Secretul Ancăi Parghel: umorul
0
Ciprian (32 de ani) şi Tudor (28 de ani) spun că mama lor avea un sistem ingenios de a vizualiza lucrurile şi că răul era tratat cu haz. Au pierdut un părinte şi au recâştigat altul. Prezenţa tatălui şi optimismul incurabil moştenit de la Anca îi ajută pe cei doi fraţi să treacă cu bine peste fiecare zi fără mama lor.
„Adevărul“: Aveţi emoţii înainte de acest concert?
Ciprian Parghel: Nu, acum nu mai avem emoţii. Au fost vremuri în care am avut emoţii, în anii de debut, alături de mama. Acum emoţiile s-au dus, au rămas nişte muzicieni adevăraţi... în devenire! (râde). Poate emoţii creative, în primele cinci minute. Apoi ne obişnuim cu atmosfera.
Este primul eveniment în memoria Ancăi, organizat de voi?
Tudor: Acum, în septembrie, mai exact la data de 16, ar fi fost ziua mamei. Ne-am gândit să facem un remember, alături de trupa cu care mama a concertat, cu care am fost plecaţi de multe ori şi alături de care ne-am simţit bine în turnee.
Invitaţi speciali sunt Puiu Pascu, un mare pianist, Marius Pop, de asemenea un alt mare pianist, Marius Constanţiu, Paula Seling şi Ozana Barabancea.
Ciprian: Ai uitat să spui de fraţii Parghel, Ciprian şi Tudor, care rămân mereu fideli muzicii.
Anca a încetat din viaţă la 5 decembrie 2008. Cum a fost ultimul an pentru voi?
Ciprian: A fost un an de maturizare forţată. Cred că şi pentru mine, şi pentru Tudor, a fost un an greu. Dar am încercat să depăşim fiecare zi de la moartea mamei într-un mod creativ.
Chiar dacă nu suntem foarte sus, măcar să rămânem pe linia de plutire. Ştii, e foarte uşor să decazi în momente ca acestea. Noi am încercat să fim bine, fiecare.
Tudor: E foarte uşor să devii depresiv. Mai ales că noi avem încărcătură emoţională. A apărut alături de noi şi tatăl nostru, care nu era foarte aproape de noi, dar anul acesta a fost lângă noi mai mult ca niciodată.
Ce vă lipseşte cel mai mult?
Ciprian: Mama, energia ei. Ne lipseşte liantul. Ea forma o legătură între noi. De-asta facem totul în amintirea ei. Vrem să ajungem la adânci bătrâneţi cu atitudinea pe care ea a avut-o asupra vieţii. Sper să reuşim.
Există cineva în viaţa voastră care o poate suplini pe plan artistic?
Tudor: Tatăl nostru este artist plastic, este pictor. Ne ajută pe plan spiritual, mai ales că este un om foarte credincios. Ne menţine tonusul şi buna-dispoziţie. La fel şi colegii noştri, trupa Fly Project...
Ciprian: Ideea este să rămânem cu persoanele care au fost în contact cu mama, cum ar fi Puiu Pascu, Ozana...
Vorbeaţi de o carte şi despre un album...
Ciprian: Sunt în stadiu de finalizare, ca să zicem aşa. Este o carte autobiografică. A fost scrisă de mama, cu Alexandru Rotărescu. Este o carte gen interviu, iar eu, tata şi Tudor am scris partea noastră.
Tudor: Adică ce nu a apucat mama să povestească. Sperăm să apară de sărbători. Suntem foarte aglomeraţi, dar o să facem tot ce putem ca să apară atunci.
Ciprian: Cei care vor citi această carte se vor înveseli, pentru că mama era o fire veselă şi, din felul în care povesteşte, îţi transmite că şi lucrurile rele pot fi tratate cu umor.
Tudor: Iar albumul este gata, urmează să definitivăm detaliile. Sunt zece piese noi, pe care mama nu a apucat să le lanseze.
Care e cea mai de preţ moştenire pe care v-a lăsat-o Anca?
Ciprian: Pentru mine, talentul. Care, cu timpul, sper să se transforme în genialitatea pe care o avea mama. Asta îmi doresc eu. Talentul de viaţă. Când spun talent, vorbesc despre orice. Mama era talentată în muzică, în viaţă şi peste tot. Aşa-mi doresc şi eu să fiu.
Tudor: Sunt multe lucruri, pentru că ne-a învăţat atâtea... Nu e aşa de uşor să onorezi memoria cuiva ca mama. Fiindcă mama avea o putere şi o credinţă de nemăsurat.
Credea că poate să realizeze nişte lucruri incredibile. Le gândea, le vizualiza, avea un sistem al ei propriu, foarte ingenios. Acolo se afla tot secretul mamei, în creierul ei.
Vrem să ajungem la adânci bătrâneţi cu atitudinea pe care ea a avut-o asupra vieţii.
Ciprian Parghel
contrabasist
Băieţii de la Fly Project, recunoscători Ancăi Parghel
Tudor Ionescu şi Dan Deneş compun trupa Fly Project, alături de care Anca Parghel a cunoscut succesul comercial. Prezenţi la Anca Parghel Night, Tudor şi Dan au vorbit despre cântăreaţa, prietena şi mentorul lor.
„Pentru noi, Anca Parghel Night înseamnă în fiecare seară, în studio. Este atunci când ne jucăm, când compunem câte o piesă, când cântăm. Azi e o Anca Parghel Night cu mai mulţi oameni“, mărturiseşte Tudor.
Hitul „Brasil“, prezent pe buzele românilor în vara lui 2008, a fost cel de-al doilea succes comercial al trupei, după „Raisa, şi primul hit împreună cu regretata artistă.
„Există trenul acela pe care trebuie să-l prinzi, am simţit-o pe pielea noastră. Trenul nostru a fost Anca Pargel“, spune Tudor Ionescu.
Amintiri din Brazilia
Oamenii care au cunoscut-o pe cântăreaţă vor povesti, inevitabil, despre atitudinea acesteia asupra vieţii şi despre „învăţăturile“ ei. Dan Deneş a cunoscut-o în călătoria din Brazilia.
„Nu ne venea să credem ce aveam în faţa ochilor. Se purta ca o fată tânără, nu lăsa pe nimeni să-i care bagajul, era «gagica» noastră de gaşcă“, povesteşte Dan. „Eram toţi frânţi după o zi de filmare, nu mai puteam nimic şi ea ne întreba «Hai, nu mai filmăm?» Se bucura de fiecare moment“, adaugă acesta.
„Ne spunea «nu contează unde cânţi, pe ce scenă şi în faţa cărui public te afli, fiecare concert trebuie să fie cel mai şmecher, ca şi cum ar fi ultimul»“, spune Tudor Ionescu.
Băieţii şi-au adus aminte de perioada în care aceasta s-a întors din spitalul de la Viena, extrem de slăbită din cauza tratamentelor cu citostatice. „Ok, am cancer, dar uite cât am slăbit şi ce bine arăt“, obişnuia Anca să spună, povestesc Tudor şi Dan.
Se încarcă comentariile...
