Piţipoanca nu moare, Piţipoanca se transformă

Ca orice modă TV, fenomenul piţipoancelor se va stinge. Îi va lua însă locul un „alt capriciu televiziv“, crede scriitorul Radu Paraschivescu.Campania „Viaţă de piţipoancă“ a ajuns la final. Cum a apărut, ce efect are şi spre ce se îndreaptă fenomenul?

Ramona Gabor, Daniela Crudu, Andreea Mantea, Adelina Vârciu, Marina Dina, Sânziana Buruiană, Andreea Tonciu, Gina Pistol, Laurette, Simona Sensual sunt câteva dintre piţipoancele notorii. Au devenit subiecte de „ştiri" în tabloide -­ dar „ştirile" nu vizează subiecte de interes general, ci reînnoirea silicoanelor sau (încă) o aventură cu un fotbalist. Sunt atât de multe încât vorbim deja despre un fenomen. Televiziunile le-au plasat la rubricile meteo sau ca „asistente" la emisiuni de divertisment iar „Adevărul" le-a luat la „disecat".

Citiţi şi:

VIDEO Viaţă de Piţipoancă: Marina Dina, mai puţin celebră decât sânii ei

Laurette, mulatra cu aere de divă

Viaţă de piţipoancă: Daniela Crudu, „vecina“ de la televizor

Viaţă de piţipoancă/ Sânziana Buruiană, fata cu „HI-Q-ul foarte mare“

VIDEO Viaţă de piţipoancă / Andreea Tonciu, „pupăza“ de la meteo

Scriitorul şi analistul media Radu Paraschivescu pune „fenomenul invaziei piţi" pe micul ecran pe seama unei „involuţii anunţate": „Pe de o parte, avem de-a face cu o involuţie anunţată încă de când «dive» a devenit anagrama lui «vide». A existat o perioadă când orice posesoare de picioare lungi şi decolteu somptuos devenea automat divă în vocabularul tabloid. Cine le-a spus aşa nu pare să fi auzit de Garbo sau Callas". Pe de altă parte, Paraschivescu bănuieşte şi o „regie".

„Multe emisiuni de divertisment, cum generos le numiţi, se desfăşoară sub semnul persiflării. Am impresia că realizatorii lor mizează pe succesul prostiei. Le-o fi ajuns la urechi vorba lui Einstein: «Două lucruri sunt infinite, universul şi prostia omenească - dar faţă de primul am anumite rezerve». Prostia, mai ales cea nurlie, se vinde bine în România de azi - vezi «Ciao, Darwin», «Te pui cu blondele» sau «Pariu că ştii». Şi-atunci, să dăm poporului ce-l înveseleşte: fete sărace cu duhul şi cu textila", opinează Paraschivescu.

Au şi ele un rol în economia televiziunii

Analistul media Petrişor Obae crede că „importantă este nu calitatea intelectuală a acestor fete, ci rolul lor în economia unei televiziuni". „Pentru posturile TV sunt un vehicul de PR deloc de neglijat", explică acesta. Asistentele sunt, de fapt, vedete fabricate de posturile TV. „Dacă o vedetă veritabilă se construieşte în jurul personalităţii puternice a acesteia, în cazul pseudovedetelor traseul este invers: departamentul de PR creează o imagine pe care aceste fete se mulează.

Din acest punct de vedere sunt un «material» mult mai maleabil decât o vedetă autentică", explică Obae. Ca efect al propagării unui model (sub)cultural, a apărut „piţipoanca de mall", generalizarea în viaţa cotidiană a ceea ce se vede pe micul ecran. Tinere care afişează o vulgaritate proporţională cu nurii şi cu sclipiciul din ţinuta vestimentară populează aceste temple ale consumului. Mostrele de acest fel, copii ale modelelor de pe micul ecran, ilustrează în chipul cel mai nefericit „cum tâmpim poporul cu televizorul".

Modele luate de la TV

„Modelele sunt preluate la o vârstă a lipsei de discernământ, când tânărul sau tânăra trăieşte o derivă a criteriilor. Fără înţelepciunea cuiva care să vadă mai departe de platoul lui Capatos sau Morar, de catwalk sau de concursurile de miss, tinerele (nu toate, dar multe) se îndreaptă spre ceea ce e mai uşor de imitat. Elementul mimetic e precumpănitor la această vârstă şi în acest moment al societăţii româneşti", explică Radu Paraschivescu. Pe de altă parte, „televiziunea este un nivelator al publicului, ca un pluton în marş care se deplasează în ritmul celui mai lent. Televiziunile din România au un nivel din ce în ce mai vulgar. Impactul nu este fericit, dar din păcate acesta este mecanismul după care funcţionează televiziunea", este de părere sociologul Mircea Kivu.

Dar a arunca vina pe televiziune pentru „modelele rele" pe care le cultivă, este un mod de a privi limitat: tentaţia traiului în public şi a împlinirii băneşti se regăseşte în familie. „Să nu uităm că destule reprezentante ale categoriei «auxiliare de studio» provin din familii modeste, ceea ce le potenţează ambiţia. Cele care vor să le calce pe urme se aleg îndeobşte tot dintre nevoiaşi. Familia are un aport însemnat în acest tip de opţiune. Aşa cum există părinţi care îşi dau fetele la gimnastică, tot aşa există familii care trăiesc cu iluzia că fetele lor vor deveni manechine celebre sau brăţări de lux la încheietura băieţilor cu parale. Speranţa lor e aceeaşi: ieşirea din foame", este concluzia la care ajunge Radu Paraschivescu.

Adio piţi?

Scriitorul prevesteşte sfârşitul „fenomenului piţi", dar lasă deschisă o cutiuţă a Pandorei: „Cred că inflaţia asta de fetişcane (autentic sau prefăcut) neghioabe se va stinge. Aşa s-a întâmplat cu toate modele sau capriciile televizive: au rezistat un an, doi, cinci, dar până la urmă au dispărut. Totul e ca următoarea modă să nu ne aducă în situaţia s-o regretăm pe aceasta, a fetelor cu păr bogat şi minte invers proporţională".