Madonna, o mamă hard-candy

Guiness Book a desemnat-o cea mai de succes artistă a tuturor timpurilor pentru cele 120 de milioane de discuri vândute. La 50 de ani, «leoaica» s-a mai îmblânzit. Forţa de atracţie a Madonnei rămâne aceeaşi.

Mai puţin extravagantă decât pe scenă, deloc provocatoare, artista i-a întâmpinat pe jurnaliştii de la săptămânalul «L’ Express“, cu ocazia concertului pe care l-a susţinut la Paris, pe 21 septembrie, în turneul de promovare a albumului „Hard Candy“. În interviul acordat publicaţiei franceze, regina muzicii pop, vorbeşte despre copiii ei (Maria Lourdes, în vârstă de 13 ani, Rocco, şapte ani, şi David, doi ani şi două luni) şi despre pasiunea ei pentru kaballa.

“Kaballa te ajută să înţelegi că lumea întreagă este un Tot. Că totul se repetă în natură, în vieţile şi relaţiile noastre, în energia de a da şi primi. Nu există un singur răspuns la o întrebare, există doar drumuri de urmat prin care descoperi ordinea în haos. Pentru a da energie, trebuie întâi să acumulezi. Acesta este yin şi yangul existenţei umane”.

Controversele despre iminentul divorţ de Guy Ritchie au rămas sub tăcere. În schimb, artista s-a confesat despre copiii ei, “care mă corectează permanent, franceza mea nefiind foarte bună” şi despre tatăl ei, cel a cărui imagine a urmărit-o subliminal în alegerile masculine de-a lungul timpului.

În 2006, în timpul unui discurs ţinut la Naţiunile Unite pentru asociaţia Raising Malawi, a cărei cofondatoare este, Madonna şi-a stigmatizat reputaţia câştigată, “pentru că a fost ambiţioasă, scandaloasă, nepoliticosă. Într-o zi, m-am trezit”, spune ea pe un ton autoincriminator, adăugând: „Nu trebuie să mergi la mii de km pentru a întâlni suferinţa.“

Cel mai stresant discurs

De ce o asemenea autocritică? „Pentru că era necesar să vorbesc despre mine cu inima deschisă. Vă asigur că acel discurs la Naţiunile Unite a fost cel mai stresant din viaţa mea“, a răspuns jurnaliştilor parizieni. David, băieţelul pe care l-a adoptat din Malawi, una dintre cele mai sărace ţări din lume, cu peste un milion de copii orfani bolnavi de SIDA, este unul dintre motivele “afective” pentru care şi-a îndreptat preocupările spre Malawi: a produs un film documentar, a organizat gale de binefacere.

„Mă preocupă mizeria lumii în care trăim. În timpul Live Earth am avut lungi discuţii cu Al Gore, organizatorul concertului. Dar descoperirea sărăciei din Malawi m-a cutremurat şi m-a determinat să fac documentarul «I Am Because You Are».

Totul este spus în titlu şi vine dintr-o expresie a tribului bantu: «Nu mă pot defini fără tine». Aceasta este esenţa filmului. Ceea ce m-a frapat a fost ideea că toţi suntem la fel, aveam aceleaşi speranţe, aceleaşi temeri. Şi că suferinţa poate fi oriunde, chiar la colţ de stradă, nu trebuie să mergi mii de kilometri pentru a o întâlni».

«Tatăl meu, un bărbat de modă veche»

Rămasă orfană de mamă la vârsta de cinci ani, artista a fost crescută de tatăl ei pe care îl evocă astfel: «Tata avea o manieră foarte pragmatică de a vedea viaţa. Îmi repeta neîncetat: «Dacă vrei ceva, caută să obţii singură, nu aştepta nimic de la alţii».

Este exact ceea ce am făcut. Asta încerc să insuflu şi copiilor mei, numai că eu am mai multe dificultăţi în a-i face să înţeleagă acest lucru. Tata era un bărbat de modă veche, în adevăratul sens al cuvântului, care rareori îşi dezvăluia inima. Dar ştiu că a iubit-o pe mama foarte mult, că a fost dragostea vieţii lui. Am citit scrisorile pe care i le trimitea pe vremea când erau logodiţi şi am descoperit un om foarte romantic. Latura mea romantică de la el am moştenit-o.”

Despre relaţia cu propriii copii, artista a afirmat: „Sunt o mamă foarte strictă în anumite privinţe. În fiica mea am descoperit cea mai bună prietenă a mea în ziua în care a deschis şifonierul şi a început să-mi probeze hainele. Uneori, am impresia că este sora mea mai mică“.