Keira Knightley, pe urmele prinţesei Diana

Strălucitoare, frumoasă şi celebră. Astfel o caracterizează regizorul Saul Dibb pe actriţa Keira Knightley, interpreta rolului principal în filmul său, „Ducesa“.

Se prea poate ca actriţa să fie pasionată de rolurile de epocă. „Ducesa“ este cel de-al treilea film a cărui acţiune se desfăşoară într-un veac apus, cu norme şi cu reguli morale inacceptabile astăzi.

Admirabilă în „Mândrie şi prejudecată“ şi în „Atonement“, Keira este la fel de convingătoare ca personaj şi în „Ducesa“.

Scenariul are la bază o biografie istorică, devenită bestseller, „Georgiana, ducesă de Devonshire“, scrisă de Amanda Foreman după câteva documente istorice de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Un amănunt care a fost exploatat de producători în scop de marketing este asemănarea evidentă în privinţa vieţii şi a caracterului, dar şi legătura de sânge dintre personajul principal, ducesa Georgiana de Devonshire, şi prinţesa Diana.

Într-adevăr, Georgiana a fost strămoşul îndepărtat al prinţesei Diana şi s-a născut, ca şi aceasta, în familia Spencer, pe domeniul Althrop. Georgiana, personajul interpretat de Keira, s-a căsătorit la vârsta de 17 ani cu ducele de Devonshire (interpretat de Ralph Fiennes), un bărbat lipsit de afecţiune, care prefera mai degrabă să-şi petreacă timpul cu cameristele şi cu câinii de vânătoare decât cu frumoasa şi fermecătoarea lui soţie. Georgiana, ale cărei frumuseţe şi inteligenţă au câştigat imediat simpatia poporului, era admirată în taină de orice bărbat, mai puţin de soţul ei. 

Primele celebrităţi feminine din aristocraţie

În ipocrizia generală a epocii, Georgiana este obligată să crească fetiţa rezultată din legătura soţului cu o cameristă. Dar un compromis şi mai crunt are de îndurat ulterior: să accepte un menaj à trois, în propria casă, în care este implicată cea mai bună prietenă a ei, lady Bess Foster.

Ca şi urmaşa sa Diana, Georgiana este o femeie celebră, în termenul actual al cuvântului. A fost un simbol a modei, un model care a dat tonul în epoca ei şi a cărei prezenţă pe prima pagină a ziarelor asigura tiraje-record. Peste tot pe unde se afla, era urmărită de o cohortă de desenatori (fotografia încă nu se inventase la acea vreme).

Asemănările cu prinţesa Diana ar putea continua: şi una, şi cealaltă au fost primele celebrităţi feminine din rândul aristocraţiei care au influenţat semnificativ epoca lor.

Victima propriei inocenţe

„Adevărul este că după ce am citit scenariul l-am cunoscut pe regizor şi mi-a plăcut foarte mult. Apoi, el mi-a trimis trei pene imense de struţ. Mi-am zis că merită să lucrezi cu un bărbat care îţi trimite trei pene de struţ legate cu o fundă aurie“, a declarat cu umor Keira.

Aluzia la penele de struţ nu este întâmplătoare: la un moment dat, într-o scenă, actriţa poartă o pălărie imensă, decorată cu pene de struţ, după moda Mariei Antoaneta. Din cauza greutăţii pălăriei, actriţa a fost nevoită să recurgă la nişte pernuţe care să mai amortizeze din masa care i se balansa pe creştet. Keira, care a citit cartea Amandei Foreman de mai multe ori, nu s-a mulţumit doar cu atât: s-a dus şi a căutat printre lucrurile care i-au aparţinut ducesei Georgiana: „Când am filmat la castelul Chatsworth, actuala ducesă de Devonshire mi-a arătat unele scrisori, bijuterii şi picturi care au aparţinut Georgianei, precum şi biletele de la creditori care arătau cât de îndatorată era.

Când a murit, fusese îngrozită să-i dezvăluie soţului ei ce sumă datora, de teamă că acesta va divorţa sau că o va alunga. De fapt, când a murit, soţul ei a aflat şi a întrebat dacă era vorba numai de suma aceea. Cred că Georgiana este victima ei înseşi, a propriei inocenţe“, a mai declarat actriţa.

Despre partenera lui de film, Ralph Fiennes declara: „Tocmai văzusem filmul «Atonement», care mi-a plăcut foarte mult. Keira este foarte talentată. Sunt impresionat de cât de mult se implică, precum şi de disciplina ei. Îmbină blândeţea cu disciplina şi concentrarea într‑un mod extraordinar. Are calitatea aceea rară prin care pare să nu facă nimic, dar gândurile îi sunt exprimate în chip şi în privire.“