Ştii să formulezi pozitiv o critică?

Potrivit specialiştilor, 80 la sută din persoanele care critică folosesc un limbaj dur, ceea ce face ca la interlocutor să ajungă cu totul alt mesaj decât cel pe care doresc să-l transmită.

Scopul unei critici este să te înveţe să nu mai repeţi la nesfârşit aceeaşi greșeală. Însă critica își atinge scopul doar dacă este constructivă, spun psihoterapeuţii.

Aceasta este principala modalitate prin care cel apostrofat poate învăţa ceva din propria greşeală, iar persoana care critică poate considera că a gestionat problema fără a genera un conflict. Însă astfel de abordări sunt destul de rare, iar, în foarte multe cazuri, se întâmplă contrariul.

Expune-ţi calm obiecţiile

O persoană poate învăţa din propriile greşeli numai dacă maniera prin care acestea i se aduc la cunoştinţă este una elegantă. Mai exact, critica trebuie să aducă argumente de­spre modul în care poate fi schimbată situaţia.

De asemenea, aceasta nu trebuie să vizeze persoana, ci problema. Mai exact, trebuie să-i arăţi celui care a greşit că nu el este problema, ci acţiunile pe care le-a întreprins. De aceea, este recomandat să eviţi afirmaţii de genul „Eşti neglijent la serviciu" şi înlocuieşte-le cu cele de genul „Modul în care ai abordat problema nu este cel mai indicat. Ce zici să găsim împreună o soluţie?".

Criticile scurte, cheia succesului la serviciu

Alte două caracteristici ale criticii reuşite sunt ca obiecţiile să fie scurte şi bazate pe dialog. Mai exact, nu trebuie să ții discursuri interminabile și plicticoase, care să-l facă pe interlocutorul tău să piardă ideea de bază.

Alege varianta dialogului, pentru că este cea mai bună metodă prin care puteţi găsi o soluție împreună. Iar din suita de întrebări, ai grijă să nu lipsească întrebarea-cheie: „Ce consideri că ar trebui făcut pentru ca data viitoare să nu se mai ajungă în astfel de situații?". De asemenea, la sfârşit fă un rezumat al conversaţiei, pentru a te asigura că mesajul pe care l-ai transmis a fost înţeles.

Nu transmite mesaje ameninţătoare

Dacă doreşti ca mesajul tău să fie înţeles şi, totodată, însuşit de interlocutor, foloseşte un limbaj lipsit de agresivitate şi de sarcasm. E bine să ai un ton blând, dar ferm şi să pui accentul pe cuvinte care, de obicei, rămân în mintea unei persoane după ce este muştrului­tă.

Accentuează cuvinte precum: „poţi", „capacitate", „important". Iar pentru ca o critică să nu sune ca o ameninţare, nu folosi doar pronumele personal „tu". De exemplu, evită afirmații precum „tu nu respecţi niciodată indicaţiile pe care ţi le dau".

Când tu eşti cel criticat

Indiferent dacă sunt sau nu constructive, criticile nu fac plăcere nimănui. Însă, dacă totuşi ţi se întâmplă să fii criticat, încearcă pe cât posibil să nu te arăţi prea afectat. În astfel de situaţii, este recomandat să fii atent la ceea ce ţi se reproşează şi să te asiguri că data viitoare nu vei mai face aceleaşi greşeli.

Pentru a reuşi acest lucru, psihoterapeuţii te sfătuiesc să iei orice critică ca pe un lucru inevitabil, din când în când, şi să nu porţi pică celui care te sancţionează. Dacă observaţiile ţi se par injuste, atunci este bine să ripostezi. Ai grijă, totuşi, ca tonul tău să nu fie nici unul prea agresiv, dar nici prea supus. Vorbeşte clar şi spune doar lucrurile care au relevanţă, lăsând la o parte detaliile inutile.

Specialistul nostru

Lena Rusti psiholog psihoterapeut

Oricât de greu ne-ar fi să credem, nu există critici pozitive. Asta pentru că atunci când primeşte o critică, persoana criticată află doar ce NU trebuie să facă. Pentru a evita critica, o persoană poate dezvolta un sistem de supravieţuire extrem de elaborat, al cărui scop nu este performanţa, ci evitarea altor observaţii.

De exemplu, o organizaţie care adoptă ca metodă de lucru critica va fi una în care angajaţii se vor obişnui să se fofileze, să delege responsabilităţile, să se specializeze în cău­tarea vinovatului şi să facă doar ceea ce sunt nevoiţi să facă, pentru a evita orice critică. Prin urmare, dezvoltarea se poate face prin iniţiativă şi încurajare, care nu pot coexista în acelaşi spaţiu cu criticile.