Cătălin Măruţă : „Avem vedete care ar cotcodăci pentru publicitate!“

Măruţă recunoaşte că succesul emisiunii se datorează şi echipei cu care lucrează

Într-un interviu pentru „Adevărul“, Măruţă vorbeşte despre „vedetele“ din România, despre „goana după audienţă“, dar şi despre echipa care îl ajută la „Happy Hour“. Registrul de mahala de la „Happy Hour" i-a adus lui Măruţă un vot de blam de la unii dintre telespectatori şi sancţiuni din partea autorităţilor (CNA). Află de ce aMăruţele nu mai sunt la fel!

„Adevărul": Certuri, despărţiri, divorţuri în direct. Acesta este senzaţionalul după care alergi mai nou. De ce?

Cătălin Măruţă: Nu eu provoc realităţile controversate sau agitate, ele există şi se manifestă cu sau fără emisiunea mea. Tot ce încerc este să îndrept spotul de lumină asupra lor, tocmai pentru a clarifica nişte lucruri şi a evita speculaţiile. Despărţirile, divorţurile, certurile sunt fapte de viaţă. Sunt experinţe de împărtăşit, în măsura în care protagoniştii vor să le împărtăşească. Nu e nimic senzaţional într-un divorţ. Sau într-o ceartă pe avere între doi fraţi. Sunt însă teme din care toată lumea are o lecţie de învăţat. Dacă vine Cătălin Crişan să vorbească despre căsnicie şi dragoste în emisiunea mea, e dreptul lui să o facă şi să clarifice o situaţie. Nu l-a şantajat şi nu l-a hipnotizat nimeni, a simţit nevoia să vorbească, exact ca şi ceilalţi invitaţi. Dacă emisiunea asta ar fi fost făcută să prezinte numai aspecte roz, ar fi trebuit să fie prezentată de Barbie.

Dintr-un prezentator simpatic te-ai transformat într-unul penalizat pentru „vulgarităţi", iar aMăruţele tale de altădată sunt acum destul de neinspirate. Este vorba despre voinţă proprie sau goana după audienţă te împinge să imiţi reţetele consumate la alte posturi TV?

A spune despre ceva că e vulgar e o părere destul de subiectivă. Cine decide exact care dintre aMăruţe sunt neinspirate şi ce e vulgar? Nimic n-a fost într-atât de vulgar în emisiunea mea, încât calificativul să fie fără echivoc. Din câte ştiu eu, nimeni nu-l are pe Dumnezeu în sertar ca să se consulte cu El şi să măsoare exact gradul de moralitate sau de vulgaritate. Să fim serioşi, pentru unii, şi concursul Miss World înseamnă vulgaritate, deşi promovează ideile cele mai corecte din lume şi militează pentru cele mai nobile cauze, asta se ştie. N-ai cum să impui cuiva o percepţie. Cât despre goana după audienţă... Nu poţi fugi după ceva ce ai. Am avut audienţe bune din prima zi până în ziua de azi.

Cine „coace" aMăruţele?

Cine coace toata emisiunea: echipa. aMăruţele sunt rodul unei echipe. Ştiu că în România ideea de echipă e subestimată şi, uneori, chiar ironizată. Sunt destule capete care promovează individualismul, dar uite că echipa de la „Happy Hour" validează o formulă de lucru. Şi aMăruţele, şi restul scenariului se fac de către o echipă. Noi ne completăm foarte bine. Nu suntem genul care, atunci când ceva merge bine, ne revendicăm merite individuale, iar atunci când ceva iese prost, facem un pas înapoi şi dăm vina pe „echipă", doar fiindcă sună mai abstract şi consecinţele au amortizor.

Ce înseamnă pentru tine „om de televiziune"? În ce se măsoară valoarea unui profesionist?

Omul de televiziune este cel care reuşeşte să convingă oamenii ca dintre sutele de canale să apese pe butonul unde eşti tu. Tu şi invitaţii tăi. Unitatea de măsură este emoţia publicului, reacţia lui.

