Megareluările, afaceri profitabile

Televiziunile româneşti fac bani buni prin redifuzarea blockbusterelor americane. În ultimii ani, posturile TV şi-au redus volumele de achiziţii ale filmelor de mare audienţă, preferând să difuzeze producţii mai vechi, dar cu succes de public garantat.

Cele patru filme din seria „Singur acasă” („Home Alone”) au fost difuzate de 37 de ori de către televiziunile noastre, în ultimii şapte ani. Este un record ameninţat de seria „Arma mortală” („Lethal Weapon”), care a cunoscut, în aceeaşi perioadă, 36 de difuzări în prime-time.

Şi alte blockbustere (filme de mare audienţă) vechi sunt redifuzate cu insistenţă. Proverbul „Repetiţia este mama învăţăturii!” nu are nicio valoare în grilele de programe TV. Redifuzarea unor asemenea blockbustere este o afacere pentru televiziuni.

Trei sunt motivele pentru care se adoptă această practică. În primul rând, preţul de achiziţie a unui blockbuster la prima difuzare este cu aproape 60% mai mare decât cel al unui film din aceeaşi categorie, dar pentru care s-a cumpărat licenţa de redifuzare.

Avantaj pentru postul TV! În al doilea rând, blockbustere precum „Die Hard”, „The Terminator”, „Rambo” sau „Tango & Cash”, deşi sunt „ştiute pe de rost” de telespectatori, asigură o audienţă rezonabilă, dar cu încasări mari de publicitate pentru televiziuni.

Aşadar, staţiile fac investiţii minime în licenţele de redifuzare şi obţin venituri maxime din vânzările de publicitate.


Radu Nicolau, director general al reţelei de distribuţie de filme New Films International, propune şi al treilea motiv pentru „avalanşa” de reluări: „Cred că filmele mai vechi sunt mai bune decât cele noi”.

Telespectatorii sunt hipnotizaţi

Nicolau spune că, începând din 2003-2004, pe fondul creşterii pieţei asiatice şi a dezvoltării reţelelor pay-tv, Hollywoodul a produs filme foarte violente, a căror valoare comercială este mai mică decât a blockbuster-urilor clasice, dar cu aceleaşi preţuri de vânzare. În această situaţie, televiziunile nu se îngrămădesc să cumpere aceste filme (dure) pentru că, potrivit legislaţie, nu pot să le difuzeze decât după orele 22, când audienţa este mai redusă.

Dacă repetarea filmelor de succes este o afacare pentru televiziuni, pentru telespectatori este un exerciţiu de... hipnoză. Ei preferă să se oprească din zapping pe un blockbuster american (pe care l-a văzut de trei-patru ori!) decât să încerce un film nou.

În căutarea audienţelor de altădată

Blockbusterele clasice nu mai fac audienţele de... odinioară (în urmă cu şapte-opt ani). Motivul nu este plictiseala publicului, ci faptul că, în ultimii trei ani, piaţa TV din România s-a segmentat, au apărut o mulţime de canale de nişă, astfel încât audienţa s-a risipit. 

Filme ca „Die Hard 1”, „Home Alone 3”, „Predator”, „Cliffhanger”, „Uite cine vorbeşte” şi „Miniciuni adevărate” au făcut audienţe de peste un milion de telespectatori în anii 2001– 2003 (mediul urban).

În prezent, când numărul posturilor tv s-a triplat, redifuzarea acestor filme americane este o afacere profitabilă chiar şi dacă ating audienţe de 300.000 de telespectatori. Aşa încât, clasamentul din „toate timpurile” al celor mai vizionate zece filme în România este o fotografie aproape... îngălbenită, ce datează din perioada 2002-2004.

De atunci, niciun titlu nu a mai pătruns în topul ratingurilor şi este foarte puţin probabil să avem un „nou-venit” în următorii ani. Cert este că „epoca” filmelor cu peste un milion de telespectatori (în urban) a apus. Supremaţia americană în clasamentul audienţei este subminată de două producţii: „Garcea şi Oltenii”, film difuzat pe 1 decembrie 2003, şi „Vagabondul” (India), transmis de TVR 1 în 2004.

„Titanic”, liderul topului, a fost difuzat prima oară în România de Antena 1 pe 6 decembrie 2002. Antena 1 l-a mai redifuzat de două ori (2003 şi 2005), cu ratiguri foarte bune.

În schimb, B1 TV l-a difuzat de două ori (2005 şi 2006), dar nicio serie nu a avut audienţe mai mari de trei puncte de rating. Degeaba o televiziune are blockbustere, dacă nu are un brand puternic.