Eurovision, acum în varianta fără muzică

Acum 50 de ani, Eurovision era un eveniment de ţinută al televiziunii şi muzicii europene. Lansa artişti pe piaţă, ABBA şi Celine Dion fiind cele mai bun exemple. Nici atunci

Acum 50 de ani, Eurovision era un eveniment de ţinută al televiziunii şi muzicii europene. Lansa artişti pe piaţă, ABBA şi Celine Dion fiind cele mai bun exemple. Nici atunci muzica de la Eurovision nu era alta decât cea şlagăristică. La fel ca la "Cerbul de Aur" sau la San Remo. Anul trecut, m-am bucurat că au câştigat cei de la Lordi, deşi nu mi-a plăcut piesa lor. Era altceva, nu lălăiala clasică a Eurovisionului din fiecare an. Şi am crezut că şi-a revenit concursul în sine. Dar nu, aceleaşi lălăieli, unele vag mai bune decât altele. Aceleaşi voturi pe cumetrii regionale, aceiaşi căpşunari, probabil singurii oameni care locuiesc în Spania şi se uită la concurs şi votează pentru piesele venite din patria-mamă. Aceleaşi lamentări de genul "ne-au furat arbitrii", când colo, piesa românească face exact de locul 13. De ce n-are legătură Eurovisionul cu muzica? Cel mai bun argument îl reprezintă locurile codaşe ocupate de trei superpepiniere de muzică: Anglia, Irlanda şi Franţa. Ţări care nu mai dau demult doi bani pe un concurs care nu merită nici audienţa de gospodine pe care o atrage.