Analia Selis, una mujer argentina

Între România şi ţara ei natală este o distanţă cât un vis, pe care Analia Selis o parcurge zilnic, cu gândul. De două ori pe an, se urcă în avion pentru o întâlnire live, cu ţara

Între România şi ţara ei natală este o distanţă cât un vis, pe care Analia Selis o parcurge zilnic, cu gândul. De două ori pe an, se urcă în avion pentru o întâlnire live, cu ţara tangoului.

Florina Tecuceanu

De fiecare dată, aflată încă pe aeroportul din Buenos Aires, pe Analia o frământă aceleaşi gânduri: "Ce-ar fi dacă acum cobor din avion şi nu mai plec?! Dar ceea ce mă aşteaptă în România este foarte preţios şi îmi dau repede seama că trebuie să ajung acolo".

Vacanţa petrecută printre ai ei (în ianuarie şi februarie) are un farmec aparte, ca şi vorbirea Analiei: "A fost frumos, multă pace, multă iubire, multă fericire pe acolo. Am fost cu Răzvan şi Mariana, soacră-mea. Răzvan (n.r. - Răzvan Suma, soţul Analiei) este unul dintre cei mai buni violoncelişti din România, membru al Romanian Piano Trio alături de Horia Mihail şi Alexandru Tomescu.

"A fost foarte important că Mariana s-a întâlnit cu ai mei - Răzvan a mai fost cu mine de multe ori. Ştii ce este esenţial? Că ceea ce am acolo, familia şi prietenii din copilărie, nu vor pleca niciodată! Când mă întâlnesc cu ei, îmi dau seama că timpul s-a oprit în loc şi distanţa nu există. De fapt, asta contează în viaţă: să fii lângă cineva cu sufletul, chiar dacă distanţa te desparte. Este foarte ciudat sentimentul...

Când plec de acolo, simt că nu vreau să părăsesc din nou Argentina, dar în acelaşi timp de-abia aştept să mă întorc în România". Analia are două surori. Veronica, mai mare cu doi ani, este dansatoare şi profesoară de Pilates (un soi de gimnastică) la Madrid, în Spania, unde are şi un studio propiu. "Pe cealaltă o cheamă Florencia şi este cu 11 luni mai mică decât mine, este economistă şi are o fetiţă frumoasă, Zoe.

Sunt foarte fericită pentru că mama, Florencia şi Zoe se vor muta în Madrid anul acesta, aşa că vom fi toţi mai aproape", spune, într-un simpatic dezacord, Analia. Oricum, dacă ar fi rămas în ţara ei, tot muzică ar fi făcut, dar la alt nivel: "Înainte să plec din Argentina visam să predau muzica la ţară, pentru copiii săraci. În şcolile de la ţară, profesorii predau şi se <> cu guvernul să obţină lucruri pentru copiii care nu au posibilităţi. Visele au fost foarte prezente în viaţa mea. Ce ne-am face noi fără vise? Fără dorinţe?"

Îşi lansează "visele" în aprilie

La această întrebare retorică, Analia răspunde cu un album nou: "Suenos" ("Vise"), la care a lucrat în 2006-2007 şi care va fi lansat în luna aprilie. O enumerare a acelor persoane şi lucruri dragi ei în România începe cu soţul ei, Răzvan.

Urmează într-o ordine oarecare: Maramureşul, Maria Tănase, Grigore Leşe (rapsod din Ţara Lăpuşului), Şoseaua Kiseleff noaptea, ciorba de fasole cu ciolan, muzica românească. "Îmi place Bucureştiul şi agitaţia de sâmbată seara, îmi place Vama Veche vara, îmi place că oamenii sunt sinceri şi multe alte lucruri". Pe lista "nu-mi plac" se află: "Frigul, murdăria care se face după zăpadă, blocurile comuniste, trenurile, copiii care se droghează".

La capitolul "cuvinte greu de pronunţat în româneşte", Analia încearcă o clasificare sumară: "Cronica Cârcotaci... aşa, bigudiuri... şi sunt mai multe, dar nu mi le amintesc acum".

Visele au fost foarte prezente în viaţa mea. Ce ne-am face noi fără vise? Fără dorinţe?
Analia Selis