Poveşti la aniversarea a 80 de ani de Teatru Radiofonic

Teatrul Radiofonic a împlinit 80 de ani de existenţă. Într-o lume invadată de zeci de forme de divertisment, spectacolul radiofonic are încă adepţii săi, atât în rândul publicului, cât şi în rândul actorilor.

Citiţi şi:

• Bucureşti: Radio România marchează 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului
• Bucuresti: Inscrieri in Corul de Copii Radio
• Posturile de radio rămân fără ascultători

„Hei, joben, ce umblai la Mon jardin / Hei, bunic, cu monoclu erai şic / Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat / Anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat“, spuneau membrii trupei Phoenix, în versurile piesei „Vremuri“.  Uitarea e firească, iar amintirile se şterg odată cu trecerea timpului, însă, cu toate acestea, o „instituţie-entitate“ cum este teatrul radiofonic se „încăpăţânează“ să păstreze parfumul unor vremuri demult apuse.

În 1929, a fost difuzată prima piesă de teatru radiofonic, „Ce ştia satul“, de V. Al. Jean, jucată în direct, în faţa microfonului. De-a lungul celor opt decenii care au trecut de atunci, la teatrul radiofonic s-au montat unele dintre cele mai importante texte ale dramaturgiei româneşti şi universale, aparţinând unor autori ca I. L. Caragiale, Eugène Ionesco, Cehov, Shakespeare, Molière, Pierre Corneille şi Henrik Ibsen. 

Mai mult decât atât, a fost o şcoală importantă pentru actori, iar cele mai mari nume ale scenei româneşti au spus mereu „prezent“ atunci când au fost solicitate. Unii dintre ei o fac şi astăzi, alţii - Leopoldina Bălănuţă, Ştefan Iordache, Gheorghe Cozorici, Florian Pittiş, Gina Patrichi - „aduc“ mărturia talentului lor doar prin înregistrările de arhivă.

Cu toate acestea, teatrul radiofonic continuă să seducă noi generaţii de ascultători, devenind astfel una dintre cele mai longevive producţii din România.



Trecut şi prezent, o combinaţie de succes

„Teatrul Radiofonic este teatrul cu cel mai numeros public, o instituţie unică în peisajul mass-media, cultural şi artistic. Popularitatea rezultă din îmbinarea fericită între «zestrea» de valori păstrată în Fonoteca de Aur şi spectacolele realizate în cheie modernă, cu mijloace tehnice de ultimă oră, montări radiofonice şi proiecte care se pliază pe cerinţele publicului actual “, spune Magda Duţu, realizator şi producător la Teatrul Naţional Radiofonic.

Deşi mulţi ar crede că astfel de producţii îi mai atrag doar pe nostalgici, publicul teatrului radiofonic este, în fapt, unul eterogen. „Oferta complexă, dar şi combinaţia între vechi şi nou, satisfac cele mai exigente gusturi în materie  de teatru radiofonic. Publicul actual cuprinde toate categoriile de vârstă“, precizează Magda Duţu.

Chiar dacă oferta de cultură şi divertisment este foarte largă la ora actuală, teatrul radiofonic nu are concurenţă, pentru că e „altceva şi e unic“, în opinia Magdei Duţu. „Componenta de «divertisment» are o anumită pondere. În plus, componentele informaţie, cultură, educaţie se degajă semnificativ din producţiile noastre. Nu se poate face comparaţia cu alte forme de divertisment“, susţine aceasta.



Miză profesională pentru marii actori

Deşi implicaţi în proiecte diverse, atât în ţară, cât şi în străinătate, marii actori români consideră că teatrul radiofonic reprezintă încă o miză profesională importantă.

Maia Morgenstern, la repetiţii, în studioul teatrului radiofonic

Marcel Iureş este unul dintre puţinii actori români care s-au făcut remarcaţi în Cetatea Filmului, la Hollywood, însă a jucat şi în producţii recente de teatru radiofonic. „Pe scenă e mai uşor: ai decor, costume. La teatrul radiofonic trebuie să-ţi imaginezi spectatorul, personajul, decorul. Toate acestea fac parte dintr-o scenografie imaginară, ceea ce presupune o provocare“, mărturiseşte Iureş.

„O formă extraordinară de comunicare“

Maia Morgenstern, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate actriţe pe plan internaţional, mărturiseşte că a crescut cu teatrul radiofonic. „Aici am luat contact cu marile texte clasice, cu marii autori, şi am înţeles ce înseamnă să creezi un univers din cuvinte, prin forţa vorbei“, spune actriţa, care explică, totodată, şi popularitatea acestui gen.

„E o relaţie intimă care se stabileşte între ascultător şi vocea din eter, o punte, o formă extraordinară de comunicare“, explică Maia Morgenstern.



Legături de suflet

Actriţa Medeea Marinescu nu este legată de teatrul radiofonic doar prin natura meseriei sale, ci are şi un motiv sentimental. „Cu o seară înainte de a mă naşte, tatăl meu a ascultat piesa «Medeea». Numele meu se datorează teatrului radiofonic“, mărturiseşte aceasta.

Actriţa crede că teatrul radiofonic încă are adepţi „pentru că înseamnă o pleiadă de mari actori, al căror glas este inconfundabil şi pentru că aici s-au pus în scenă marile texte ale artei dramatice“.

În „haine noi“, pe internet

Odată cu evoluţia tehnicii, bătrânul teatru radiofonic a „suferit“ un „lifting“ astfel că mai multe piese au apărut pe CD sau în format mp3, unele dintre ele putând fi ascultate pe internet. Ce „parfum“ mai are teatrul radiofonic în aceste cazuri, cand însăşi denumirea lui îl condiţionează de radio, ca şi modalitate de emisie?

„Piesele care apar pe internet nu afectează producţia şi evoluţia teatrului radiofonic. Cei interesaţi vor asculta cu siguranţă un spectacol la radio şi nu este un motiv care să ducă la scăderea audienţei. Dimpotrivă, poate unora abia le stârneşte curiozitatea “, precizează producătorul Magda Duţu.

Pentru toate gusturile

În prezent, producţiile de teatru radiofonic sunt difuzate de Radiodifuziunea Română, la posturile Radio România Actualităţi, Radio România Cultural şi Radio România Internaţional. Producţiile spectacolului radiofonic propriu-zis includ comedie, dramă, teatru-serial, teatru-document, teatru pentru copii şi adolescenţi.