Ce servicii medicale pot accesa imigranţii

Pe 27 şi 28 septembrie va avea loc la Lisabona conferinţa ministerială europeană pe sănătate şi migraţie. Legislaţia referitoare la serviciile medicale pentru străinii aflaţi ilegal pe

Pe 27 şi 28 septembrie va avea loc la Lisabona conferinţa ministerială europeană pe sănătate şi migraţie.

Legislaţia referitoare la serviciile medicale pentru străinii aflaţi ilegal pe teritoriul unui stat diferă foarte mult în UE. Unele ţări precum Spania, Italia sau Belgia oferă acces extins, iar altele precum Grecia impun restricţii, informează AFP. Organizaţia Medecins du Monde (MDM) a realizat un sondaj inedit în şapte state membre UE. Din el a rezultat că deşi teoretic 78% din persoane aveau dreptul, potrivit legislaţiei, să beneficieze de asistenţă medicală, practic numai 24% au făcut-o.

În Belgia, o lege din 1976 permite imigranţilor clandestini să beneficieze gratuit de îngrijiri medicale. Aplicarea ei depinde însă de fiecare centru public de asistenţă socială. În Spania, cei aflaţi în această situaţie trebuie să fie notaţi într-un registru civil local pentru a putea beneficia de aceleaşi drepturi ca şi spaniolii, adică acces gratuit la îngrijiri medicale în instituţiile de stat. Cei care stau clandestin în Spania fie nu ştiu că trebuie să se înscrie în registre, fie se tem de poliţia care are acces la aceste registre, potrivit unei reglementări legale din 2003.

În Franţa, cei care nu au acte, dar stau în ţară de peste trei luni şi care au venituri lunare mai mici de 587 de euro au dreptul la îngrijiri medicale gratuite, mai puţin protezele. În Grecia, accesul la îngrijiri medicale al imigranţilor clandestini a devenit aproape imposibil începând din 2001, cu excepţia urgenţelor medicale, a îngrijirilor perinatale şi a anumitor boli infecţioase.

În Italia, îngrijirile gratuite sunt garantate în cazul naşterilor, al vaccinărilor şi al bolilor infecţioase. În Portugalia, imigranţii trebuie să ateste cu doi martori că locuiesc aici de mai mult de 90 de zile pentru a obţine cardul de sănătate. Cei care au sosit recent trebuie să plătească pentru întreg tratamentul cu excepţia cazurilor care reprezintă riscuri pentru sănătatea publică (HIV, tuberculoza).

În Marea Britanie, accesul la medicii generalişti este gratuit pentru toţi din momentul în care persoana reuşeşte să se înscrie pe lista lor de pacienţi. Medicul generalist este etapa obligatorie pentru a avea acces la un specialist. Unele îngrijiri sunt gratuite pentru toţi (urgenţe, planning familial, boli mintale, infecţii sexuale transmisibile).

Teste gratuite pentru HIV

Cercetarea MDM a cuprins 837 de emigranţi ilegal. Potrivit legislaţiei, 78% din aceştia aveau dreptul la asistenţă medicală, însă numai 24% au beneficiat de ea. În Franţa, doar 7% din persoanele chestionate au reuşit să beneficieze de drepturile lor. În Belgia numai 14% îşi cunosc drepturile şi ştiu locurile unde se oferă îngrijire medicală. Restul sunt speriaţi de costurile tratamentelor, de dificultăţile administrative şi de eventualitatea unui denunţ sau a arestării lor. Bariera lingvistică reprezintă un alt impediment.

Necunoaşterea drepturilor implică şi virusul HIV, pentru că majoritatea persoanelor nu ştiu că ar putea fi testate gratuit, în condiţiile în care prevalenţa acestui virus este foarte ridicată: 2,3% în Belgia (faţă de media de 1% din UE).

De asemenea, cei care nu au acte nu ştiu că vaccinurile sunt incluse în costuri. "Accesul efectiv la îngrijirile medicale ale acestor persoane extrem de vulnerabile trebuie să fie o prioritate pentru sănătatea publică", a precizat medicul Francois Jeanson, fostul preşedinte al MDM. În viziunea lui, problema sănătăţii ar trebui separată de cea a documentelor.

Pe 27 şi 28 septembrie urmează să aibă loc la Lisabona conferinţa ministerială europeană pe tema sănătăţii şi a migraţiei. MDM a cerut impunerea unor "norme europene constrângătoare în privinţa accesului gratuit la asistenţă medicală".

Teresa Gonzalez, preşedintele MDM Spania, a declarat că "în Andaluzia, unde există sisteme de îngrijiri medicale gratuite pentru toate categoriile de persoane, imigranţii nu au venit în număr extrem de mare, iar sistemul de sănătate nu s-a prăbuşit". "Marea problemă în Spania nu sunt imigranţii săraci, ci pensionarii europeni care vin la o vârstă avansată şi a căror îngrijire costă mult'', a spus ea.

În România, pacienţii sunt "asiguraţi sau neasiguraţi"

"Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti îi împarte pe bolnavi în asiguraţi şi în neasiguraţi. Casa nu stabileşte dacă un pacient este imigrant clandestin sau nu şi nu îi caută pe aceştia pentru a-i trata. În momentul în care un imigrant clandestin îşi asumă riscul expunerii în faţa autorităţilor şi se prezintă la un spital de stat prezentând o urgenţă medico-chirurgicală, acesta primeşte aceleaşi servicii de îngrijire de urgenţă ca şi un român care nu are asigurare medicală", a explicat Cristina Călinoiu (foto), purtător de cuvânt al CASMB.