VIDEO Gotan Project: „Fotbalul şi tangoul sunt religiile Argentinei“

Eduardo Makaroff, Christoph Müller şi Philippe Cohen Solal sunt cei trei membri ai trupei Gotan Project care a concertat, vineri seară, la Sala Palatului din Capitală. Sunt trei muzicieni cu un ţel comun: să continue istoria tangoului. Cel mai recent album al trupei, „Tango 3.0“, i-a adus în faţa românilor pentru a treia oară. 

„Adevărul": Sunteţi pentru a treia oară în România. Aţi găsit un public fidel aici?

Eduardo Makaroff: Aşa se pare. Cred că românii au iubit Gotan Project de la bun început. Nu este chiar atât de uşor să vii să cânţi în România, poate în ultimii ani situaţia s-a mai destins. Dar faptul că este o ţară latină, mă face să mă simt mai aproape de ea, iar muzica noastră simte asemenea (zâmbeşte). Există foarte mulţi români violonişti, iar asta a contat cumva în istoria tangoului. Muzica asta s-a născut în Argentina, prin întâlnirea argentinienilor cu a africanilor, dar şi a emigranţilor. Au fost şi români la mijloc (râde).

Sunteţi familiari cu vreun stil muzical românesc?

Christoph Müller: Mai mult sau mai puţin. Sunt prieten cu un cântăreţ tânăr de aici, care face parte dintr-un grup numit Electric Brother. Îi mai ştiu şi pe cei de la Aievea. Am ascultat nişte tangouri vechi incredibile ale unui cântăreţ bătrân al cărui nume nu-mi vine acum. Cred că în România au existat o mulţime de cântăreţi de tango.

Pe acest album apar vocile autorului Julio Cortazar şi a comentatorului sportiv Victor Hugo Morales...

Christoph Müller: Julio a trăit mare parte a vieţii la Paris, în aceeaşi clădire în care noi înregistrăm muzica noastră. A fost o coincidenţă incredibilă şi asta a dat imboldul necesar. Cartea lui, „Rayuela (Şotronul)", este o lucrare experimentală care ne-a dat această ideea de a conecta universul copiilor şi al jocurilor cu muzica noastră. Iar cu Victor Hugo Morales am ales să lucrăm din aceeaşi dorinţă de a implica figuri extraordinare, care reprezintă Argentina peste tot în lume, în muzica Gotan Project. Fotbalul şi tangoul sunt religiile Argentinei, aşa că am vrut să abordăm subiectul dintr-un alt punct de vedere. Morales nu vorbeşte despre fotbal în cântec, ci despre muzică. Este felul nostru de a ne lua peste picior, de a ne ironiza un pic.

Muzica voastră a fost apărut pe coloanele sonore ale unor seriale precum „Totul despre sex", „Chuck", „Pe muchie de cuţit", dar şi în filme americane. De ce credeţi că a fost aleasă?

Christoph Müller: Muzica noastră oferă senzaţia derulării unui film. Are un impact emoţional puternic şi cred că regizorii sunt sensibili în faţa ei. În majoritatea cazurilor li se pare că aduce un aer parizian peliculei respective, de aceea cred c-au folosit-o în «Identitatea lui Bourne». Şi în serialul «Totul despre sex» au folosit-o tot într-o scenă care avea loc la Paris. Iar în celelalte cazuri, cred că muzica noastră oferă doza de senzualitate de care este nevoie pentru a marca o scenă, cum a fost cazul serialului „Pe muchie de cuţit". Suntem fericiţi acum pentru că vom fi prezenţi şi pe coloana sonoră a filmului „Knight and Day (Întâlnire explozivă)", cu Tom Cruise şi Cameron Diaz.

Este tangoul un stil de muzică încă explorabil?

Eduardo Makaroff: Eu sunt din Argentina, deci sunt un activist şi un iubitor al tangoului. Muzica tango este una dintre cele mai minunate muzici. Este un mod puternic de exprimare culturală al argentinienilor, dar şi a celor din Uruguay. Este foarte bogată în stiluri, ai pe unde să cauţi şi ai ce să descoperi. În ultimii 30 de ani nu a mai fost exploatată, aşa că avem ce să facem.

Christoph Müller: Sunt surprins de cât de mult putem fi surprinşi de tango.

Ce înseamnă tango pentru tine?

Christoph Müller: A devenit parte din viaţa mea, deşi nu mă aşteptam şi nici nu plănuisem asta. Am început să fac muzică electronică pe la 20 de ani, dar nu m-a satisfăcut mult timp. Când tangoul a venit înspre mine, pentru că aşa simt că s-a întâmplat, a sărit pe mine şi nu mi-a mai dat drumul. Este o muzică care dă dependenţă. Tangoul este melancolic, dar are şi o nuanţă de dramatism care mi se potriveşte atât de bine. Este un balanţ bun pentru un artist care mai are tendinţa să fie prea raţional, iar tangoul îl aduce înapoi pe drumul cel bun.

„Bucureşti, un oraş minunat"

Peste 3.500 de români au fost prezenţi, vineri seară, la cel de-al treilea concert susţinut de trupa Gotan Project în România. Francezul Philippe Cohen Solal (chitară electrica, bass şi clape) argentinianul Eduardo Makaroff (chitară acustică şi chitară electrică) şi elveţianul Christoph H. Müller (bass şi clape) au ştiu cum să-şi întreţină publicul avid de tango. Cei trei muzicieni au fost însoţiţi de alţi patru artişti - Lalo Zanelli (pian), Facundo Torres (bandoneon), Ananta Roosens (vioară) şi cântăreaţa Claudia Pannone.

De la hiturile „La Revancha del Tango", „Queremos Paz", „Desilusión" şi „Santa Maria" până la piese noi de pe cel mai recent album, publicul a aplaudat entuziasmat şi energic fiecare prestaţie a trupei.

Îmbrăcaţi în costume sobre şi asortaţi cu pălării, muzicienii au început recitalul cu piesa „Cuesta Abajo", a lui Carlos Gardel, în timp ce proiecţii video semnate de Prisca Lobjoy au acompaniat întreg concertul.

Versurile cântecului „Ciuleandra" au putut fi auzite spre sfârşitul serii, într-o variantă mixată de către muzicieni, surpriza fiind răsplătită cu urale din toată sala. „Bucureşti, un oraş minunat", a fost concluzia trupei, la finalul unui concert care a avut loc între aplauze şi bisuri.