Mihaela Rădulescu, vedetă tv: „Eu şi Elan avem o relaţie minunată“

Revenită în ţară pentru a-şi lansa cea de-a treia carte – „Întreabă-mă orice“,Mihaela Rădulescu încearcă nişte răspunsuri despre viaţa ei dincolo de România...A părăsit România pentru a-şi putea creşte copilul într-o lume civilizată, unde se bucură de statutul de mamă, dar şi de anonimat.

„Adevărul": Acasă pentru tine este în România sau la Monte Carlo?

Mihaela Rădulescu: Acasă este unde e fiul meu, aşa că acum e la Monaco.

Ploieşti: Mihaela şi Dani s-au iubit la Azuga

De ce ai ales Monte Carlo şi nu altă metropolă, ce anume te-a atras în mod deosebit la acel loc?

A fost o alegere pe care am făcut-o împreună cu Elan, tatăl lui Ayan, şi cel mai mult a contat mediul în care vrem să ne creştem copilul, şcoala pe care vrem să o urmeze... Şi faptul că poate mânca o îngheţată în parc, pe bancă, fără să o recunoască nimeni pe mama lui...

Ai avut dificultăţi în a te adapta la viaţa de acolo? Cum le-ai depăşit?

Nu, în niciun sens. La o lume civilizată se adaptează oricine, cred. M-a interesat mult mai mult integrarea copilului meu, bucuria lui de a avea prieteni, de a merge cu plăcere la şcoală, de a avea numai note bune.

Şi cum suporţi anonimatul, o stare străină ţie foarte mulţi ani aici în România?

Cum am suportat şi celebritatea, fără să mă sinchisesc foarte tare. Doar că anonimatul are mai multă libertate...

"La o lume civilizată se adaptează oricine, cred. M-a interesat mult mai mult integrarea copilului meu, bucuria lui de a avea prieteni, de a merge cu plăcere la şcoală, de a avea numai note bune.''

Solidaritatea din comunităţile mici din străinătate e doar un mit? La cine apelezi când ai nevoie de ajutor?

Nu ştiu cum e la alţii, dar aici cea mai puternică comunitate e cea a mamelor şi m-am integrat perfect în ea. Am prietene minunate, aş avea pe cine să sun în orice situaţie, şi la bine şi la rău.

Eşti permanent la curent cu ceea ce se întâmplă-n ţară?

Într-o proporţie destul de mare, da. Dar încerc să mă informez despre ceva ce-mi poate folosi, nu ştiu să răspund repede la întrebarea „care e ultimul iubit al nu ştiu cărei domnişoare din showbiz?"...

Câteva mentalităţi sănătoase pe care le-ai descoperit acolo şi care crezi că ar merita „importate" şi în România...

Sunt cam multe, la o primă impresie, dar, ca în multe alte situaţii, o generalizare ar fi nedreaptă. Sunt şi în România atâţia oameni civilizaţi, care-şi cresc admirabil copiii, care sunt preocupaţi de partea frumoasă a vieţii. Trebuie doar să multiplicăm tot ce e valoros şi să păstrăm ce avem bun în noi. Nu pare greu, dar nu ştiu de ce se întâmplă asta mai vizibil într-o societate civilizată, cu o politică în favoarea cetăţeanului, cu o preocupare constantă şi coerentă a guvernanţilor pentru şcoală, sănătate şi siguranţă...

Există ceva ce te-ar face să te întorci în ţară definitiv?

NU, în acest moment absolut nimic!

Dar în televiziune? Spuneai la un moment dat despre misoginismul care persistă aici, despre femeile trecute de o anumită vârstă, care nu mai pot avea o carieră în televiziune. Pe de altă parte, ştiu că eşti o luptătoare şi că nu te laşi îngenuncheată nici chiar de mentalităţi...

Televiziunea mi-a plăcut, am apucat s-o fac într-o perioadă de glorie a ei, când încă mai era majoritar populată chiar cu oameni de televiziune. Acum predomină „vedetele", figurile proeminente ale showbiz-ului, asistentele... E o altă etapă, care are şi ea publicul ei, dar care nu mă mai convinge să-i întăresc rândurile, constant. Nu pot refuza propunerile de a prezenta ediţii speciale, mi-e dor să-mi fac meseria şi mi-e dor de publicul meu, dar fiul meu cântăreşte mai mult în orice ecuaţie de viaţă profesională sau personală.

Te deranjează derapajele din emisiunile tv de divertisment de azi? Dar confundarea profesioniştilor din tv cu pipiţele care domină micul ecran la orele de maximă audienţă?

Nu mă deranjează, doar mă miră apetenţa pentru acest gen de spectacol. Cred totuşi că e doar o etapă ce va fi depăşită curând.

Lansezi a treia carte şi mai ai una în pregătire. Despre ce este vorba în „Întreabă-mă orice"?

Lansez o nouă carte tot la editura Polirom.  Dincolo de ficţiune, e o carte cu o componentă interactivă, ceva ce n-am mai făcut până acum. Printre povestiri am intercalat 425 de întrebări, la care fiecare cititor poate răspunde, ca şi cum ar continua să scrie cartea. Noutatea absolută e apariţia acestei cărţi şi ca aplicaţie digitală, produsă de Humanitas Digital, pe Iphone şi Ipad - cele 425 de întrebări pot fi accesate pe aceste device-uri electronice şi pot fi „jucate" prin link-ul către pagina de Facebook a cărţii.

