Actriţele noii generaţii, însetate de roluri

Ada Condeescu, Ana Ularu, Ana Popescu, Meda Victor, Aylin Cadîr şi Crina Semciuc vorbesc despre provocările unei tinere actriţe într-o industrie de film încă subdezvoltată. Noile actriţe din România remarcă dezechilibrul dintre numărul de roluri principale masculine şi cele feminine, dar sunt încrezătoare că situaţia se va schimba.

Românii mai au încă nostalgia epocii de aur a actorilor, spunând că acum nu mai există reprezentanţi de seamă ai noii generaţii. Mai multe nume însă ies la iveală pentru a contracara această afirmaţie. Există tinere „speranţe" care se bucură de experienţă şi ale căror nume vor deveni în curând cunoscute şi pentru marele public din România. Ana Ularu, Meda Victor, Ada Condeescu, Ana Popescu, Crina Semciuc şi Aylin Cadîr sunt doar câteva dintre acestea.

Ada Condeescu (22 de ani) a fost recent la Festivalul de Film de la Cannes pentru premiera internaţională a peliculei lui Cătălin Mitulescu, „Loverboy". Criticul de film Jay Weissberg, de la „Variety", a numit-o „fermecătoare" şi „charismatică".  Condeescu a avut parte şi de cronici bune pentru rolul de debut din „Eu când vreau să fluier, fluier".

„Există un dezechilibru între cantitatea de roluri principale feminine şi cele masculine, dar nu-l văd doar în industria din România. Nu ştiu care este cauza acestui dezechilibru, dar nu-l simt neapărat ca pe un lucru rău", spune Ada. „Mi-aş dori în momentul acesta al vieţii să fac cât mai multe roluri, să am parte de evoluţie profesională. Nu-mi închipui că aş putea pleca vreodată definitiv din România. Normal că-mi doresc să lucrez în străinătate, în proiecte internaţionale, să cresc foarte mult, să joc în altă limbă.

Eu chiar cred că un actor bun poate să facă un rol în orice limbă străină, iar ce transmite el să răzbată indiferent de context", mai mărturiseşte ea. Întrebată dacă prezenţa la Cannes cu cel de-al doilea film din cariera ei, „Loverboy", i-a deschis drumuri noi profesionale, Ada spune că încă n-au apărut. „Deocamdată sunt la început. Piaţa de la Cannes este foarte mare şi, după discuţiile de acolo, totul se linişteşte. Abia după se mai reiau discuţiile. Vom vedea", conchide ea.

Lipsa industriei duce la lipsa rolurilor

Ana Ularu (25 de ani) deţine rolul principal din „Periferic", film premiat la Festivalul de la Locarno şi de către Asociaţia Internaţională a Criticilor de la Viena. La 15 ani a avut parte de primul rol principal în teatru şi a jucat-o pe Lolita în piesa cu acelaşi nume (regizată de Cătălina Buzoianu), alături de Ştefan Iordache. A apărut în filme precum „Italiencele", „Maria" şi „Hârtia va fi albastră". Deşi are deja o filmografie vastă, Ana îşi doreşte mai multe opţiuni. „Cel puţin în ultimii cinci ani, e penurie de roluri feminine «dăruit» scrise. Se pare că regizorii sunt mai interesaţi de poveştile cu bărbaţi peste 30 de ani", crede ea.

„Nu cred că are legătură cu faptul că regizorii şi scenariştii sunt bărbaţi. Problema este că nu suntem o industrie. Şi până la urmă e normal ca regizorii să facă poveştile care-i macină", mai spune actriţa, care nu crede că ar exista mai multe şanse în străinătate. „Nu poţi să pleci din ţară şi să alergi după roluri", consideră ea.

A studiat la New York

Ana Popescu (27 de ani) a jucat în prima comedie romantică românească, „Bună, ce faci!", şi a reprezentat filmul la Festivalul de la Palm Springs (California), dar şi la Monaco Charity Film Festival, unde pelicula a câştigat două trofee. Actriţa spune că adevărata concurenţă între actori începe după terminarea studiilor. „Proiectele de teatru şi de film sunt prea puţine pentru un număr atât de mare de actori buni", spune ea, adăugând că a observat că rolurile principale feminine sunt mai rare.

