Ada Milea l-a dus pe Don Quijote în Germania
0Celebrul regizor David Esrig a văzut un spectacol al ei la Bucureşti şi a întrebat-o dacă nu vrea să-l monteze şi în Germania. Ada Milea a spus “da”.
Spectacolele ei ne alungă din locuri comune şi ne trimit în “Absurdistan” sau în “Africa de sub unghii”, acele teritorii populate de fiinţa noastră paradoxală.
Din “Republica mioritică România”, Ada Milea şi-a extras “Aberaţiile sonore” şi l-a creat pe “Don Quijote”, probabil cel mai vândut album al ei, pe care l-a exportat în acestă toamnă şi în Germania, la Athanor Akademie din Burghausen, lângă München.
Premiera spectacolului produs cu studenţii anului doi de la secţia actorie a avut loc recent şi, spune Ada, a fost foarte bine primit de public “Cred că dacă ne luăm după reacţia publicului şi după bisurile cerute, am fi cântat încă o dată tot concertul... mă rog, spectacolul, sau ...cum s-o fi numind. E cel mai mişcat concert pe care l-am construit. Ei spun că a fost extraordinar“.
În varianta germană, spectacolul este realizat numai cu fete, exceptând personajul Don Quijote. Acest lucru nu a fost voit, ci determinat de împrejurări: „Aşa e anul lor: plin de fete. A trebuit să lucrez cu anul doi şi se pare că-n anul admiterii lor, băieţii talentaţi au cam lipsit“, spune Ada.
Oraşul cu cea mai lungă cetate
Cum a ajuns „Don Quijote“ pe scena stundenţească din Burghausen este o poveste care respectă rigoarea nemţească: văzut, plăcut, „hai vino să lucrezi cu noi“: „Domnul David Esrig a văzut un spectacol de-al meu la Bucureşti şi m-a întrebat dacă n-aş vrea să lucrez cu studenţi.
Am fost astă-vară şi-am avut un examen cu ei, iar acum am făcut spectacolul. Domnul Esrig spune că lucrul cu mine le dezvoltă creativitatea şi părea foarte încântat de bucuria cu care studenţii au lucrat cu mine şi în propria lor vacanţă - ei au decis să lucrăm şi în vacanţă, nu eu“.
Proverbiala rigoare germană se traduce astfel, pentru o româncă descurajată de nebunia Bucureştiului: „La semafor este minunat: nimeni nu traversează pe roşu şi nu mă mai simt singură pe trotuar. Iar oraşul este superb, mic şi liniştit. Are cea mai lungă cetate din Europa, iar academia este chiar în cetate. Există şi un mare festival de jazz aici. Oamenii sunt foarte simpatici şi mi s-au părut cam calzi la premieră faţă de cum îmi imaginam eu spiritul rece german“.
Despre berea, wurştii şi ştrudelele „de la mama lor“, Ada are numai cuvinte de laudă, dar tot mai bune i se par cele de acasă, de la mama ei din Târgu-Mureş. Aşa că-şi pregăteşte venirea în ţară. „Abia pe 1 decembrie pornesc. Sunt cu maşina. Sper să ajung până la vară“, spune. O avea Matiz sau Tico, dar asta nu a precizat. Ce o aşteaptă în faţă este un album nou, la care are încă de lucru: „Se numeşte «Furtuna»... Aoleu!“
Se încarcă comentariile...
