Răzvan Dumitrescu: „Detest Bucureştiul“

Fost inginer după Revoluţie, actualul realizator TV tranşează lucrurile în „da“ sau „nu“, niciodată cu „dacă“, „parcă“, „probabil“.

„Meseria asta nu poţi s-o faci în silă, forţat sau obligat. Este genul de lucru care nu-ţi iese decât dacă-ţi place! Când nu sunt la redacţie, nu mă uit la TV, nu vorbesc despre ce a fost prin emisiuni şi încerc să recuperez cu familia ceea ce pierd în timpul săptămânii“, spune Răzvan Dumitrescu, realizatorul emisiunii „Realitatea zilei“ la Realitatea TV.

Pentru el, familia, compusă din soţie şi cei doi copii, înseamnă „scopul, iar restul sunt mijloacele prin care construieşti universul de familie. „Nu aş face televiziune dacă acasă nu aş găsi înţelegerea necesară. Soţia mă suportă în acest ritm de 18 ani, ceea ce înseamnă că ne leagă ceva foarte puternic“, s-a confesat el.

Un weekend în afara realităţii construite de mass-media înseamnă, pentru Răzvan, „la munte, la aer curat, cu familia, eventual cu prietenii. În orice caz, nu în Bucureşti, oraş din care m-aş muta definitiv dacă nu ar fi vorba de locul de muncă.

M-am născut şi am crescut aici, dar am ajuns să detest acest oraş din ce în ce mai îngălat şi plin de nesimţire. Se spune că omul sfinţeşte locul. În cazul Bucureştiului cred că e vorba de reciproca“. Probabil a vrut să spună „invers“?

De lângă pom tocmai pe Lună

Depăşind frustrările citadine ale cetăţeanului Răzvan Dumitrescu, să rămânem în aria de acoperire profesională a omului de televiziune: „După cum se ştie, în emisiune avem la masă reprezentanţi ai tuturor partidelor.

Dacă lipseşte cineva înseamnă că nu a vrut sau nu a putut să vină! Alegerea ne aparţine, dar există teme la care partidele insistă să trimită pe X sau pe Y, pe motiv că respectivii stăpânesc domeniul mai bine.

Aşadar, emisiunea se construieşte pe un dialog continuu… Având în vedere formatul, nimeni din post nu impune nimic. Nici nu ar putea. Ce ar putea face într-o emisiune în care toate partidele sunt invitate?“

Pentru el, ca moderator, nu există invitaţi comozi sau incomozi, ci unii „care au tendinţa - sau poate e chiar o tehnică - să plece de lângă pom şi să ajungă pe Lună. Eu spun că în felul ăsta devin incomozi chiar pentru ei înşişi, pentru că telespectatorul ştie să taxeze «voltele» astea!“.

Cu câinele la birou

Fost posesor de câini de rasă, Răzvan Dumitrescu a renunţat la acest hobby „cronofag“, astăzi având un dalmaţian ajuns la „venerabila“ vârstă de 15 ani. „Dacă ai câini de rasă trebuie să ai şi timp de ei.

Nu am avut câine doar de fason, ca să-l bifez în inventar că e la modă şi de el să se ocupe un dresor sau un îngrijitor. Câinele, dacă ţii la el, e ca un membru al familiei, care are nevoie de afecţiune.

Când aveam câini, obişnuiam să merg chiar la serviciu cu ei. Când eram redactor-şef la «Flacăra», câinele stătea cu mine în birou. La Radio Contact veneam des cu câinele şi, deşi locuiam pe Şoseaua Ştefan cel Mare, mergeam pe jos cu el până pe Splaiul Independenţei... Făceam mişcare împreună! Am avut bull-terier şi am încă un dalmaţian bătrân, cândva premiat“.

Opt în 18

În 18 ani, Răzvan Dumitrescu a schimbat vreo opt locuri de muncă. O amintire foarte neplăcută se leagă de un post TV: „E vorba de fraza rostită de un director: «Știu că sunteţi buni, dar la ce vă foloseşte?» Era vorba de echipa emisiunii şi au fost cuvintele care m-au făcut să plec a doua zi. Ghiciţi ce post era.“ Cumva Realitatea, în iunie 2006?