Banii, lipici pentru trupele destrămate

„Adio, dar rămân cu tine!“ Aşa pare că şi-au spus membrii trupelor britanice Pulp şi Gang of Four care se reîntorc pe scenă în 2011, după aproape o decadă de la despărţire. Istoria a demonstrat că turneele de revenire ale trupelor „certate“ au făcut recorduri în materie de încasări. Să fie acesta singurul motiv pentru revenirile spectaculoase?

Pulp a început să schimbe faţa muzicii britanice începând cu anii '80, la puţin timp după înfiinţarea trupei, în Sheffield, Anglia. Timp de 20 de ani, piese precum „Common People", „I Want You" şi „Do You Remember The First Time?" au ajuns reprezentative atât pentru trupă, cât şi pentru publicul provenit din generaţii diferite. Jarvis Cocker, solistul şi fondatorul grupului, a întristat milioane de fani în 2002 atunci când a confirmat mult zvonita ruptură a trupei. După nouă ani, acelaşi Jarvis şi-a „spălat păcatele" faţă de publicul său, anunţând revenirea trupei pe scenă.

Adevăr sau marketing?

Formaţia Pulp, în zilele de glorie  Foto: pulppeople.com

Trupa post-punk Gang of Four, din Leeds, Anglia, a anunţat revenirea în 2011, împreună cu lansarea primului album după 16 ani, „Content". Membrii trupei - care a influenţat sunetul celor de la Nirvana, R.E.M şi Red Hot Chili Peppers - au lăsat la o parte divergenţele din trecut şi s-au reîntors „pentru public". În ultimii cinci ani, numeroase trupe care şi-au luat „Adio!" de la formula care le-a consacrat au optat pentru revenirile spectaculoase, generatoare, printre altele, de profituri-record. Turneul „The Police Reunion" din 2007-2008, organizat cu ocazia a 30 de ani de la înfiinţarea trupei, a adunat, printre cronici pozitive şi entuziasmul fanilor, câştiguri în valoare de 340 de milioane de dolari. „Lumea a reacţionat ca şi cum mama şi tata s-au împăcat după divorţ", povestea amuzat Sting, fostul solist al trupei Police. Formaţiile Blur şi Suede au avut parte de reveniri în forţă, cele două trupe pregătind primele albume după mulţi ani în care au lipsit de pe piaţă.

Criticul muzical Neil McCormick de la cotidianul „The Telegraph" făcea, într-un editorial, observaţia că singura emoţie sinceră în „afacerile reuniunilor" aparţine fanilor. „Pentru fani, reuniunile înseamnă întoarcerea unei trupe vechi, parte a tinereţii lor, alinându-i cu senzaţia că dragostea şi prietenia durează şi că totul se termină cu bine", este de părere McCormick.

Take That, în concert după revenire  Foto: Guliver Getty Images

Dar ce se întâmplă cu orgoliul care a dus la despărţirea trupei, în cele mai multe cazuri, dependenţa de droguri, anxietatea unei vieţi fără celebritate? Criticii ca McCormick nu cred în reunirea unor trupe ca Take That, în care membrii s-au acuzat reciproc în presă şi „s-au scăldat" în insulte, cum a fost cazul lui Robbie Williams şi Gary Barlow. Singura trupă nebănuită de materialism este Pulp, ai cărei membri n-au încetat activitatea muzicală după destrămarea formaţiei. Publicaţia „The Economist" observa o renaştere a industriei muzicale datorită revenirilor-surpriză. Trupele care se reîntorc câştigă, în cele mai multe cazuri, mai mulţi bani decât în apogeul carierei lor.

Fără romantism

Bogdan Şerban, realizator de emisiuni de la Radio Guerrilla, este de părere că motivele pe care le invocă trupele sunt cu totul altele decât cele reale care duc la împăcarea lor. „Din partea asta de lume, încă arhaică, pare că motivele unui asemenea gest ar fi uşor romanţate. Fie că suntem fani sau simpli consumatori de muzică ne dorim ca reunirile, reîntregirile sau împăcările să se întâmple în urma unui gest spontan şi foarte macho - la o beţie, dacă se poate. Dar nici «reîntrupările» nu (mai) sunt artizanale, ci, mai degrabă, industriale", spune Bogdan Şerban.

„Reconcilierile se petrec după multe mişcări tehnice ce se ţes în spatele membrilor trupei: focus-grupuri, estimări demografice, proiecţii financiare etc. Dacă rezultatul e cu plus, atunci industria găseşte căi de a se insinua în anturajul sau familia muzicienilor şi de a crea momentul idilic în care se aude un: «Let's do it again!»", explică Şerban.

Cât de profitabile sunt revenirile? „Cel mai bun exemplu este trupa de glam rock KISS. Din 1982, trupei i se tot propovăduieşte sfârşitul. Din 1973 şi până azi, proiectul a avut parte de pachetul «all inclusive»: două despărţiri, turnee de adio, apariţii cinematografice, documentare dedicate, benzi desenate, jocuri de PC şi 19 LP-uri, al douăzecilea urmând să apară anul asta. Dacă nu ies bani cu albumul de revenire, sigur vor curge odată cu turneul de «la revedere»", spune Bogdan Şerban.

340 de milioane de dolari au câştigat membrii trupei Police cu turneul de reunire.

"Reconcilierile se petrec după multe mişcări tehnice ce se ţes în spatele membrilor trupei."
Bogdan Şerban
DJ Radio Guerrilla

Reunire de România

Industria muzicală românească n-a avut parte de reveniri care să uimească. Puţine sunt trupele care au un număr mare de ani la activ, dar acestea îşi continuă activitatea. Majoritatea formaţiilor s-au născut acum câţiva ani, timp insuficient pentru o despărţire şi o reîmpăcare. Singurii din România care au testat „emoţiile" unei reuniri sunt membrii trupei Hi-Q. Mihai Sturzu, Florin Grozea şi Dana Nălbaru (foto) au reîntregit formula care i-a făcut cunoscuţi, la şapte ani de la plecarea solistei din trupă.

Mihai Sturzu, Florin Grozea şi Dana Nălbaru

„Considerăm că această perioadă a fost o vacanţă mai lungă. Mi-au lipsit băieţii în toţi aceşti ani, sunt parte din mine", declara Dana Nălbaru. Cei trei au înregistrat deja o piesă, numită, cu mesaj, „Încă o dată". Bogdan Şerban crede că formaţiile nu-şi asumă niciun risc în reîntoarcerile lor, pentru că nu sunt singuri în această afacere. „Nu prea există «active toxice» în muzica instituţionalizată, casa de discuri spune: «dă-mi piesele, că le fac să sune atractiv şi pentru adolescentul cu urechile înfipte în MP3 Player»", spune el. Şerban vorbeşte despre cazul trupelor internaţionale, în privinţa celor româneşti, timpul va hotărî.