Iulia Frăţilă: „Boala mea a fost o formă de revoltă“

Iulia Frăţilă n-a avut cancer, contrar celor speculate în presă, dar a primit un diagnostic care i-a schimbat drumul în carieră şi în viaţă. A renunţat la televiziune în 2008 pentru că profesia de prezentator TV presupunea compromisuri care nu se potriveau cu crezul ei. Iulia n-ar reveni pe micul ecran nici astăzi.

„Adevărul": Pare că ai vrut să „evadezi" din televiziune...

Iulia Frăţilă: Cred că-i foarte potrivit termenul „a evada", fiindcă exact asta am făcut. M-am preumblat prin lume, încercând să-mi găsesc un loc, şi mai ales un rost, fiindcă locuri sunt destule. Am petrecut cam un an în SUA şi la Madrid, unde mi-am făcut prieteni noi, i-am redescoperit pe unii mai vechi, mi-am umplut timpul cu cărţi, filme, concerte, expoziţii şi alte lucruri frumoase.

Această „evadare" a avut legătură cu diagnosticul de mastoză fibrochistică pe care l-ai primit?

Există o legătură între ieşirea mea din televiziune şi diagnostic, dar mai ales cu tratamentul pentru mastoză fibrochistică. Bineînţeles că m-a speriat vestea că am nişte noduli la sân, tocmai de aceea am hotărât să fac toate investigaţiile necesare pentru a determina ce a stat la baza apariţiei lor şi cum se pot trata. Am constatat că n-au o cauză organică, ci reprezintă o somatizare a unor emoţii negative de care nu eram conştientă la vremea aceea. Am spus „Stop! Revizie tehnică!" şi am început o călătorie spre centrul fiinţei mele, încercând să-mi ajustez mecanismele interioare astfel încât să mă simt bine şi în lumea exterioară. Primul pas a fost să renunţ la cea mai evidentă sursă de nemulţumire: stresul ocupaţional.

Munca în televiziune nu te mai mulţumea?

Am început să lucrez în televiziune din plăcere, însă de-abia când m-am oprit am realizat că îmbolnăvirea mea a fost, pe undeva, o formă de revoltă a organismului împotriva situaţiei în care mă aflam: eram mereu contracronometru, ajunsesem să mă simt castrată emoţional fiindcă un contract mă obliga să fac emisiuni şi să spun lucruri în care nu credeam. Fiind campanie electorală, aveam invitaţi cărora trebuia să le pun întrebări „uşoare" şi invitaţi pentru care erau pregătite întrebări „mai grele". Unii realizatori TV se pot adapta, pentru bani sau chiar din convingerea că e o artă să faci compromisuri; mie, din păcate, sau din fericire, „abilitatea" asta îmi lipseşte.

Nu întrevezi o revenire în viitorul apropiat?

Sigur că mi-ar plăcea să revin, fiindcă am convingerea că mă pricep la televiziune - de-aia nici nu pot urmări majoritatea programelor din ziua de azi - şi aş putea realiza emisiuni de calitate. Dar atâta vreme cât regula o reprezintă nesfârşitele talk-show-uri „despre orice", cu invitaţi atotştiutori, care analizează din punct de vedere estetic, etic, epistemologic, axiologic şi chiar metafizic culoarea lenjeriei intime a nu-ştiu-cărei „bombe sexy", locul meu nu este în televiziune. De aceea am şi ales o altă modalitate de a face jurnalism: sunt editorul revistei „Tonica", unde scriu exclusiv despre lucruri frumoase, fără stresul pe care l-ar presupune o emisiune zilnică pe micul ecran, stres la care, în momentul actual, nu m-aş supune pentru niciun preţ. Asta e una dintre zicalele care mă enervează la culme: „Fiecare om are preţul lui".

Ce-ţi place pe micul ecran?

Nu mă prea uit la posturile româneşti, mă uit la Euronews. Am BBC Entertainment, care difuzează seriale de comedie britanice excelente - „Only Fools And Horses" -, documentare realizate cu umor, dar şi MGM Channel, unde pot revedea filme foarte bune. Simt nevoia să râd, să mă destind, dar recunosc că-mi sublimez impulsurile agresive urmărind „Dexter" şi „Midsomer Murders".

Ai spus că, dacă nu vrei să te „acreşti" la bătrâneţe, va trebui să pleci din România. Rămâne valabilă afirmaţia?

Am scris asta după întâlnirea cu Ben Vautier, un artist pe care-l admir foarte mult, dar aş fi putut s-o scriu după întâlnirea cu orice persoană de vârsta lui, din Vest. Principiul e simplu: plăteşti taxe şi primeşti în schimb protecţie socială, eşti mai relaxat, nu te trezeşti că ţi se recalculează pensia şi ajungi să primeşti chiar şi 60% în minus, că te internezi pentru un control şi contractezi un microb letal sau că-ţi sunt călcate în picioare drepturile fundamentale.

Deci, vrei să pleci...

Dacă îmi doresc să plec din România este pentru că vreau să am copii care să crească într-o societate mai puţin agresivă, în care să se simtă protejaţi şi încurajaţi să se dezvolte, într-o ţară cu un sistem de asigurări sociale şi de educaţie care să funcţioneze. Îmi iubesc ţara, dar asta nu mă împiedică să simt cât de false sau de convenţionale sunt „valorile" astăzi. După mine, suntem într-o stagnare socială şi morală care transcende criza economică.

"Am şi ales o altă modalitate de a face jurnalism: sunt editorul revistei «Tonica», unde scriu exclusiv despre lucruri frumoase."
Iulia Frăţilă
fostă prezentatoare TV

"Îmi iubesc ţara, dar asta nu mă împiedică să simt cât de false sau de convenţionale sunt „valorile" astăzi."
Iulia Frăţilă
fostă prezentatoare TV

Carte de vizită

-S-a născut la 7 iulie 1976, la Constanţa;
-A absolvit Facultatea de Psihologie din Bucureşti;
-În 1993 a câştigat titlul Miss Constanţa;
-În 1994 a ocupat a doua poziţie la Miss România, unde i-a fost remarcat potenţialul pentru televiziune;
-În acelaşi an a ajuns la SOTI TV Neptun, ca editor-prezentator de ştiri;
-A fost transferată la Pro TV, unde a devenit asistenta lui Florin Călinescu, la emisiunea-concurs „Te uiţi şi câştigi". Ulterior, a prezentat „Roata norocului", împreună cu Mihai Călin;
-La Prima TV a prezentat, alături de Vlad Ionescu, „Matinalul estival". A urmat „Matinalul Bucureştean", cu Alex Macavei;
-În 2003 a prezentat „Fotbal din Prima", fiind prima femeie din România care a realizat un talk-show de fotbal;
-În 2007 a fost gazda talk-show-ului „Firu-n patru", la Antena 2, iar un an mai târziu a prezentat „11 pentru România".