Ana Popescu a plecat din România, pentru că nu avea atâtea proiecte pe câte şi-ar fi dorit, şi a studiat la Institutul Lee Strasberg din New York (la fel ca Robert  DeNiro, Angelina Jolie şi Scarlett Johansson). „În coproducţiile la care am lucrat am fost încurajată de către actori şi regizori străini să încerc şi în altă ţară", mai spune Ana, care s-a făcut actriţă din dorinţa de a-i bucura şi întrista pe oameni, dintr-un entuziasm de a învăţa lucruri noi.

Vrea să joace un bărbat

Meda Victor, protagonista din „Nunta mută", nu crede că rolurile feminine sunt mai rare. „Din punctul meu de vedere, sunt la fel de ofertante. Însă eu pe viitor mi-aş dori să fac şi un rol masculin", mărturiseşte ea. Pentru Meda, actoria reprezintă o vocaţie şi o profesie şi, în ciuda lipsei unei industrii cinematografice în ţară, ea încă se simte „înfometată de roluri". „Simt o nelinişte, o dorinţă de a face cât mai multe lucruri", conchide ea.

"Cel puţin în ultimii cinci ani, e penurie de roluri feminine «dăruit» scrise.''
Ana Ularu actriţă

Orice rol mic poate deveni unul mare

Serialul de la Pro TV, „Cu un pas înainte" (2007), a reuşit să descopere multe dintre tinerele actriţe - Ana Ularu, Crina Semciuc, Aylin Cadîr şi Laura Cosoi. Ele sunt în continuare prietene bune, în ciuda prejudecăţilor că toate actriţele ar trebui să fie concurente sau să „se bată pe roluri". Crina Semciuc (25 de ani) crede că nu numai actoria este o meserie în care e greu să te afirmi. „Pentru orice tânăr din România este greu", crede ea, mai ales atunci când îşi propune să meargă pe drumul corect.

„Poţi face dintr-un rol mic feminin un rol mare. Nu contează câte roluri feminine sunt, important este să le faci bine, dacă sunt puţine sau multe nu contează", crede Crina, care-şi doreşte să pună bazele unei cariere solide în România şi abia apoi să încerce să joace în afară. „Momentan, cred că mai am multe lucruri de făcut în ţara mea", mărturiseşte actriţa.

Vrea să scrie un scenariu

În schimb, Aylin Cadîr (25 de ani), devenită cunoscută datorită trupei Pops şi a rolurilor din seriale precum „Vine poliţia" şi „Iubire şi onoare", crede că „să te afirmi e uşor". „Să te menţii cerută şi să fii capabilă mi se pare că necesită cu adevărat muncă", spune Aylin. Ea apare anul acesta la TIFF în scurtmetrajul „Outrageously Disco" şi are un rol într-un SF românesc, „Omega Rose".

„Am un prieten regizor, care îşi scrie scenariile. În poveştile lui există maximum două personaje feminine, pe lângă o duzină de personaje masculine", observă Aylin. Actriţa se gândeşte să scrie chiar ea un scenariu, numai cu personaje feminine, pentru a acoperi cumva lipsa lor din alte proiecte. Aylin mărturiseşte că în facultate credea că în viitor va juca doar personaje de Shakespeare şi Cehov. „Acum ştiu că nu-i chiar aşa. Ştiu că e bine şi la fel de important să o joci şi pe fata care mănâncă o napolitană, şi pe fata din planul al treilea, care soarbe un ceai de iasomie, şi pe fata din planul întâi, a cărei poveste o urmăreşte fiecare spectator", explică tânăra actriţă.

"Nu contează câte roluri feminine sunt, dacă sunt puţine sau multe, important este să le faci bine.''
Crina Semciuc actriţă