FOTO/ VIDEO Producător "Folk fără vârstă": Nu este puţin lucru să vezi că în urma ta rămân grupuri de tineri cu chitare care îşi cântă emoţiile

În toamna lui 2006, Manuella Popescu, a prezentat conducerii radioului public un proiect "puţin curajos", "puţin neobişnuit", dar pe care îl considera suficient de realist. Ea îşi propunea să readucă muzica folk în rândurile preferinţelor adolescenţilor şi tinerilor. I-a spus "Folk fără vârstă” şi de atunci a devenit o competiţie pe care mulţi visează să o câştige.

Dacă la început proiectul se adresa doar elevilor din liceele bucureştene, pe parcurs, la dorinţa tinerilor, "Folk fără vârstă” a ajuns şi în alte licee din ţară, dar şi în universităţi. Următorul spectacol concurs se va desfăşura la Colegiul Naţional „SFÂNTUL SAVA", joi, 24 martie.

"Trebuie să o recunoaştem, acest gen muzical, extrem de benefic pentru adolescenţi, devenise un fel de „cenuşăreasă” în rândurile adolescenţilor, pasionaţi mai mult de house, dance, rock şi, din păcate, chiar de manele", explică Manuella Popescu, realizator Radio România Actualităţi.

Adevărul: De ce crezi că folk-ul este „benefic” pentru adolescenţi?

Manuella Popescu: Pentru că adolescenţa este o perioadă, în „vârstele omului”, când sensibilitatea atinge cote maxime.  Ori folk-ul, prin armonia melodiilor, prin frumuseţea textelor răspunde extraordinar de bine acestei nevoi pe care, de multe ori, adolescenţii nu o conştientizează sau refuză să o recunoască, confundând sensibilitatea cu slăbiciunea.

Ai spus că "Folk fără vârstă" a fost un proiect „nou” dar şi puţin „curajos”. Vrei să explici?

„Nou” pentru că am inversat raportul dintre spectacol şi spectator. Proiectul meu nu chema spectatorul către spectacol, ci venea cu spectacolul către spectator. La modul concret, prin colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, unde am găsit un sprijin total şi cu Radio Bucureşti fm, mi-am propus să vin cu folk-ul în licee, peste tot unde se putea găsi o sală de câteva sute de locuri, în unele cazuri fiind vorba chiar de săli de sport, adaptate la cerinţele minimale ale unui spectacol.

Tot ca noutate a fost şi structura manifestărilor. E vorba de două părţi: în prima, se desfăşura un concurs de creaţie şi interpretare cu participarea elevilor din licee, iar în cea de a doua, membri juriului, nimeni alţii decât cantautori de prestigiu, susţineau un recital.

„Curajos”, pentru că nu ştiam dacă folk-ul mai prezintă interes pentru elevi, dacă voi avea concurenţi, dacă le mai spun ceva elevilor numele „grele” ale generaţiei mele din muzica folk.

Şi, cum a fost primită, de către elevi, oferta ta?

Nesperat de bine chiar de la prima manifestare. A fost un succes total.

Chiar voiam să te întreb care a fost liceul în care s-a dat startul caravanei folk, aşa cum mai este numită competiţia "Folk fără vărstă"?
 
Primul liceu, de fapt Colegiu Naţional a fost „Gheorghe Lazăr”. Aici am venit cu regretatul Florian Pittiş – fost elev al liceului, cu Mircea Vintilă şi cu Eugen Cristea. Surpriza a fost dublă. Mai întâi, pentru că am avut concurenţi talentaţi şi destul de numeroşi, apoi pentru că elevii ştiau multe din piesele interpretate de cei trei.

Mai târziu, stând de vorbă cu mulţi elevi de la diverse licee, am înţeles că „vinovaţi” de faptul că ştiau multe din piesele memorabile ale folk-ului nostru erau părinţii lor care în casă, sau în maşină, ascultau aceste piese. Ei, sau mai bine spus „noi”, adică generaţia mea, suntem cei care au păstrat interesul viu pentru folk. Cu sau fără intenţie s-a transmis dragostea pentru fok şi copiilor noştri. Îmi aduc aminte şi de fiul meu care, mic fiind, protesta când, la drumuri lungi cu maşina, noi ascultam prea multă, după părerea lui, muzică folk. Până la urmă, fără nici o presiune, a sfârşit prin a o îndrăgi.

Cum a fost primită de artişti această iniţiativă?

Artiştii sunt în primul rând oameni, iar oamenii pot fi mai prietenoşi sau mai suspicioşi, mai materialişti sau mai idealişti, mai amabili sau mai puţin, mai modeşti sau mai infatuaţi. Dacă eşti de acord cu asta, vei desprinde profilul moral al cantautorilor care au format, în timp, echipa „Folk fără vârstă”.

