De ce avem nevoie de o strategie de rezervă

Publicitarul Bogdan Naumovici este un personaj cu foarte multe reconversii la activ. „Am făcut liceul de fizică atomică, apoi 12 ani de Politehnică, facultatea TCM.

Mai citiţi şi:

Andreea Esca:"Nu mă tem de ziua de mâine". Oamenii de succes îşi dezvălui planurile de rezervă

Am fost ghid în ultimii ani de comunism, am scris la Caţavencu şi am vândut Caţavencu în 1990, am avut firmă de «ziarişti», adică de distribuţie de presă, până să ne-o distrugă minerii, am tradus simultan la seminare internaţionale, am fost preşedinte al Tineretului Liberal la PNL-AT şi ulterior la PL’93, lucrez în publicitate de 12 ani, am regizat şi, uneori, am jucat în propriile spoturi, am realizat şi prezentat o emisiune de televiziune, am ţinut cursuri despre comunicare şi, la un moment dat, am scris scenarii de benzi desenate”, spune Bogdan despre parcursul său profesional.

Cu o asemenea experienţă, Naumovici nu se poate gândi că nu ar mai lucra în comunicare. „Cred că nevoia există, iar ceea ce fac eu acum trece mult dincolo de nişte spoturi haioase, asa că stau destul de liniştit.” Însă, de dragul exerciţiului creativ, Bogdan a încercat să îşi imagineze ce ar face în continuare dacă publicitatea nu i-ar mai tihni deşi, concret, mărturiseşte că nu are niciun plan de rezervă pus la punct.

„M-aş putea apuca de regie, întrucât am regizat până acum peste 100 de spoturi publicitare. M-aş putea apuca de conceput şi produs emisiuni şi formate de televiziune. M-aş putea reapuca de politică, dacă asta mi s-ar mai părea o ocupaţie onorabilă, mă rog, dacă tot facem un exerciţiu de imaginaţie, o să-mi imaginez şi că politica ar redeveni onorabilă, deşi nu mi-e simplu.”

Bogdan mai are şi alte idei despre ce-ar putea face. De exemplu, l-ar traduce în limba română pe scriitorul britanic Terry Pratchett (fanii ştiu de ce). Sau, s-ar­ apuca „în mod serios” de lupta împotriva matriarhatului, prin Organizaţia Bărbaţilor din România. Ar reinventa Ziua Bărbatului sau, şi mai bine, ar trăi din Olimpiada Oamenilor Obişnuiţi. Şi, nu în ultimul rând, ar ţine cursuri despre comunicare sau ar scrie o carte despre ce s-a întâmplat în publicitatea românească în ultimii zece ani.

Părerea specialiştilor

Oricare ar fi ideea dumneavoastră de reconversie, ca să devină realitate trebuie mai întâi s-o puneţi pe hârtie. „Cea mai mare problemă cu planurile de rezervă nu e să le faci, să găseşti soluţiile, ci să le pui pe hârtie”, spune George Butunoiu. „Dacă nu sunt puse pe hârtie, oricât de sumar, atunci nu sunt planuri, oricât de geniale li s-ar­ părea celor care le-au făcut.

Headhunterul este convins că numai un om dintr-o sută poate să facă un plan care să fie şi operaţional

Când începi să scrii, greşelile, inconsistenţele, neconcordanţele logice ies imediat la iveală şi îţi dai seama că trebuie să refaci o bună parte din ceea ce ţi se părea foarte simplu şi evident. Or, e bine-ştiut, creionul şi hârtia sunt cei mai mari duşmani ai managerului român, şi nu numai ai managerilor, ci ai marii majorităţi a românilor.

De aceea, aproape niciun român nu îşi face astfel de planuri, fie el antreprenor, manager sau simplu angajat. Nu în ultimul rând, dacă un astfel de plan nu e pus pe hârtie, aproape inevitabil uiţi o parte dintre detalii. Or, diferenţa dintre planuri stă tocmai în aceste detalii, de cele mai multe ori.”

George Butunoiu este de părere că nu e deloc simplu să faci un plan care să fie şi operaţional. „Îţi trebuie foarte multă inteligenţă, logică, cultură generală ca să poţi exprima cantitativ lucruri care, aparent, nu pot fi exprimate astfel. Or, un plan care nu are suficient de multe repere cantitative (date, cantităţi, metricsuri etc.) cu greu ar putea fi considerat astfel. Convingerea mea personală e că nu mai mult de un om dintr-o sută ar putea face aşa ceva. Şi, dintre cei care ar fi capabili, doar o mică parte o şi fac.” În orice caz, e de preferat să ai planuri bine puse la punct pentru lucrurile mari în viaţă, spune Butunoiu.

Pentru Adrian Grigorie, un alt headhunter cu experienţă, un plan de rezervă înseamnă un demers complex şi de o mare responsabilitate faţă de propria carieră. „Un plan B bine construit poate servi la asigurarea unor şanse reale în schimbarea domeniului de activitate.

Orice om care este organizat şi ordonat are o alternativă

El poate ajuta dacă este necesară sau dacă se doreşte în mod stringent schimbarea, însă, a avea în permanenţă un plan B poate fi un factor perturbator al unei bune evoluţii profesionale şi, implicit, al unei cariere de succes.” Adrian Grigorie spune că oamenii din România nu prea sunt obişnuiţi să lucreze cu planuri de rezervă.

 „Se întâmplă ca un manager de top să-şi întocmească un plan B în cazul în care situaţia o impune. În schimb, la niveluri inferioare de management, se poate întâlni dorinţa unei schimbări a domeniului de activitate, dar foarte rar un real plan B. Situaţia în care planul B să fie o constantă în evoluţia unui manager român este relativ rar întâlnită.

Acest fapt se poate spune că este valabil şi pentru managerii din străinătate, poate chiar mai mult, datorită unei alte culturi faţă de carieră şi, în special a unei alte atitudini faţă de specializarea ­într-un­ anumit domeniu.” Un exemplu de „schimbare de direcţie” este Ovidiu Gălăţanu, de care headhunterul Adrian Grigorie s-a ocupat personal, atât în ce priveşte identificarea noului domeniu de activitate, cât şi a poziţiei potrivite în cadrul unei companii reprezentative în piaţa din Romania.

Mijlocirea schimbării

Ovidiu Gălăţanu a trecut de la banking la imobiliare, iar apoi la asigurări. Revenit în România după un MBA în management absolvit la University of Toronto din Canada, a fost mai întâi şef  al reprezentanţei BCR în Federaţia Rusă, apoi director financiar al unui dezvoltator imobiliar şi, în cele din urmă, director de operaţiuni la Aviva România. Cea mai recentă schimbare este implicarea într-un rol de vânzări la compania Astra, ca director al departamentului de leasing.

„Am identificat împreună cu Ovidiu Gălăţanu oportunitatea schimbării, în cursul anului trecut”, povesteşte headhunterul. „Practic, am căzut de acord asupra unui aspect relevant pentru cariera sa, necesitatea dezvoltării potenţialului de evoluţie profesională prin completarea experienţei dobândite la Aviva.”

Sandra Pralong a plecat din New York în 1990 pentru a pune bazele Fundaţiei Soros în România

Plecarea lui Ovidiu la Astra s-a făcut cu ajutorul priceperii headhunterului, care a mijlocit comunicarea. În urma unei serii de interviuri cu Radu Mustăţea, directorul general, concluzia finală „a fost în favoarea integrării lui Ovidiu Gălăţanu în cadrul companiei şi, implicit, în favoarea «planului B», a schimbării”, spune Adrian Grigorie.  Însă planul B nu implică întotdeauna o schimbare radicală. Aşa cum spun şi headhunterii, planurile de rezervă sunt fundamental diferite de planurile principale. De cele mai multe ori, acestea sunt doar variaţiuni ale planului principal.

„Actorii” planului B

Headhunterul: întinde puntea între cel care vrea să schimbe domeniul şi compania vizată. Analizează ameninţările şi oportunităţile unei schimbări

Persoana care ia decizia în noua companie: aceasta poate sau nu să fie deschisă în a primi un candidat care schimbă domeniul.

Candidatul: acesta trebuie să-şi evalueze potenţialul şi limitele.