Zgomote care îţi fură auzul

În burta mamei, singurul simţ bine dezvoltat al fătului, în afară de gust, este auzul. Aşadar, începând din viaţa intrauterină, fiecare zgomot ne deteriorează, puţin câte puţin, capacitatea de a percepe sunetele. În prezent, unul din 300 de români are o deficienţă de auz. 

La nivel mondial, se estimează că aproximativ 278 de milioane de persoane prezintă o pierdere moderată sau chiar accentuată a auzului la ambele urechi. Şi la noi în ţară, problemele de auz afectează aproximativ trei persoane dintr-o mie.

Mai alarmant este faptul că un sfert din cazurile de hipoacuzie apar în copilărie. Însă mulţi copii care nu aud perfect nu sunt depistaţi la timp, pentru că lipsa reacţiilor din partea lor este pusă pe seama faptului că nu sunt atenţi la ceea ce se întâmplă în jur. Pe măsură ce trece timpul, auzul se deteriorează progresiv, astfel încât, la un moment dat, există riscul ca persoana hipoacuzică să îşi piardă complet simţul auditiv.

Auzim tot mai puţin odată cu vârsta

Auzul se formează încă de dinainte de a ne naşte, din pântecul mamei, şi tot de atunci este afectat de zgomotele din jur. Acest lucru face ca, încă din primul an de viaţă, să ni se degradeze, încet-încet, această capacitate. Mai exact, la scurt timp după ce ne naştem, debutează deteriorarea microcililor şi terminaţiilor nervoase de la nivelul canalului cohlear (regiunea urechii interne responsabilă cu perceperea sunetelor cu frecvenţă înaltă).

Acest proces de deteriorare continuă pe tot parcursul vieţii, astfel că la o anumită vârstă (după 50 de ani), pierderile de auz devin deranjante. De asemenea, în jurul vârstei de 60-70 de ani, anumite porţiuni ale urechii interne devin imobile, ceea ce împiedică vibraţia lor şi, deci, pătrunderea semnalului auditiv către creier. Şi terminaţiile nervoase ale nervului auditiv suferă modificări importante de-a lungul vieţii.

Bărbaţii sunt mai afectaţi de pierderea auzului odată cu înaintarea în vârstă, deoarece ignoră primele semne ale hipoacuziei.

Infecţiile repetate pot perfora timpanul

Pe lângă degradarea progresivă naturală a canalului auditiv, auzul mai este afectat şi de alţi factori de-a lungul vieţii, care grăbesc apariţia hipoacuziei. Unul dintre cei mai importanţi factori care ne pun în pericol acuitatea auditivă sunt infecţiile repetate ale urechii (otite). Acestea determină inflamarea membranei ce căptuşeşte urechea medie şi acumularea de lichid (uneori chiar de puroi).

Atunci când există lichid în spatele timpanului şi în jurul celor trei oscioare (nicovala, ciocănelul şi scăriţa), aceste structuri nu mai funcţionează normal. Prin urmare, sunetele nu mai sunt transportate corespunzător către creier şi se produce o pierdere temporară a auzului. Într-o mare parte din cazuri, după tratarea infecţiei, simţul auditiv revine la normal. Există însă cazuri în care otitele pot determina o hipoacuzie permanentă, prin deteriorarea oscioarelor şi prin perforarea timpanului. Astfel de situaţii sunt infecţiile repetate, cele netratate sau cele tratate necorespunzător.

Otoscleroza, o afecţiune ereditară

Pierderea auzului poate surveni şi pe fondul moştenirii genetice. Una dintre afecţiunile ereditare ce determină hipoacuzie în timp este otoscleroza, caracterizată prin acumularea de ţesut osos pe unul dintre oasele urechii medii. Astfel, mecanismul format de ciocănel, nicovală şi de scăriţă devine imobil, iar transmiterea undelor auditive către urechea internă nu mai este posibilă. Aproximativ 10 la sută din persoane suferă de otoscleroză, iar unu la sută din acestea prezintă pierderi serioase de auz.

Cum percepem sunetele

Urechea externă funcţionează ca o pâlnie pentru a prelua sunetele din mediul înconjurător. Undele sonore ajung astfel în canalul auditiv şi apoi la timpan, pe care îl fac să vibreze. Cu cât sunetul este mai puternic şi cu cât frecvenţa acestuia este mai mare, cu atât mai rapid vibrează timpanul. Aceste vibraţii trec mai departe spre urechea mijlocie, unde pun în mişcare ansamblul de trei oscioare legate între ele: ciocănelul, nicovala şi scăriţa. Ele amplifică sunetul şi îl transmit către urechea internă.

Vibraţiile produse de oscioare trec apoi printr-o mică fereastră şi ajung la canalul cohlear. Undele sonore traversează lichidul din canalul cohlear şi fac cilii care îl căptuşesc să se mişte. Atunci când aceşti cili se mişcă, se formează un semnal electric care trece prin nervul auditiv spre creier. Semnalul diferă în funcţie de cât de puternic şi de înalt este sunetul.

Polipii inflamaţi afectează auzul

Infecţiile repetate ale gâtului la copii pot da probleme de auz, deoarece urechile comunică cu nasul şi cu gâtul prin trompa lui Eustachio. De asemenea, inflamaţiile vegetaţiilor adenoide (polipi) pot acoperi trompa lui Eustachio, reducând acuitatea auditivă. În cazul în care polipii devin o problemă care se repetă în fiecare sezon, specialiştii recomandă îndepărtarea acestora pe cale chirurgicală.

Specialistul nostru
Dr. Ruxandra Constantina
medic de familie
competenţă în apifitoterapie reflexoterapeut

Infecţiile urechii trebuie monitorizate şi tratate în mod corect, astfel încât acuitatea auditivă să nu fie afectată. În primul rând, este necesară prezentarea la medicul specialist ORL pentru un tratament medicamentos. În ceea ce priveşte terapia naturistă în cazul infecţiilor urechii, aceasta se realizează în mod corect prin aplicarea unor comprese calde sau cu bitter suedez pe urechea afectată, pentru a reduce durerile cauzate de infecţii. De asemenea, se poate utiliza suc proaspăt din frunzele cărnoase ale plantei urechelniţă.

Acesta se încălzeşte la o temperatură cu puţin peste cea a camerei şi se introduc în ureche (câte trei picături de două-trei ori pe zi). De asemenea, se pot utiliza uleiul de cimbrişor, de muşeţel, de cânepă sau de usturoi (câte trei picături la intervale de două zile). Se pot face şi spălături cu infuzie de muşeţel sau de urzică ori băi de abur la ureche, timp de zece minute, în fiecare seară, până la vindecarea infecţiei. Este eficientă şi alifia cu propolis 20%, pusă pe puţină vată, cu care se unge canalul auditiv de două ori pe zi.

3 factori care favorizează hipoacuzia

1 Zgomotele puternice

Auzul poate fi afectat atât în cazul expunerii bruşte la un zgomot foarte puternic, cât şi în cel al expunerii constante şi îndelungate la zgomote de intensitate cu puţin peste media suportată de urechi. După un şoc sonor, cum este apropierea de boxe în timpul unui concert sau explozia unei petarde, avem senzaţia de ureche înfundată.

Dacă acest simptom persistă, se recomandă o vizită urgentă la medicul specialist ORL. Dacă tratamentul este aplicat la timp şi corect, auzul poate fi salvat.

Traumatismul sonor cronic apare în urma expunerii repetate la zgomote de peste 85 de decibeli (lucrul într-un mediu zgomotos sau muzica ascultată în căşti, de exemplu). În acest caz, pierderea auzului este progresivă, dar ireversibilă.

2 O serie de medicamente

Peste 100 de tratamente medicamentoase cresc riscul celor care le urmează de a suferi o pierdere a acuităţii auditive. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
- analgezicele precum hidrocodona, ad­mi­nistrate în doze mari şi pe durate înde­lungate;
- antibioticele puternice, cum sunt strep­tomicina şi gentamicina, utilizate pentru a trata infecţiile bacteriene. Specialiştii recomandă un test auditiv înainte şi după administrarea antibioticelor de tipul aminoglicozidelor;
- citostaticele. Unul dintre efectele secundare ale acestor tratamente este zgomotul în urechi (tinitus) sau chiar hipoacuzia;
- unele diuretice, precum furosemida şi torasemida. Acestea sunt indicate persoanelor cu probleme cardiace. Dacă sunt administrate în doze mari, pot deveni ototoxice;
- aspirina (şi alţi salicilaţi) şi unele antiinflamatoare cum este ibuprofenul. Luate în cantităţi prea mari şi perioade îndelungate, pot da tinitus.

