VIDEO Alex Potocean: „Cred în filme care nu sunt spectaculoase“

Este foarte tânăr, dar promite mult. A lucrat alături de Ed Harris, Colin Farrell şi Monica Bellucci în producţii internaţionale. Alex Potocean (26 de ani) face parte din noul val al cinematografiei române. În prezent joacă un tânăr cu probleme grave de comportament în filmul „Luna Verde“, în regia lui Alexa Visarion.

„Adevărul": Ce te-a atras la filmul „Luna Verde", care apare vineri pe marile ecrane?

Alex Potocean: Personajul pe care-l interpretez. A fost cam dificil să-l construiesc, pentru că nu am mai făcut aşa ceva. Este un tip labil, violent, foarte ciudat. L-am găsit destul de greu şi sper să-mi fi ieşit, pentru că presupune cu totul altă abordare.

Ai jucat alături de actori mari, precum Ed Harris, Colin Farrell şi Monica Bellucci. Te-au intimidat, prin experienţa lor?

Da. Eu am resimţit chestia asta mai ales la „The Way Back", primul film cu staruri pe care l-am făcut. M-a intimidat statutul lor - altfel, am mai jucat şi cu actori români cu experienţă şi n-a avut acelaşi efect. M-am simţit nesigur un timp scurt, până mi-am dat seama că sunt actori, ca şi mine. Doar statutul lor este altul. Uşor, uşor am depăşit chestia asta, iar la „Whistleblower", n-am avut nicio problemă cu Rachel Weisz, de exemplu.

Cum te-ai înţeles cu Ed Harris şi Colin Farrell?

Sunt foarte taciturni, mi-a plăcut de ei pentru că nu-şi arată statutul. Sunt foarte la locul lor, nu frapează prin nimic. Am stat de vorbă banalităţi, a fost o colegialitate bazată pe prezenţa în film, dar n-am ţinut legătura.

Anul trecut, ai jucat în două filme internaţionale, „The Way Back" şi „The Whistleblower". Care sunt diferenţele pe care le-ai resimţit?

„The Wayback" a fost prima experienţă într-un film cu buget mare finanţat de o casă de producţie americană. Cum s-ar spune, am jucat în seria A. Eşti mult mai bine plătit, deşi se consideră că eşti outsider. Dacă eşti est-european, nu-ţi vor da niciodată salariul pe care îl va lua un actor din sindicatul lor, ceea ce pot să înţeleg. Dar sunt mai bine plătit decât în ţara mea. Ca experienţă de lucru, nu diferă de ce am făcut până acum în ţară. Vorba lui Dragoş Bucur: «Camera e tot cameră». Diferenţa nu e în muncă, ci la bani.

Care a fost cel mai greu rol?

Cel din „The Wayback", din cauza perioadei de filmări şi a schimbărilor de climă. Am început la minus 20 de grade, în Bulgaria, şi am ajuns în Maroc, la 40 de grade. Perioada foarte lungă de filmări, adică patru luni în care am stat pe set, m-a doborât şi m-a obosit incredibil. Rolul din „Luna Verde" a fost destul de greu, pe actorie. A fost foarte dificil, greu, greu, greu...

Ai un agent care să te reprezinte?

Nu. Fac eforturi acum să-mi găsesc agent afară. Este ceva mai complicat. Nu-i interesează ce portofoliu am, pentru că au actorii lor de care să aibă grijă, cei care sunt în sindicatul lor. Deocamdată, în ţară nu am nevoie, este alt sistem în România.

Şi cum faci rost de roluri în filme mari?

La „The Way Back" am ajuns prin Dragoş Bucur, care la rândul lui a fost contactat de cineva de la Exit Films. Ne-am dus la Berlin să dăm proba, acum două veri. Am luat-o amândoi şi aşa am ajuns. Iar cei de la „The Whistleblower" mă ştiau din „4, 3, 2...". Când a ajuns la Buftea, regizoarea Larysa Kondracki i-a spus asistentului ei să mă sune pe mine. Nici n-am mai dat probă. La filmări, am cunoscut-o şi pe doamna Redgrave (Vanessa Redgrave - nr), care este o actriţă incredibilă.

Cu toate astea, rămâi fidel filmului românesc.

Da, pentru că este un mod mult mai frust de a vedea lucrurile. Cred în filmele care nu sunt spectaculoase, care sunt foarte directe. Raportările americanilor la film sunt altele. Nu mai ştiu cum să facă să clădească tot felul de poveşti şi complicaţii. Asta nu înseamnă că nu sunt valoroase, e problema lor ce fac ei. Nu m-am uitat la „Avatar", de exemplu, pentru că nu m-a interesat absolut deloc şi nu-mi doresc să-l văd. Dacă vreau jocuri pe calculator, joc jocuri pe calculator.

Ai dat la Facultatea de Medicină Veterinară, în cazul în care nu intrai la Teatru...

După ce am intrat la teatru, am uitat toată povestea cu veterinara. Nu eram convins că voi intra, chiar dacă aveam un feedback pozitiv după ce am jucat într-o trupă de teatru în liceu. Îmi plăcea ce făceam, dar tot aveam reţineri. Şi am rămas cu ele, crezi că dacă am făcut filmele astea... Sunt la fel de nesigur, dacă nu mai nesigur.

Dar ai avut parte de multe aprecieri la cei 26 de ani ai tăi...

Ştiu. Clădesc pe moment încrederea şi satisfacţia lucrului bine făcut, când cineva mă apreciază. Dar trebuie să confirmi de fiecare dată, de asta mi-e teamă. Am şi experienţe negative, care m-au doborât pe moment, dar am reconfirmat. Orice fel de apreciere făcută în trecut este foarte bună, dar nu mă mai ajută acum.

Ai făcut şi reclame. Televiziunea intră în calcul?

Aaaaa, e delicat cu televiziunea. Cu reclamele, nu. Am făcut şi voi face televiziune, este o sursă foarte rapidă de bani, indiscutabil. Televiziunea, însă, obligă la mai multe. Trebuie să te raportezi altfel la ea şi aici mă refer la obligaţii. Devii omul lor. Libertatea mea contează mai mult decât a fi omul cuiva sau a aparţine unei instituţii. Mă interesează banii, dar nu oricum şi nu oriunde.

Carte de vizită

Alex Potocean s-a născut la 21 aprilie, în Timişoara. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, în 2007. Primul său film a fost „Moartea domnului Lăzărescu" (2005), unde a jucat rolul brancardierului.

A continuat cu rolul lui Vasile, din „Hârtia va fi albastră" (2006), iar în 2007 a interpretat rolul lui Adi (iubitul personajului interpretat de Ana Maria Marinca) în „4 luni, 3 săptămâni şi două zile". Anul trecut, a filmat pentru „The Way Back", alături de actorii Ed Harris şi Colin Farrell, dar şi pentru „Whistleblower", împreună cu Rachel Weisz, Monica Bellucci şi Vanessa Redgrave. Cele două filme vor avea premiera anul acesta.