Andi Vasluianu :„Vreau să devin un reper valoric“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Andi joacă în „Cealaltă Irina“ rolul unui bărbat îndrăgostit
Andi joacă în „Cealaltă Irina“ rolul unui bărbat îndrăgostit

Actorul a vrut să fie celebru, dar s-a răzgândit, pentru că nu îi place cum este tratată în zilele noastre ideea de celebritate. Andi Vasluianu (35 de ani) joacă primul său rol principal în filmul „Cealaltă Irina“, lansat săptămâna trecută în cinematografe.

„Adevărul": Cum ţi s-a părut filmul?

Andi Vasluianu: Sunt foarte multe lucruri în regulă, dar sunt şi foarte multe lucruri pe care le-aş fi vrut altfel. Asta se întâmplă cam la orice film în care am jucat. Acum mă interesează mai degrabă cum va fi primit de către ceilalţi. Mă bucur că am prieteni care sunt cinstiţi cu mine şi nu încearcă să îmi spună altceva decât ce simt. Am primit laude, dar nu mă interesează astea, pentru că vreau ca părerile să fie argumentate.

Despre ce e filmul „Cealaltă Irina", după părerea ta?

Pentru mine este despre dragoste şi atât. Povestea unui om care iubeşte foarte clar, foarte sigur şi fără niciun fel de schimbare. Şi asta mi se pare foarte greu. Sunt puţin oameni care să fie capabili de asemenea loialitate, dusă puţin la extrem.

Cum îţi alegi rolurile?

Povestea e pe primul loc şi apoi regizorul. Dar nu aş vrea să nu fiu cinstit, la noi se fac foarte puţine lucruri şi atunci când ţi se oferă un film mai mare, te gândeşti „lasă că îi fac eu ceva, îl transform într-un rol mai mare". De cele mai multe ori te înşeli, evident. Actorul nu e singur în treaba aia.

Cât de critic eşti cu tine?

Nu prea îmi place de mine când mă văd (râde).

De ce abia acum ai primul rol principal?

O teorie este că totul ţine de şansă. Dar iau fiecare rol pe care l-am primit ca pe unul principal. Nu mă gândesc că sunt primul, al doilea sau al treilea în distribuţie. E greu să faci un rol principal, mai ales ca cel din „Cealaltă Irina", când camera era doar pe mine. Ai o responsabilitate puternică. Cinstit, nu sunt convins că mi-a ieşit foarte bine.

Filmul a avut un final oarecum deschis. Ce părere ai despre acest gen de finaluri, unde nu primim atât de multe răspunsuri?

Filmele româneşti se axează pe zona realistă şi se leagă de viaţă, în care nimic nu e închis, blocat de-a dreptul. În viaţă, dacă se încheie o poveste, începe o alta. Aşa e şi aici.

Pentru ce fel de roluri ai vrea să fii căutat?

Vreau să joc orice, nu cred în tipologizarea actorilor. Ne schimbăm de la o zi la alta, avem experienţe noi. Şi un regizor poate profita de asta. Un rol oricum nu rămâne într-o singură zonă. Cu cât scenariul e mai bine deşurubat, cu atât e mai bine pentru un actor. Mi-a plăcut „Philadelphia", „American Beauty", tot ce înseamnă Mastroiani, ca roluri. Sunt pasionat de Mastroiani şi de Fellini. Mai degrabă e bine să devii, ca ei, un reper valoric. Mi-ar plăcea să devin un reper valoric. Mă impresionează ce a lăsat Mastroiani în urmă.

Ai avut prejudecăţi despre ce înseamnă să fii actor?

Cred că legate de celebritate. Mă gândeam ce cunoscut o să fiu. Trecând timpul, nu mi-am mai dorit aşa de mult să fiu celebru. Mai degrabă mi-am dorit să fiu bun în ce fac.

Crezi că ai ajuns celebru?

Nu. Şi soiul de celebritate pe care mi-l doresc e departe şi poate nici n-o să vină. E o muncă de o viaţă ca să devii un reper valoric. Nu-mi doresc să apar în reviste absurde, să intru în faţă aşa. Înţeleg mecanismul marketingului, dar nu înţeleg de ce e aşa. Cum cei care fac lucrurile astea nu ştiu că le fac prost, că impun ceva de plastic. Mi-a fost frică să mă bag în telenovele, exact din motivul ăsta. Mai bine sunt mai sărac, dar mai OK, mai cinstit cu mine, să nu mă mint.