3 Fumatul

Un tânăr fumător întâmpină mai multe probleme în a asculta o conversaţie decât unul care nu fumează, atrag atenţia cercetătorii de la Universitatea de Medicină Yale. Specialiştii au observat că tinerii dependenţi de ţigară au mai multă materie albă (ce realizează comunicarea între sistemul nervos periferic şi creier).

Persoanele cu o cantitate crescută de materie albă au probleme în a percepe sunetele, explică oamenii de ştiinţă. Potrivit acestora, expunerea prelungită la nicotină stimulează eliberarea de acetilcolină (neurotransmiţător) care, la rândul ei, creşte nivelul de materie albă.

O ureche sănătoasă detectează sunetele cu o frecvenţă între 20 şi 20.000 de Hertzi şi este afectată de cele care depăşesc 80 de decibeli.

Igiena urechilor, importantă

Igiena corectă a urechilor este esenţială pentru păstrarea auzului. Dar pentru aceasta se foloseşte doar apă, săpun şi colţul unui prosop. Specialiştii atrag atenţia că, folosind beţişoare de urechi, nu facem decât fie să împingem cerumenul mai adânc în canalul auditiv, fie chiar să lezăm membrana subţire a timpanului. De asemenea, medicii specialişti ORL recomandă să nu direcţionăm jetul de apă de la duş direct în ureche, deoarece presiunea apei poate avea efecte nocive asupra urechii medii şi urechii interne.

Ştiai că...

... sunetele nu ajung concomitent la ambele urechi? Acest lucru te ajută să localizezi sursa sunetelor.
... organul auditiv este, de fapt, doar
cohleea? Ea transformă vibraţiile produse de undele auditive asupra urechii medii în semnale electrice şi le transmite creierului.
... semnalele auditive sunt procesate în emisfera stângă a creierului? De aceea, specialiştii susţin că procesăm mai rapid sunetele cu urechea dreaptă (emisfera stângă este responsabilă cu ceea ce se întâmplă în partea dreaptă a corpului şi invers).
... frecvenţa zgomotului din timpul unei conversaţii variază între 100 şi 6.000 de Hertzi?
... reducerea bruscă a acuităţii auditive ar putea fi un semn al riscului de a suferi un accident vascular cerebral?
... populaţia de vârsta a treia (de peste 70 de ani) din Sudan are o acuitate auditivă similară adolescenţilor din New York?

Blocaje

Obstrucţia canalului auditiv cu dopuri de ceară sau chiar cu tumori scade acuitatea auditivă.

Soluţii pentru creşterea acuităţii auditive

O mare parte din persoanele cu hipoacuzie (pierderea uşoară spre medie a auzului) nu recunosc faptul că au o problemă şi, prin urmare, nu merg la medic şi nu beneficiază din timp de ajutor pentru sporirea acuităţii auditive. Unii dintre ei consideră chiar că aud foarte bine, doar că uneori nu înţeleg exact ceea ce li se comunică.

Acest lucru este valabil în special în cazul bărbaţilor, care tind să ignore primele semne ale hipoacuziei. Potrivit specialiştilor, în timp, problemele auditive se agravează. În funcţie de gradul de hipoacuzie, există mai multe soluţii de a reda pacienţilor acuitatea auditivă: protezele auditive intraauriculare (introduse în ureche) sau retroauriculare (în spatele urechii), implantul auditiv ori intervenţia chirurgicală de corectare a defectelor canalului auditiv.

Implantul, doar în surditatea recentă

Pentru persoanele cu hipoacuzie severă (aud doar sunetele foarte puternice) sau chiar totală, se recomandă implantul cohlear.
Acesta este, de fapt, o proteză electronică ce se fixează chirurgical în interiorul urechii interne şi funcţionează ca o ureche normală, transformând sunetele captate din exterior în impulsuri electrice care ajung la creier.

Partea mai puţin bună a acestora este că, dacă hipoacuzia a survenit cu mult timp în urmă sau dacă urechea internă este afectată, implantul nu este eficient. De altfel, selecţia pacienţilor pentru implantul cohlear se face în funcţie de gradul de hipoacuzie şi de durata acesteia. Şi preţul foarte ridicat este un inconvenient, ajungând la peste 15.000 de euro.