"Omul de televiziune este cel care reuşeşte să convingă oamenii ca dintre sutele de canale să apese pe butonul unde eşti tu."
Cătălin Măruţă
prezentator TV

„Jumătate din showbiz e un amalgam de pile, măsluiri şi compromisuri" 

„Adevărul": Ce te-ai întreba dacă te-ai avea ca invitat pe Happylica?

Cătălin Măruţă: Exact ce-i întreb şi pe invitaţii mei, nu m-aş abate de la ruta obiceiurilor. Fiindcă eu încerc să aflu de la ei lucrurile pe care publicul vrea să le audă, nu întreb ca să-mi astâmpăr mie curiozitatea. Şi ca dovadă că pun nişte întrebări care ştiu pe ce puncte să apese, lumea se uită şi tresare şi are parte de cele mai multe ori de dezvăluiri. Sigur, urmările au cap şi pajură, sunt albe sau negre, unii invitaţi îmi mulţumesc fiindcă le-am luat bolovanul tainei de pe suflet, alţii regretă şi nu ştiu cum s-o întoarcă, nerealizând că, din moment ce au scăpat o dată porumbelul, el nu mai poate fi înghiţit înapoi. 

Dacă tot nu ai nimic pe suflet, spune trei vedete autohtone pe care le admiri şi trei care nu-şi merită statutul... 

Ar fi nedrept şi pentru o tabără şi pentru cealaltă să aleg numai câte trei exemple. Şi, de altfel, cred că orice om de bun-simţ ştie care sunt vedetele şi care sunt impostorii. Eu am făcut destul caz pe tema asta. Admir actorii mari şi demni - Morgenstern, Iureş, Mălăele, Beligan, Draga Olteanu etc. - şi cântăreţii care nu abdică de la valoare şi bun gust - Berti, Chilian, Holografii, Irişii, Stratan, Alifantis etc. Iar de fandoseli mondene e plină lumea, de exemplu eu nu pricep din ce li se trage celebritatea unora, în afară de faptul că au bani sau taţi cu nume sonore sau prezenţă full-time în cluburi, gen Maticiuc, Căşuneanu, Pătraşcu etc.

Showbizul românesc actual se înscrie în acelaşi registru cu cel internaţional?

Nu, categoric nu, deşi asta vor cei care copiază modele străine. Şi în America sunt zeci de mutre controversate, care umplu revistele de scandal, dar ăia sunt nişte actori măcar, nişte cântăreţi, ceva, sunt capabili să scoată câte-un sunet live, au hituri, au o industrie în spate. La noi, jumătate din showbiz e un amalgam de noroc, pile, măsluiri şi compromisuri de tot felul.  

Există cineva pe care l-ai dorit în emisiune, dar care a declinat invitaţia?

S-a întâmplat, dar din respect pentru invitaţi, nu voi menţiona nume, asta şi pentru că aşa-zisul refuz nu a fost, se pare, decât temporar. S-a întâmplat, de-a lungul timpului, ca unii care au refuzat să vină să insiste ei, ulterior, să-i primim, fiindcă între timp, văzând cum se desfăşoară lucrurile în platou, li se făcuse poftă de dezvăluiri şi mărturisiri. 

Cine are nevoie şi cine acceptă orice tip de publicitate (inclusiv cea negativă)?

Există, pe o scară de la unu la zece, vedete de unu (care ar veni acolo şi-ar înghiţi şi săbii sau ar cotcodăci ca găina, dacă le-ar cere-o contextul, numai ca să-i laşi să spună ceva în direct), şi există vedete de zece (care ne fac onoarea să vină, spun lucruri fenomenale, fascinante, devin practic un privilegiu, iar noi preţuim enorm comunicarea cu ei). Deci între unu şi zece, avem toate categoriile de (mai mult sau mai puţin) disperaţi după celebritate.  

Televiziunea moare (ipotetic vorbind). În ce domeniu crezi că mai poţi obţine performanţele de pe sticlă? 

Sper ca televiziunea să patrundă pe undeva, să nu dispară, fiindcă lumea are nevoie de ştire, de poveste, de realitate şi ficţiune, de mit şi reportaj, de vis şi realitate. Dar, dacă prin absurd, nu ar mai fi televiziune, mi-ar plăcea să mă întorc la radio.