Liana Stanciu: „Oamenii foarte sensibili se îmbracă într-o mantie de duritate“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Liana Stanciu spune că, după momentele delicate prin care a trecut familia ei, a redescoperit fericirea lucrurilor simple, dar şi dăruirea pentru o cauză: sănătatea copiilor din România .

Cu Liana Stanciu poţi să abordezi şi subiectul nave spaţiale, cumva discuţia va ajunge tot la Teodora, fetiţa ei de 5 ani. Acum este un copil sănătos, care se joacă, mănâncă, pune multe întrebări. Şi părinţii ei sunt fericiţi că ea face toate aceste lucruri. Drept mulţumire lui Dumnezeu, Liana şi Miţă Georgescu se implică benevol în proiecte umanitare, încercând să ajute oamenii simpli cu copii bolnavi. Radioul rămâne prioritatea Lianei, în fiecare zi dă „bună dimineaţa" la Magic FM, iar la TVR, unde s-a angajat în luna aprilie a acestui an, pregăteşte o emisiune despre sistemul medical. Are în continuare tone de energie şi o atitudine care, spune ea, poate apărea unora drept aroganţă. Dar nu e decât o mască. 

Citiţi şi:

Andreea Esca, cea mai promovată ştiristă pe internet

Carte de vizită

Liana Stanciu-Georgescu s-a născut la 24 iulie 1971 în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii Bucureşti, secţia engleză-spaniolă. A lucrat la Radio Contact timp de 12 ani, au urmat Radio Star şi Magic FM, unde lucrează şi în prezent. Are o afecţiune din naştere, numită disfonie - tulburare a mobilităţii laringelui - care îi conferă vocii un timbru deosebit, fapt care a şi dus la consacrarea ei în radio. În televiziune a debutat la începutul anilor '90, comentând şi realizând topuri şi clasamente muzicale. A continuat cu emisiunea „Robingo", ediţiile cu copii. A continuat ca realizator al emisiunii „Espresso" şi ca realizator-prezentator al emisiunii „Trenul Vieţii" pe B1 TV. Din 2009 prezintă emisiunea de divertisment „Club TVR3". A întemeiat fundaţiile „Teodora Georgescu" şi "Salvaţi-vă Îngerii".

Adevărul: Cum arată la tine programul unei zile?

Liana Stanciu: Dimineaţa mă trezesc, îmi duc copilul la grădiniţă, vin la radio la 9 jumătate, la 10 intru în direct, la prânz merg să iau copilul, fac nişte cumpărături, o las pe Teodora cu bona, mă duc la TVR, unde pregătesc vreo două proiecte, mai sunt şi realizator la emisiunea „Atenţie, se cântă!", şi multe altele.

Despre ce fel de proiecte e vorba?

Vreau să fac o emisiune pe sănătate, dar altfel. Să arăt şi lucrurile bune care se întâmplă, că altfel ne transformăm într-o ţară care se apropie de colaps.

Te referi la faptul că media mai mult critică sistemul de sănătate?

Un exemplu: când au fost deblocate 3.000 de posturi în spitale, presa a scris că Spitalul Budimex lucrează la 15% din capacitate. Deci, aşa se interpretează nişte lucruri. La Spitalul „Marie Curie" e un al treilea job pentru mine, lucrez voluntar. Uite, tocmai am primit cadou pentru spital o donaţie, o maşină ultimul tip, pe care vreau s-o licitez pentru spital şi să cumpăr un neuronavigator. Au donat-o nişte părinţi, al căror copil bolnav s-a făcut bine acum şi sperăm să rămână aşa.

Ai devenit portavocea multor cazuri disperate, după momentul prin care a trecut familia ta cu micuţa Teodora.

Sunt mame cu copii grav bolnavi sau fără diagnostic, părinţi care nu au medic, nu au vreo sugestie sau vreun ajutor, nu au bani, şi toţi vin la mine. Sigur că nu pot să-i ajut pe toţi. În fiecare zi vin două trei mesaje „salvează viaţa Andreeei!" „salvează viaţa lui Tudor!", "ajuta-ţi-ne să..." Toate aceste strigăte de ajutor m-au făcut să mă împlic. Vrem să realizăm un centru de diag­noză la Spitalul „Marie Curie", o aripă nouă de spital. Cred că tot ce s-a întâmplat în familia mea a fost un fel de misiune. Trebuia să facem ceva pentru copii. Noi am descoperit formularul E 112, au fost trimişi primii copii la tratament în străinătate, am făcut cred că 10-12 campanii punctuale pentru copiii cu probleme... Acum însă nu mai e la fel. Oamenii nu mai au aceeaşi lejeritate în a trimite bani.