După moartea lui Gheorghe Dinică, s-a vorbit despre dispariţia marilor actori. Dar avem potenţial pentru noi mari actori?

Vorbeam cu un regizor ungur care a lucrat cu domnul Dinică în filmul „White Palms". L-am întrebat cum e cu longevitatea actorului. Şi mi-a răspuns că trebuie să aibă curăţenie, să fie clar şi curat. Asta avea Gheorghe Dinică. Era iubit de toţi, inclusiv de către cei tineri. Ei au fost foarte mari şi datorită sistemului. În perioada aia nu existau decât ei şi un program de televiziune. Nu mai existau 15.000 de posturi şi de telenovele. Nouă ne e mult mai greu. I-aş face pe toţi marii actori tineri şi i-aş arunca în sistemul ăsta, mult mai complicat. Să-i văd cum funcţionează.

Te interesează părerea criticilor? Ai citit cronici ale filmului „Cealaltă Irina"?

N-am citit nimic despre film. Pentru că fac şi teatru, ştiu că într-o sală există atâtea păreri câţi oameni sunt prezenţi, legate de spectacol sau de prestaţia mea. E foarte greu ca părerea să fie un adevăr universal. Opinia publicului, de exemplu, este influenţată şi de succes, şi de premiile primite de acel film.

Crezi că numărul de spectatori în cinematografe este un barometru bun al publicului?

Nu cred. Mai degrabă barometrul ăsta ar fi bun pentru filmul românesc în general. Ca la fotbal. Adună puncte unele echipe şi pentru celelalte. Ajută dacă oamenii le recomandă un film prietenilor lor. Cred că dacă se vor duce cumva „forţaţi" la filme româneşti, vor descoperi câteva lucruri. Pe piaţă trebuie să fie mai multe feluri de filme. Toate apariţiile au sensul lor.

În România se obţin roluri pe sistemul de prietenie şi încredere?

Chestia asta se întâmplă mai peste tot. Nu ţine neapărat de relaţii, ci de capacitatea ta de a face lucruri. Apar şi prieteniile, absolut. Toată lumea ar putea să spună: Vasluianu joacă, Bucur joacă, Mimi Brănescu joacă, dar noi nu jucăm. Eu nu trag de niciun regizor să mă ia, dacă mă duc dau probă. La „Cealaltă Irina" am dat de vreo cinci ori probă cu regizorul. Am acelaşi parcurs ca oricine din breaslă. Sunt mai norocos, pentru că ai nevoie de asta în meserie.

Îţi mai aduci aminte prima probă?

Nu prea, dar îmi aduc aminte că nu am înţeles ce voia regizorul de la mine.

Din cauza regizorului?

Aveam impresia că el nu mă credea în stare să mă duc în zona în care îşi dorea.

Crezi că eşti căutat pentru un anumit tip de roluri?

A fost o perioadă în care eram căutat pentru roluri negative. Majoritatea regizorilor cred asta, că am un soi de siguranţă şi de faţă care dă într-un fel la prima vedere.

Un chip cunoscut

Interpretul lui Aurel din „Cealaltă Irina" s-a născut la 23 iunie 1974. Este unul dintre cei mai apreciaţi şi ocupaţi tineri actori, cu apariţii frecvente în scurtmetraje şi lungmetraje. Printre altele, a apărut în „Furia", „Sex Traffic", „Milionari de weekend", „Marilena de la P7", „Hârtia va fi albastră", „California Dreamin' (nesfârşit)".

În 2008 a avut nu mai puţin de şapte roluri, iar anul acesta şi-a întrecut recordul, cu opt roluri, în filme precum „Weekend cu mama", „Cea mai fericită fată din lume" şi „Călătoria lui Gruber". Îşi doreşte să vadă o tragicomedie românească şi, pentru că are o poveste importantă de spus, lucrează la un scenariu de film.

"I-aş face pe toţi marii actori tineri şi i-aş arunca în sistemul ăsta, mult mai complicat. Să-i văd cum funcţionează. "
Andi Vasluianu
actor

Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite