De sărbători, românii îşi cotonogesc nevestele

Românii se pregătesc pentru petrecerea de Sf. Ion. La Centrul-Pilot de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei în Familie însă se lucrează de zor. La numărul de telefon 983 poate

Românii se pregătesc pentru petrecerea de Sf. Ion. La Centrul-Pilot de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei în Familie însă se lucrează de zor. La numărul de telefon 983 poate suna non-stop oricine are nevoie de ajutor. Referentul Daniela Caragea a fost de serviciu toată ziua.
Mai ales în preajma Sărbătorilor recla-maţiile curg gârlă. Telefonul sună disperat. Daniela răspunde. La celălalt capăt al firului, o femeie plânge: "Alo, ajutaţi-mă! Soţul meu m-a bătut!". După ce o ascultă cu atenţie, Daniela o linişteşte şi îi spune că la centru poate veni oricând are probleme. Aici i se asigură asistenţă medicală, consiliere juridică, psihologică, este îndrumată spre adăposturile din Bucureşti şi, în caz de nevoie, spre spitale sau IML, pentru un certificat care să ateste lovirea ei. "În luna decembrie am avut 50 de solicitări. Femeile care apelează la noi nu sunt bătute întotdeauna de soţ, ele pot fi agresate fizic şi psihic de copii, de taţi sau de alte rude. Motivul scandalului este cauzat, de cele mai multe ori, de alcool. După un studiu făcut de noi în 2005, o treime din femeile agresate au între 36 şi 45 de ani, majoritatea au terminat liceul şi au un loc de muncă. Majoritatea a declarat că relaţiile violente durează de peste 10 ani. Culmea este că un sfert din agresori nu au nici un venit, trăiesc practic pe spinarea femeii sau a mamei, care ţine toată casa şi mai este şi bătută", spune Daniela Caragea.
Aruncată în stradă de Crăciun
În Bucureşti există la ora actuală, pe lângă serviciile sociale din cadrul primăriilor de sector, trei adăposturi pentru femeile bătute de soţi sau alte rude. "Fenomenul violenţei se accentuează în preajma Sărbătorilor, din cauza alcoolului. În loc să stea la masă şi să se bucure, adesea, femeia română este cotonogită. Trist şi adevărat. Unele vin la adăpost, altele n-au curaj. Centrul de Protecţie a fost înfiinţat în 2003, cu ajutorul Asociaţiei Femeilor din Norvegia şi a Ambasadei Norvegiei. În 2005, finanţarea s-a încheiat pentru că aşteptam ajutor din partea română. Ajutor care n-a venit", ne spune dr. Gabriela Kubinschi, coordonatoarea Centrului de Protecţie a Victimelor Violenţei Casnice-Polimed. Colaborează cu Poliţia când e nevoie de protecţie proprie, pentru că, de multe ori, cei de la adăpost sunt atacaţi şi ameninţaţi de rudele victimelor. Mirabela şi-a petrecut Crăciunul la centru. E tânără, frumoasă şi are trei copilaşi. I-ar fi stat bine cântând colinde lângă un brad împodobit. Vise! Soţul a bătut-o în aşa hal, încât i-a spart piramida nazală şi buzele. Apoi a dat-o afară din casă. Noaptea! Doar într-un tricou, plină de sânge şi cu copiii desculţi prin noroi, a oprit un taxi. Nu ştia unde să se ducă. Milos, şoferul a adus-o la centru. "Nu mă mai întorc în viaţa mea la soţ!, oftează Mirabela. E o canalie fără suflet. Câtă bătaie trebuia să mai îndur? Până muream? Îi snopea şi pe copii. Cel mai mare are patru ani! Toate femeile să facă aşa, ca mine, dacă vor să schimbe ceva! E greu, uite, n-am terminat studiile din cauza lui, că m-a lăsat gravidă, n-am o calificare, n-am casă, n-am nimic! Mă ameninţă şi acum că îmi ia copiii, că are relaţii şi o să se răzbune. Dacă nu aş fi ajuns aici, cred că m-am fi sinucis".