Ai ales din nou să o lansezi la „Neatza cu Răzvan & Dani". De ce?

E una dintre puţinele emisiuni de televiziune în care mă simt „în siguranţă", ca invitat. Căci, după cum aţi observat, există mari riscuri, în alte emisiuni, să vorbeşti de o carte imediat după ce s-a terminat conversaţia despre chiloţii vizibili ai unei cântăreţe sau bătaia fulgerătoare dintre două amante... În plus, am promis, încă de la a doua carte că tot la ei va avea loc şi această lansare.

Dacă Dani îşi va ţine promisiunea şi te va cere de soţie după lansarea cărţii la Bookfest, răspunsul tău va fi DA?

Mereu glumele de televiziune, mai ales făcute într-o emisiune de divertisment, sfârşesc prin a deveni ştiri mondene... Nu e cazul să dezvolt, dar e posibil să facem şi alte glume la Târgul de carte, unde voi fi prezentă sâmbătă, 28 mai, de la ora 16.00.

"Trebuie să multiplicăm tot ce e valoros şi să păstrăm ce avem bun în noi.''

Vânzări record

Mihaela Rădulescu spune despre primele ei două cărţi - „Despre lucruri simple" şi „Nişte răspunsuri" - că sunt cele mai bine vândute cărţi de la editura Polirom şi unele dintre cele mai bine vândute cărţi româneşti.

Despre dragoste, şi nu numai...

Ce anume te-a determinat mai mult decât orice să părăseşti România? Ce presiune a „cântărit" mai tare?

Felul în care resimte un copil tot ce se întâmplă să trăiască părinţii lui, dacă sunt persoane publice. Copilăria liniştită şi frumoasă a fiului meu a contat cel mai mult.

O femeie singură, cu un copil, departe de ţara care i-a fost zeci de ani casă... Nu te simţi niciodată abandonată, singură?

Nu. Trăiesc cu bucurie alături de copilul meu, primii lui ani de şcoală, tatăl lui e foarte prezent în viaţa noastră, bunicii din ambele familii la fel... Aş minţi să spun că-mi doresc alt contur de viaţă.

Cât de des revii şi care sunt lucrurile pe care adori să le faci când eşti aici?

Destul de rar, când sunt solicitată ca MC la un eveniment sau ca moderator la o ediţie specială tv. N-apuc întotdeauna să fac ce mi-aş dori, căci niciodată nu stau mai mult de trei-patru zile, dar fac cumva să-mi văd familia, oamenii dragi...

De cine şi de ce anume din România ţi se face dor cel mai des?

De nişte oameni dragi, care înseamnă familia mea şi prietenii mei. De un spectacol bun de teatru sau de un concert al trupelor mele preferate, de unii oameni cu care am lucrat...

Cum e mai sănătos, să pleci când dispare dragostea sau să lupţi să reaprinzi flacăra?

Habar n-am. Iubirea, o fi de un singur fel, dar oamenii care o trăiesc sunt atât de diferiţi...

Tu cum procedezi într-o relaţie când pasiunea se stinge?

Depinde de ce parte a situaţiei mă aflu, dar nici aici nu funcţionează vreo formulă magică...

Mulţi spun că actele distrug o relaţie. Tu ce crezi despre căsătorie, apropie sau nu partenerii de cuplu?

Nu ştiu dacă atâtea răspunsuri neutre în şir nu derutează, dar păstrez linia şi cred că nici aici nu pot da verdicte. Oamenii pot fi fericiţi împreună o dimineaţă, o viaţă, nişte anotimpuri... Hârtia e un accesoriu, ca o bijuterie, pe care unii o purtăm o vreme, alţii deloc şi alţii... până la capăt.

Ai declarat că plângi rar şi că eviţi depresiile, ocupându-ţi timpul cu tot soiul de activităţi care-ţi fac plăcere. Când îţi laşi răgazul să te întâlneşti cu tine, ce-ţi reproşezi?

Că sunt superficială, în anumite privinţe, dar niciodată cele legate de copilul meu.

Se spune că „ochii care nu se văd se uită". Tu ai o relaţie la distanţă de ceva timp. Cum rezistă?

Am încetat de multă vreme să mai povestesc despre sufletul meu, e o greşeală pe care am făcut-o prea des, ca persoană publică.

Ai declarat că nu există o relaţie între Ayan şi iubitul tău Dani. Cât de serioasă trebuie să fie relaţia voastră ca să-i „împrieteneşti"?

E un subiect care nu priveşte pe toată lumea, nu voi răspunde la această întrebare decât aşa: Ayan are un tată, pe Elan, şi asta nu se va schimba niciodată.

Nu te temi că, atunci când va creşte, Ayan vă va reproşa, ţie şi lui Elan, că i-aţi ascuns realitatea, „mimând" o relaţie inexistentă?

Nu. Eu şi tatăl lui avem o relaţie minunată.

Crezi că un copil nu simte lipsa de afecţiune, de dragoste dintre părinţii săi?

Ayan e un copil înconjurat de dragoste şi de bună înţelegere. Nici asta nu se va schimba vreodată.