Florin Busuioc vedetă tv: „Ştampila «Busu de la meteo» mă onorează“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Vedeta Pro TV Florin Busuioc (49 de ani) nu are de gând să renunţe la rubrica pe care o prezintă de peste 10 ani, dar a dezvăluit că a gândit formatul unei emisiuni TV, pe care speră să o lanseze în curând. Florin Busuioc povesteşte că era un copil neastâmpărat şi că adolescenţa i-a fost marcată de figura unui colonel din armată.

Citiţi şi:

Busu are o listă cu dorinţe pentru 2011

„Adevărul": Ai spus că-ţi place să faci foarte bine ceea ce faci. Ce înseamnă asta în cazul jobului tău de la meteo?


Florin Busuioc: Principala mea preocupare este să înţeleg exact tot ceea ce vorbesc, tot ceea ce transmit celor de acasă. Când apar  fenomene meteorologice, să plasez fenomenul în context şi să fac cele mai simple conexiuni, astfel încât să pot transmite simplu celor de acasă ceea ce poate până acum le era străin. Şi lor, şi mie. 

Cum te înţelegi cu stilistul emisiunii? Par extravagante alegerile tale vestimentare, ai purtat la o ediţie tenişi şi smoching.

Ne înţelegem minunat. Stilistul emisiunii este stilistul întregii echipe de la ştiri. Aşa că trebuie să aibă o privire de ansamblu şi să ne caracterizeze pe fiecare în parte cât mai bine, ca şi cum am fi personaje într-un mare spectacol. Ascult întotdeauna ce-mi propune, şi el ascultă întotdeauna ce nu-mi place. Şi Sir Elton John a cântat în bascheţi şi frac în faţa reginei Angliei şi nu s-a ofuscat nimeni. 

Ce reprezintă rubrica aceasta pentru tine, după atâţia ani? 

Dacă vă aşteptaţi să spun că m-am plictisit sau că mi-aş dori altceva, n-aţi prea nimerit-o. Echipa de dimineaţă aduce împreună de mulţi ani încoace adevăraţi camarazi, prieteni de încredere. E o stare bună, doldora de energii pozitive, ce vin de la toţi oamenii din echipă.

Ce a însemnat pentru tine Premiul Societăţii Europene de Meteorologie? Ai fost desemnat cel mai bun prezentator meteo.

Mi-a confirmat că nu am bătut câmpii când am spus că încerc să fac bine ceea ce fac. Dar meritul este al întregii echipe.

Ai jucat în filmul „Ces amour-là", al cunoscutului regizor Claude Lelouche. Ce ai învăţat esenţial din experienţa asta?

Am învăţat un lucru foarte important: să nu obosesc şi să-mi păstrez energia cât oi trăi. Claude Lelouche, un bărbat în plină putere şi tumult creator la peste 70 de ani, m-a învăţat asta.

Ce interpretezi mai exact în „Weapon", filmul de acţiune unde Jean Claude Van Damme joacă rolul principal? 

Sunt un băiat rău, care face un lucru bun: denunţă o reţea de tip mafiot din cadrul CIA. Asta nu-l face pe el mai puţin mafiot şi nici mai simpatic, dar îl salvează ca personaj. Şi, nu, nu m-am întâlnit cu Van Damme la filmări, deşi ştiu că i-ar fi făcut plăcere.

Spuneai la un moment dat că scrii un scenariu de film. În ce stadiu eşti cu proiectul?

Eu sunt mai scrupulos. Şi ardelean. Încă sunt la fişele personajelor şi la succesiunea scenelor, astfel încât alternarea ritmurilor să existe. Dar asta nu înseamnă că e obligatoriu să-l termin vreodată. E un exerciţiu care îmi face plăcere şi aştept să fiu uimit că-mi şi iese.

Ce s-a întâmplat sau poate ce nu s-a întâmplat de a trebuit să renunţi după atâţia ani la teatru şi să vii spre televiziune?

Eu am lucrat în paralel şi la teatru, şi la televiziune, la TVR, şi mai apoi, bineînţeles, la Pro. La un moment dat însă, m-a solicitat mai mult ceea ce făceam în TV şi mi-a plăcut mult mai puţin ceea ce se întâmpla în teatru. Aşa că lucrurile s-au întâmplat firesc şi fără regrete.