Am debutat cu cei trei pe care i-am numit deja, la care s-au adăugat Maria Gheorghiu, Mircea Baniciu, Vlady Cnezevici, Zoia Alecu, Ovidiu Mihăilescu, Alina Manole, Ducu Bertzi, Alexandru Andrieş, Victor Socaciu,  Vasile Şeicaru, Daniel Făt, Florin Săsărman, Vali Şerban, Ţapinarii, Majai Gyozo, Sorina Bloj, Alexandrina Luca, Emeric Imre şi Daniel Avram. Desigur că niciodată nu au fost prezenţi toţi odată şi mai vreau să spun că dacă nu sunt şi alte nume mari ale folk-ului nu înseamnă că m-au refuzat. Nici eu nu i-am invitat şi nici ei nu şi-au manifestat dorinţa de a participa. La fiecare manifestare invit trei, patru artişti.

Ştiu că la prima ediţie, acest concurs era dedicat doar elevilor de liceu din Capitală. Ce s-a schimbat de atunci?

Primele trei ediţii s-au desfăşurat numai în licee din Bucureşti şi s-au încheiat cu „Gale”, în luna iunie, la care alături de artiştii menţionaţi, participau şi elevii premiaţi la concursurile de creaţie şi interpretare. Am avut astfel de gale în Parcul „Cişmigiu”, la „Palatul Copiilor”, în Grădina de vară din Parcul „Herăstrău”. După a doua ediţie, când „Folk fără vârstă” a câştigat mult în notorietate, am avut surpriza plăcută să primesc mai multe invitaţii din ţară, unele de la nivelul primăriilor sau consiliilor locale, altele de la nivelul inspectoratelor judeţene de învăţământ, la care am răspuns fără nici o ezitare.

Aşa am ajuns cu  „Folk fără vârstă” la Alba Iulia, Botoşani, Giurgiu, Huedin, Huşi, Reghin, Sebeş Alba, Gărâna. Tot începând cu cea de a treia ediţie, am fost invitaţi şi în taberele de vară ale elevilor de la Năvodari, Eforie Sud şi Poiana Pinului din judeţul Buzău. Peste tot un singur cuvânt caracterizează cel mai bine atmosfera de la manifestările noastre: entuziasmante. Aşa am ajuns ca prezenţa noastră în unele dintre aceste localităţi să se permanentizeze.

La ediţia a patra – o altă surpriză: pentru prima oară am fost invitaţi în mediul studenţesc. Au făcut-o Liga Studenţilor de la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, unde deja am desfăşurat două evenimente. La ultimul, cel din noiembrie 2010, pentru prima oară după mulţi ani, dar cu totul întâmplător, nepremeditat, Mircea Baniciu, Vlady Cnezevici şi Mircea Vintilă, adică o parte din „Pasărea Colibri” au cântat împreună pe aceeaşi scenă şi l-au omagiat pe marele absent – Florian Pittiş. Succesul a fost extraordinar. Şi, o declar cu multă satisfacţie, la invitaţia Asociaţiei Studenţilor de la Facultatea de Electronică a Politehnicii din Bucureşti, în 7 aprilie vom fi prezenţi cu „Folk fără vârstă” în campusul lor.

Să vorbim puţin şi despre atmosfera care se creează la acest concurs, despre modul în care tinerii îşi încurajează colegii, despre atitudinea profesorilor...

În primul rând, vreau să spun foarte clar că fără sprijinul unor profesori extraordinari, care îşi iubesc, cu adevărat elevii, şi fără sprijinul conducerii liceelor, aceste manifestări nu ar fi fost posibile. De aceea nici nu ne-am dus în toate liceele din Bucureşti, deşi cred că elevii ar fi la fel de interesaţi, ci doar acolo unde, datorită acestor profesori, suntem invitaţi şi suntem bine veniţi.

Practic, s-a creat  un „lanţ” de licee la care suntem aşteptaţi an de an şi unde descoperim noi şi noi talente furnizate de „boboci”, alături de cei deja consacraţi şi pe care îi promovăm în manifestările noastre. Atmosfera este, fără excepţie, extraordinară. Micii folkişti sunt adevărate vedete în liceu. La asta contribuim şi noi, pentru că pe pagina de internet de la Radio România Actualităţi avem o zonă dedicată şi am creat şi un domeniu, care se numeşte „Tinere talente”. Postăm atât fotografiile câştigătorilor locurilor întâi, cât şi scurte auto-caracterizări. Mai important pentru ei este însă faptul că, pe rând, participă, ca invitaţi, la alte manifestări "Folk fără vârstă", alături de folk-işti consacraţi.

Cum se desfăşoară concret un astfel de concurs adresat iubitorilor de muzică şi poezie?

La fiecare ediţie avem o planificare a deplasărilor, în Bucureşti şi în ţară, urmare a invitaţiilor pe care le primim, pe lângă cele care au devenit deja tradiţionale şi mergem an de an. Dar, planificarea este flexibilă, în sensul că, dacă primim o invitaţie la care nu ne aşteptam, încercăm să o onorăm.

Înainte de desfăşurarea propriu-zisă a manifestării, după ce am stabilit echipa de cantautori, care sunt şi membri ai juriului, fac o vizită de prospecţie pentru a vedea câţi concurenţi sunt şi, dacă este cazul, organizăm şi o preselecţie. Tot atunci duc şi afişele  cu ajutorul cărora promovăm evenimentul.

Manifestarea debutează cu desfăşurarea concursului, pe două secţiuni, creaţie şi interpretare. Se jurizează, după care au lor recitalurile. În acest timp se completează diplomele cu numele câştigătorilor. La finalul recitalurilor, se înmânează diplomele şi premiile, iar toţi participanţii sunt invitaţi pe scenă alături de artişti. Acesta este momentul de maxim entuziasm.

Foto: Maria Gheorghiu

Ai pomenit de premii. În ce constau aceste premii?

Mă bucur că am ajuns şi la această întrebare întrucât trebuie să subliniez ajutorul extraordinar pe care l-am primit, pe parcursul tuturor celor cinci ediţii, de la sponsorul nostru principal, cel mai mare producător de instrumente muzicale din lemn, din Centrul şi Estul Europei, al cărui director, nu a avut nici cea mai mică ezitare în a răspunde solicitării noastre. An de an, ne-a pus la dispoziţie peste 30 de chitare şi alte zeci de instrumente muzicale din lemn (fluiere, tamburine, naiuri, corzi de chitare, muzicuţe etc.) pe care le oferim ca premii. Şi oare ce poate fi mai potrivit ca premiu pentru un adolescent îndrăgostit de folk, decât o chiatară de foarte bună calitate?

Dacă ar fi să tragem linie, acest proiect şi-a atins obiectivele?

Fără îndoială. Am reuşit, în mare măsură, să redeşteptăm interesul adolescenţilor şi studenţilor pentru muzica folk. Mai mult, am reuşit să depistăm tineri foarte talentaţi, pe care îi vom promova în manifestările noastre viitoare. Sincer, nu mă aşteptam chiar la o asemenea reuşită. Am demonstrat că muzica folk, într-adevăr, nu are vârstă şi este un moment de încântare când, la finalul manifestărilor, alături de un Mircea Vintilă, Mircea Baniciu sau alte nume cunoscute ale muzicii folk, vezi tineri care îşi stăpânesc cu greu emoţiile de a cânta alături de ei, de a fi pe aceeaşi scenă.

Nu este o sarcină uşoară cea pe care v-aţi asumat-o. Dacă ar fi să o iei de la capăt, ce ai face?

Aş face acelaşi lucru pentru că a fost şi este o reuşită. Am avut şi am susţinerea conducerii Radio România Actualităţi, am colaborat foarte bine cu colegii de la Bucureşti fm şi, mai nou, cu cei de la Radio 3Net "Florian Pittiş". Fragmente de la manifestările „Folk făfă vârstă” au fost difuzate în cadrul unor emisiuni muzicale de la Radio România Actualităţi, de la Bucureşti fm şi Radio 3Net "Florian Pittiş".

Suntem aşteptaţi şi doriţi în câteva oraşe din ţară, iar numărul lor creşte. Am demonstrat astfel că un grup de oameni entuziaşti, împătimiţi ai muzicii folk şi cu drag pentru copii şi tineri, pot să realizeze ceva. Şi nu este puţin lucru să vezi că în urma noastră rămân grupuri de tineri cu chitare care îşi cântă frumos emoţiile şi trăirile sufleteşti. Demonstăm astfel, cu fiecare manifestare în parte, că FOLK-UL nu are VÂRSTĂ.

Foto: Manuella Popescu, realizator Radio România Actualităţi

Artiştii despre "Folk fără vârstă"

"Întâlnirea cu programul "Folk fără vârstă" reprezintă pentru mine o mare şansă! Aceea de a fi prezent în continuare în miezul fierbinte al valorosului folk autohton şi, nu în ultimul rând, am astfel contact nemijlocit cu tinere talente care bat la porţile afirmării. Aceste porţi, de cele mai multe ori, se şi deschid. Prezenţa benefică a Manuellei Popescu, entuziast iniţiator al proiectului, constituie un real stimulent moral pentru toţi cei implicaţi în contactul nemijlocit cu publicul. Prezenta mea, aproape neîntreruptă, la manifestările din licee - şi nu numai - e un prilej de a mă pune la treabă şi de a-mi păstra - pe cât posibil - o veşnica tinereţe!" Eugen Cristea

"De câte ori Manuella Popescu mă invită să cânt în cadrul spectacolelor “Folk fără vârstă” prin liceele Capitalei, eu nu pot decât să-mi amintesc faptul că ,elev fiind şi mergând la un concert de folk cu Mircea Baniciu, Mircea Bodolan, Anda Călugăreanu m-am îndrăgostit definitiv de acest gen muzical! Aceste manifestări chiar readuc elevii către poezie, către folk şi deci către cultura de care este atâta nevoie. Ce bine ar fi dacă ar exista o astfel de manifestare şi în facultăţi. Ce bine ar fi dacă am găsi mai mult timp pentru muzica şi poezie şi mai puţin pentru taxe, bănci şi alergatură…" Ovidiu Mihăilescu