Nu folosi beţişoare de urechi, pentru că rişti infecţii micotice sau să lezezi membrana subţire a timpanului.

Protezele amplifică sunetele

Aparatul auditiv amplifică şi procesează sunetul, astfel încât pacientul îşi poate restabili pragul normal de auz. Protezarea auditivă este singura soluţie pentru persoanele cu hipoacuzie neurosenzorială. Unele proteze se introduc complet în canalul auditiv, astfel încât nu sunt vizibile, însă acestea sunt destinate în special hipoacuziei moderate.

Pentru pacienţii cu hipoacuzie severă (în care se percep doar sunetele de peste 40 de decibeli), cele mai indicate sunt protezele retroauriculare. Cele mai eficiente aparate auditive sunt cele digitale, care se adaptează automat la nevoile pacientului, însă acestea sunt mai scumpe decât cele normale. În plus, dispozitivele digitale reduc zgomotul de fond.

Tumorile pot fi îndepărtate chirurgical

Defectele urechii interne pot fi corectate prin intervenţie chirurgicală, spun specia­liştii. De exemplu, în cazul în care unul dintre cele trei oscioare este defect, acesta poate fi înlocuit cu o proteză. Iar dacă acuitatea auditivă a scăzut din cauza polipilor, aceştia pot fi îndepărtaţi tot pe cale chirurgicală. Şi tumorile de la nivelul urechii, cum sunt neurinoamele acustice, pot fi eliminate prin operaţie. De altfel, anul acesta, la noi în ţară a avut loc o operaţie record de îndepărtare a unui neurinom acustic, care a durat 20 de ore.

Vitaminele protejează auzul

Două studii recente realizate de cercetătorii de la Universitatea din Florida au scos la iveală că suplimentele vitaminice protejează integritatea canalului auditiv şi legătura dintre acesta şi creier, astfel încât hipoacuzia este întârziată în cazul persoanelor vârstnice. Principalele vitamine recomandate sunt A, C şi E.

De asemenea, specialiştii susţin că un aport regulat de magneziu reduce riscul hipoacuziei în cazul persoanelor care se expun constant la zgomote puternice. Un alt studiu a demonstrat că şi folaţii scad cu 20 la sută riscul de a pierde acui­tatea auditivă. Aceştia se găsesc în special în spanac, sparanghel, salată verde, fasole, mazăre şi în seminţele de floarea-soarelui.

Semne ale hipoacuziei

- Ţi se pare că oamenii din jurul tău mormăie şi, de aceea, nu înţelegi ce spun.
- Ai senzaţia că auzi mai bine cu o ureche decât cu cealaltă.
- Nu poţi urmări conversaţiile purtate la distanţă, în maşină, dacă stai pe bancheta din spate sau într-un spaţiu aglomerat.
- Zgomotele de fond nu îţi permit să porţi o discuţie cu cei de lângă tine.
- Convorbirile la telefon sunt dificile pentru tine.
- Ţi se atrage atenţia frecvent că vorbeşti tare.
- Sunt momente când îţi ţiuie urechile.
- Nu auzi foarte bine şoaptele.
- Dai televizorul prea tare, iar ceilalţi membri ai familiei îţi reproşează acest lucru.

Specialistul nostru
Dr. Cezara Danciu
medic specialist ORL Spitalul Colţea

În cazul copiilor, deficienţele de auz pot fi sesizate de părinţi chiar de la naştere. Atunci când copilul nu clipeşte sau nu întoarce capul la zgomote accidentale ori produse intenţionat, el poate avea o deficienţă de auz. Controlul ORL este obligatoriu pentru a exclude anumite afecţiuni care dau hipoacuzie şi care pot fi tratate. Pentru testarea auzului se realizează audiograma tonală şi vocală.

Audiograma tonală testează capacitatea de a auzi anumite sunete, iar cea vocală verifică înţelegerea cuvintelor. În funcţie de rezultatele audiogramei, mai pot fi necesare examene suplimentare pentru depistarea cauzei exacte a reducerii acuităţii auditive, cum sunt impedansmetria (se observă integritatea membranei timpanice şi se măsoară volumul de aer din urechea medie) şi timpanograma (măsoară timpul necesar preluării sunetelor din aer, rigiditatea timpanului şi lanţului elastic de oscioare).