Nu te afectează contactul zilnic cu toate aceste drame?

Aveam două variante. Să nu mai am niciun fel de legătură cu domeniul ăsta medical - şi unii m-ar fi înţeles, având în vedere prin ce-am trecut - sau a doua variantă, să încerc să fac ceva pentru ei. Prima variantă e uşor laşă, iar eu nu sunt laşă. Am preferat să rămân şi să mă implic şi acum nu mai pot să ies şi nici nu mai vreau.

Cum v-au schimbat pe tine şi pe soţul tău momentele delicate prin care aţi trecut?

Am învăţat ce înseamnă să te dedici 100% unei cauze, am înţeles ce înseamnă nevoia reală. Dacă mergi la etajul 5 la „Marie Curie", la Secţia de Oncologie Pediatrică, o să vezi că toate problemele pe care crezi că le ai sunt parfum de flori de tei. Acum, cel mai important lucru pentru noi este sănătatea copilului nostru, a noastră, şi a altor copii.

Aţi devenit mai fericiţi?

Am descoperit că fericirea poate fi dată şi de un telefon de la o mamă care spune "copilul meu este bine!". Am înţeles că valorile nu sunt neapărat ceva pe care să poţi pune mâna. Şi am învăţat să ne bucurăm noi de noi, de o floare care înfloreşte, de o zi frumoasă... Uitasem.

„Am avut o dependenţă de mama şi Teodora îmi seamănă"

image

Liana spune că seamănă cu tatăl ei, de la care a preluat energia și forţa de a lupta

Vedeta spune că a fost un copil liniştit, mereu conştiincios şi printre primii la şcoală.

Cum e Teodora ca şi copil?

Foarte energică. Îi place să cânte, mereu găseşte ceva de fredonat. Îi mai plac limbile străine, a învăţat să salute în finlandeză... Ne jucăm împreună, vine cu păpuşile Barbie după mine şi zice, „hai să ne jucăm de-a vecinele, vrei?" A crescut, e o minune de copil.

Ce mai înseamnă radioul pentru tine, după atâţia ani de meserie?

În niciun caz plictiseală. Radioul e o chestiune de stare. Când vin la radio nu e ca la serviciu. În fiecare zi sunt ştiri noi, întâmplări noi, melodii pe care le redescopăr. Dumnezeu m-a ajutat enorm, mi-a dat două chestii care îmi plac teribil: radioul şi televiziunea. Radioul e ca un partener de viaţă serios şi fidel, iar televiziunea e ca un fel de amant, care te vrea mai mult aranjat şi ferchezuit, contează mai puţin ce spui.

Tu ce fel de copil ai fost?

Am fost printre primii copii din clasă, din grupă, dar am avut şi o dependenţă de mama care nu m-a lăsat să mă duc la grădiniţă. La asta cred că Teodora îmi seamănă. Dacă sunt cinci taţi şi şapte bone în casă, tot cu mami vrea. "Să mă îmbrace mami, te rog, vreau cu mami", aşa spune. Eu am copilărit în Bucureşti, cu un frate mai mare, părinţii, şi două bone. O mămucă şi o tanti, care aveau grijă să ne aducă de mâncare. Mama îmi amintesc că era mereu stresată, să ajungă de la serviciu la noi acasă. Am fost un copil liniştit, din păcate crescut cu teamă pentru tot felul de lucruri. Fratele meu era mai mare şi făcea cam ce voia el, aşa că tutela alor mei s-a răsfrânt asupra mea. Am fost un copil cuminte, conştiincios, mereu printre primii la şcoală.

image

Liana pregătește o nouă emisiune la TVR, despre sistemul medical din România

Ce crezi că ai luat de la părinţii tăi?

Cred că de la tata am preluat energia şi forţa de a lupta. Mama este o femeie extrem de ponderată, are o doză de duritate care nu face decât să ascundă o sensibilitate uluitoare. Oamenii foarte sensibili cred că se îmbracă într-o mantie de duritate care poate părea aroganţă. Asta e specific mamei şi asta cred că am luat şi eu de la ea. Multă lume care nu mă cunoaşte zice "a, se dă mare, face fiţe". Eu sunt un om foarte sensibil şi, decât să mă vadă cineva că bocesc, mai bine par aia mare şi tare, care pretinde că e puternică.

image
Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite