Teama de boală ne face ipohondri

În plină pandemie de gripă nouă, este normal să fim cu toţii mult mai atenţi cu propria sănătate. Dar unii dintre noi pot resimţi simptomele bolii deşi au o stare de sănătate foarte bună.

De cum aud prima oară de noua gripă sau de o altă afecţiune care face multe victime, multe persoane ajung la medic pentru a se asigura că nu suferă de boala respectivă. Unele dintre ele însă, convinse că sunt deja bolnave, acuză simptome specifice afecţiunii respective, le descriu în detaliu, dar testele arată că sunt sănătoase. Este vorba despre cei care se tem atât de mult să nu se îmbolnăvească, încât ajung să îşi închipuie şi chiar să fie siguri că simt durere.

Se consideră mai informaţi ca medicii

De cele mai multe ori, la ipohondri, gândurile despre o anumită boală apar fie pentru că o persoană apropiată o are, fie pentru că au auzit despre ea la televizor, au citit în presă ori pe Internet.

În general, afecţiunea respectivă este, în mintea bolnavului închipuit, explicaţia cea mai plauzibilă pentru starea astenică pe care o prezintă. Aşadar, se documentează foarte riguros despre boala pe care îşi imaginează că o are.

Află care sunt simptomele exacte şi ajunge să le simtă, ba chiar acuză simptome noi, care nu sunt descrise nicăieri. Cunoaşte cu precizie evoluţia bolii, testele pe care trebuie să le facă şi modul în care ar trebui să fie tratată de către medici boala respectivă. Astfel, atunci când merge la spital şi analizele arată că este sănătos, iar medicul îi confirmă acest lucru, contestă atât rezultatele testelor, cât şi competenţa specialistului.

Statistică
Între 1 şi 5 la sută din populaţie suferă de ipohondrie.

Întreaga familie este afectată

Nemulţumit de rezultatele obţinute în urma unui consult, bolnavul închipuit include în programul său lunar sau chiar în cel săptămânal vizitele la diferiţi medici. Ajunge astfel să cheltuiască mult pe analize, pe care le repetă mai des decât recomandă orice medic, şi pe medicamente. În majoritatea cazurilor, ipohondrii au dulăpiorul de medicamente plin cu analgezice şi cu pastile pentru palpitaţii.

În procesul de depistare a afecţiunii imaginare este antrenată întreaga familie a ipohondrului, iar atitudinea părinţilor, partenerilor sau copiilor este foarte importantă pentru el. În primul rând, boala nu trebuie tratată cu ironie şi nici cu indiferenţă, pentru că, deşi afecţiunea este doar în închipuirea lui, ipohondrul nu se preface, ci este convins că are toate manifestările ei.

Potrivit specialiştilor, cel mai indicat este ca, în momentul în care analizele au ieşit negative, familia să-i propună şi o vizită la un psiholog sau la un psihiatru. Specialistul poate recomanda administrarea de sedative, asociată cu psihoterapie, tehnici de relaxare şi cu mişcare în aer liber.

Ipohondria apare mai ales la indivizii anxioşi, deprimaţi şi la cei cu o personalitate astenică.

Frica determină reacţii exagerate

Deşi se tem cel mai mult de cancer, ipohon­drii acuză adesea simptome din acelaşi spectru. Unii sunt focalizaţi pe sănătatea inimii, alţii pe sănătatea sistemului digestiv. Îşi iau toate măsurile pentru a se proteja, adoptând reguli de igienă obsesive şi devenind extrem de preocupaţi de ceea ce mănâncă.

Unii dintre ei suferă chiar de ortorexie, o tulburare alimentară caracterizată printr-o atenţie exagerată acordată dietei.Atunci când nu au la dispoziţie produsele alimentare pe care le consi­deră sănătoase, or­torexicii ajung să se înfo­meteze.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

Viaţa alături de un ipohondru nu este deloc uşoară. El trăieşte mereu cu spaima unor boli, îşi analizează permanent corpul şi trăirile, simte nevoia de a avea mereu confirmări din partea medicilor că nu are nicio boală gravă, chiar dacă simptomele sunt nesemnificative şi chiar dacă acestea nici măcar nu există.

Când cei din familie dau prea multă atenţie trăirilor ipohondrului, de cele mai multe ori, aceştia nu fac decât să amplifice simptomele şi să accentueze şi mai mult tulburarea, lucru deloc plăcut pentru ei şi pentru cei din familie. Singura modalitate reală de ajutor este raportarea la realitatea obiectivă şi oferirea ei ca reper atunci când ipohondrul cere părerea celor din jur. Psihoterapia poate fi, de asemenea, de mare ajutor.