Piersic jr scrie „cumplit“

Piersic jr scrie „cumplit“

Actorul a lansat de curând „opere cumplite. volumul unu“. El vorbeşte despre carte, film, teatru şi fetiţa sa. Cele peste 50 de texte au fost publicate iniţial de actorul, scenaristul şi regizorul Piersic jr în reviste glossy precum „Eva“, „Max“ şi „24 Fun“.

„Adevărul“: De ce „opere cumplite“? Ce e aşa cumplit în viaţa ta?

Florin Piersic jr: Lidia Bodea, directoarea grupului Humanitas, s-a crispat când a auzit titlul. Mi-a spus că i se pare un joc de cuvinte destul de facil. Dar la momentul respectiv citise doar o mică parte dintre poveşti. La ora aia eram în faza de casting, adică Lidia nu ştia încă dacă va publica sau nu cartea.

După ce a citit tot, mi-a spus că a înţeles de ce e nevoie de titlul ăsta. Bunica mea spunea deseori despre anumite lucruri că sunt îngrozitor de frumoase. Există în noi toţi trăiri cumplite, unele durează doar câteva secunde, dar lasă urme în evoluţia noastră. Majoritatea personajelor din carte sunt puse în situaţii-limită sau provoacă altora situaţii-limită.

Presupunând că ai putea scrie şi „Opere sublime“, la ce vârstă s-ar întâmpla?

Nu m-am gândit la posibilitatea asta, dar nu-i o idee rea. Observ că sunt deja mulţi care n-au prins ideea, jurnalişti care spun: „Piersic jr lansează volumul unu al cărţii «opere cumplite»“. Titlul corect este „opere cumplite, volumul unu“. Cred că „Opere sublime, volumul unu“ nu va exista niciodată. În clipa asta mă atrage ideea de roman. Şi îmi dau seama că e o cu totul altă mâncare de peşte. Sunt zile în care scriu mult, apoi sunt săptămâni în care nu mai pot să scriu nimic.

Scrii un gen de literatură-sms, fără majuscule. Editorii nu au avut obiecţii?

A fost complicat uneori, pentru că au existat oameni binevoitori care mi-au corectat textele, crezând că sunt vreun băieţaş alintat care vrea să le complice munca de redactare. Pare o fiţă de artist şi mi-am asumat de mult faptul că aş putea fi perceput aşa şi că unora le va fi greu să mă citească. Mă sprijin pe cei care n-au nicio dificultate în a mă descifra, iar senzaţia mea e că nu-s deloc ermetic.

Dimpotrivă, simt nevoia de a simplifica, de a nu construi arabescuri din cuvinte îndelung căutate. Dacă apar idei lungi şi aparent fără sfârşit, ele se datorează tumultului interior al personajelor. De multe ori scriu fără să mă opresc, degetele aleargă pe tastatură şi de-abia la final mă-ntorc ca să corectez câteva litere. Aşa funcţionez.

Lumea teatrului este una a diavolului, în care trebuie să-l pupi în fund pe regizorul Cutare. Te-ai lovit de situaţii de acest gen?

Da, dar am evitat contactul direct cu fundul regizorului. Am preferat să leg o altfel de comunicare. Când n-a fost posibil, m-am retras fără scandal. Îmi place s-o pup doar pe Sonia, fetiţa mea. Şi nu în fund, ci pe fund.

Cum a fost experienţa filmărilor la „Călătoria lui Gruber“ de Radu Gabrea?

N-a fost uşor, dar rămâne cea mai importantă experienţă cinematografică. Am fost prezent la filmare non-stop şi asta m-a disciplinat. Am văzut filmul acum câteva luni, în varianta finală (n.r. - premiera va avea loc în toamnă). N-am fost dezamăgit. Cred că asta contează. Să-ţi poţi vedea munca şi să nu-ţi fie ruşine cu ce ai făcut.

Lansare de carte la o bere

Actorul şi-a lansat cartea „opere cumplite, volumul unu“ într-o atmosferă relaxată, pe terasa de la Green Hours, în prezenţa a câteva zeci de persoane.

Lidia Bodea, directorul Humanitas, editură la care a fost publicat volumul, a vorbit despre originalitatea scriiturii lui Florin Piersic jr. Ea a spus că nu este o carte pe care să o citeşti dintr-o suflare şi le-a recomandat celor prezenţi să folosească „opere cumplite“ ca pe un „analgezic sau antidepresiv, luat în dozele recomandate“.

„Nu este o carte românească, dar am încercat să tratez şi problemele psihice ale societăţii româneşti“, a spus Florin Piersic jr despre una dintre temele care se regăsesc în cartea sa. Alături de textele ce au apărut deja în diferite publicaţii, cartea conţine şi însemnări intime ale lui Piersic jr, despre care a spus că nu credea că le va publica vreodată. Mihai Gavrilă

Vrea un televizor fără ştiri

„Adevărul“: Urci rar pe scenă. Este acea rebeliune declarată pe care o ştiam?

Florin Piersic jr: Rebeliunea asta nu e declarată, e inventată de cei care mi-au comentat, în timp, apariţiile. Dar e flatant să observ că atitudinea mea normală a fost ridicată la rang de rebeliune. Îmi place să exist ca actor, dar am făcut-o din ce în ce mai puţin, din motive personale. După „Sex, drugs, rock and roll“ au existat puţine propuneri valabile.

Am încercat să lucrez pentru un proiect, acum vreo trei ani, şi totul era OK, dar regizorul a fost capturat de Pro TV ca să realizeze o telenovelă. Şi nu l-am condamnat că a acceptat (are un copil mic acasă). Mă puteţi vedea la Metropolis în „Zaruri şi cărţi“, o comedie fără cusur. Vor mai exista şi alte lucruri, aştept să se concretizeze.

În ultimii doi ani am apărut în scurtmetrajele unor studenţi cu care mi-a făcut plăcere să lucrez, dar şi într-un film poliţist produs de Pro TV, „Contratimp 2“, sau în proiectul independent al lui Dan Chişu, „Pac! Eşti mort“.

„Mi-aş dori să... “

Să se interzică ştirile la televizor. Dacă vrei ştiri, le citeşti în ziar. Ziarul e mut, doar fâşâie când îi întorci paginile. Oamenii ar fi mai sănătoşi şi mai frumoşi. Şi peste un timp, poate că m-aş saluta pe stradă cu toată lumea.

Continuă propoziţia: „Mi-l imaginez pe Dumnezeu ca pe... “

O prezenţă absentă. Sau o absenţă prezentă. Cred că am citit asta undeva, dar nu-mi amintesc unde. Am ţinut minte.

Universul tău, descris în trei fraze.

Dacă reuşesc să evadez într-un loc în care să nu mai aud zgomote de şantier, devin foarte creativ şi sunt fericit. Dacă-mi văd copilul fericit, sunt fericit şi uit de probleme. Iar problemele astea sunt obişnuite, ca ale oricărui plătitor de taxe şi impozite.