Totuşi, ce regreţi cel mai mult cu privire la teatru? 

Că nu prea mai e ceea ce am învăţat eu în şcoală. Că lucrurile se fac mult mai superficial şi că spectatorii de teatru nu mai au sisteme de referinţă atât de clare cum se întâmpla odată.

Există un anumit personaj pe care ţi-ai dorit să-l joci şi nu s-a întâmplat?

Când aveam 25 de ani mă fascina regele Lear. Acum, la aproape 50 de ani, tânjesc după impetuozitatea şi excesul de energie al tinerilor eroi. Probabil că spre sfârşitul vieţii o să-mi doresc să joc un copil care abia descoperă universul. Nu, sincer, niciodată nu mi-am dorit să joc un anume personaj. Poţi să joci un rolişor într-un mare spectacol şi să fii foarte bun pentru că regizorul e genial sau să joci ditamai partitura
într-un spectacol nu prea reuşit şi să fii prost, pentru că regizorul e execrabil.

Ai vrea să scapi de ştampila „Busu de la meteo"?

Nicidecum. Mă onorează, îmi face plăcere că oamenii mă opresc să glumească sau să-mi ceară sfaturi.

Ce îţi doreşti să faci din punct de vedere profesional de acum înainte?  
Uite, tocmai am dat probă pentru un film american şi tare mi-e teamă c-am luat-o. În ceea ce priveşte televiziunea, am o idee excepţională de emisiune, dar n-am înregistrat-o la OSIM, aşa că nu pot să vă spun despre ce e vorba.

„Pescuiam cu furculiţa în nopţile fără lună"

Alături de fetiţele sale, Catinca Liana şi Natalie 

Cum a fost copilăria ta?

Copilăria mea s-a împărţit între două locuri. Hunedoara cea în plină dezvoltare, unde în permanenţă exista un şantier, şanţuri, macarale, materiale de construcţii, barăci, deci câmp de luptă pentru toţi copiii cartierului, şi Şoimăreşti, judeţul Neamţ, la bunica, în cireş, pe malul Moldovei, la pescuit cu furculiţa în nopţile fără lună, zgâriat de rugii de mure doldora de fructe zemoase, la chirpici cu unchiul Mihai, la furat de mazăre cu Velucu şi câte şi mai câte.

Ce fel de copil erai?

Eram un copil mic, firav, plăpând, timid şi n-aveam astâmpăr. Colecţionam timbre, şi o făceam cu seriozitate, apoi m-am apucat de sport.

Povesteai undeva că te-a influenţat şeful batalionului unde ai făcut tu armata, un anume colonel Sperilă.

Colonelul Sperilă este, dacă vreţi, Bărbatul. Modelul. Masculul alfa. Autoritatea. Cel-ce-ştie. În relaţia cu militarii de rând, şi-a exercitat toate aceste calităţi şi, mai presus de toate, a fost Om. Pentru că i-a înţeles pe fiecare în parte. Cred că orice adolescent are nevoie de un colonel Sperilă.

Ai lucrat la cocseria din Combinatul Siderurgic Hunedoara. Ce te face să priveşti nostalgic acele vremuri?

Cocsarul este acela care aruncă în cuptor cărbunele cu ajutorul lopeţii. Lopata e obişnuită, cuptorul e mare, dar obişnuit, apoi cărbunele, iar singurul lucru neobişnuit e temperatura. Peste 65 de grade. Eu am făcut puţin timp treaba asta, dar aveam colegi care o făceau de peste 30 de ani. Oameni adevăraţi. De care mi-e dor.

Carte de vizită

- S-a născut la 19 mai 1962.
- În 2010 primeşte premiul „Cel mai bun prezentator meteo al anului" din partea Societăţii Europene de Meteorologie.
- Are o predilecţie pentru maxime şi zicători, pe care le foloseşte în emisiunile sale.
- A interpretat diverse roluri, în filme ca:
- Ţinutul Dragonului (1994)
- Elita (2001)
- Sex Traffic (2004)
- Niciodată nu e prea târziu (2006)
- Pasiune şi destin (2007)
- The Whistleblower (2011)
- Naşa (2011)
- Ces amours-là (2010)
- The Weapon (2011).

image
image
Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite