Paula Seling şi Ovi, cuceriţi de magia capitalei Norvegiei

În Oslo, oraşul care găzduieşte Eurovision 2010, obsesia nordicilor pentru rigoare şi curăţenie contrastează cu „exotismul“ adus de imigranţi. Capitala Norvegiei poate reprezenta cu uşurinţă visul îndeplinit al unui european. La fel a fost şi pentru Ovi, acum 15 ani, când s-a mutat în Norvegia.

De când am pus piciorul pe aeroportul din Oslo, mi-am dat seama că norvegienii pregătesc o mare petrecere.

Mai citeşte şi:

Eurovision: Telenor Arena, templul unde cântă „zeii“

Baloane argintii şi mov de toate mărimile sunt agăţate de tavan sau aruncate strategic încât să nu le rateze nimeni, iar sloganul concursului, „Share the moment" (împărtăşeşte momentul - n.r.), îmi apare în faţă oriunde m-aş uita.

Onoare naţională

În primele ore petrecute în Oslo îmi devine evident cât sunt de mândri norvegienii de reuşita lui Alexander Rybak, câştigătorul competiţiei de anul trecut. „My Heart Is Yours", cântecul norvegian din acest an, interpretat de Didrik Solli-Tangen, se aude încă din aeroport pe majoritatea telefoanelor care sună. Detalii care, inevitabil, te fac să te întrebi cum s-ar comporta românii dacă Eurovisionul s-ar ţine la noi acasă, anul viitor.

Dar până atunci am alte mirări, cât se poate de actuale. Pe şoseaua fără cusur, mergem pe o bandă dedicată autobuzelor şi taxiurilor. Pe banda din stânga, maşinile fără regim special stau şi aşteaptă în traficul de care până şi norvegienii au parte preţ de câteva ore pe zi. Nimeni nu intră pe banda noastră şi nimeni nu încearcă vreo depăşire îndrăzneaţă şi deasupra legii. Pentru un român, este primul şoc administrat de norvegieni. Odată ajunşi în capitala Norvegiei, locuită de aproape 600.000 de oameni, dăm nas în nas cu rigurozitatea nordicilor şi cu aerul unei monarhii.

Paula Seling nu este pentru prima dată în Norvegia, dar simte din nou mirajul Oslo. Pentru Ovi, Ţara Fiordurilor este a doua casă şi, chiar dacă nu locuieşte în Oslo, ne ghidează pe fiecare străduţă cu aerul unui localnic. Portul este unul dintre locurile lui preferate, iar Paulei i-a plăcut clădirea simplă şi elegantă a Centrului Nobel pentru Pace, situată lângă Primăria impunătoare a capitalei norvegiene.

Cunoştinţe din România

Am un sentiment de deja-vu când întâlnesc primii cerşetori ţigani români. Spiritul lor de călători şi oameni care se descurcă oriunde i-a adus până aici. Sunt mulţi şi peste tot: în faţa celui mai mare turn din Oslo, la hotelul Radisson Plaza, în faţa Teatrului Naţional, la fiecare gură de metrou din centru şi în port, unde oferă şi o mostră de muzică la acordeon.

La capitolul cerşetorie, ţiganii români ocupă primul loc, potrivit presei norvegiene. Dar nu sunt singurii. Şi-au împărţit terenul cu albanezii, care sunt aproape la fel de numeroşi. Peste 25% din populaţia capitalei norvegiene o reprezintă imigranţii, majoritatea pakistanezi şi somalezi.

Cel mai scump oraş din lume

Oraşul Oslo este construit în forma unei potcoave şi este înconjurat de păduri, astfel încât din orice punct pleci ajungi relativ repede la pădure. Parcurile reprezintă mândria naţională şi sunt şi motive pentru asta. Dacă nu te duci la Muzeul Munch în Parcul Toyen, atunci poţi să mergi la un concert în Parcul St. Haushagen, iar dacă faci parte din elita societăţii, poţi merge în Parcul Bygdoy, înconjurat de mare, renumit pentru extravaganţa şi preţurile extrem de ridicate.

Oslo deţine în continuare titlul de cel mai scump oraş din lume, înaintea unor capitale precum Tokyo, Copen­haga şi Londra. Norvegienii sunt, contrar legendei, blânzi, corecţi şi veseli. Gurile rele ar spune că alcoolul îi ajută să‑şi menţină buna-dispoziţie, în special pe tinerele adolescente pe care le găseşti în stradă, în mijlocul zilei, în plină euforie bahică. De aceea, băuturile alcoolice se vând în magazine speciale, care au un program mai scurt decât cele obişnuite. În supermar­keturi se găseşte doar bere, de patru ori mai scumpă decât în România.

Apa potabilă de la chiuvetă este un alt motiv de mândrie al nordicilor care derulează o campanie serioasă de promovare pentru toţi străinii veniţi în Oslo. Suntem încurajaţi să bem fără reţineri „cea mai pură apă" care curge la robinet. Iar dacă apelăm la apa îmbuteliată din magazin, suntem recompensaţi cu o coroană norvegiană pentru fiecare PET înapoiat. Oslo te cucereşte din prima, fără nicio ezitare. Singura problemă este că soarele nu vrea să apună în perioada asta a anului. Coboară în jurul orei 23.00 şi se întoarce la ora 4.00 în fiecare dimineaţă.