Eşti dependent de muncă?

Te refugiezi în muncă,iar familia ta este îngrijorată că stai mult timp la birou? Atunci, răspunsul este „da”! Ca orice alt tip de dependenţă, şi aceasta  îţi poate afecta relaţiile sociale şi sănătatea.

Munca este importantă în viaţa fiecăruia dintre noi. Lucrăm din pasiune, lucrăm pentru bani sau pentru a obţine un anumit statut social. Dar, deşi pare greu de crezut, şi munca generează dependenţă, iar anumite persoane sunt predispuse să treacă graniţa dintre plăcerea de a munci către obsesia de a munci. 

De unde obsesia pentru serviciu?

Presiunea profesională, care impune standarde de performanţă mereu noi, dorinţa de succes în carieră ori recompensele financiare care vin odată cu orele suplimentare pot favoriza apariţia dependenţei de muncă, sunt de părere specialiştii. Contează însă şi contextul declanşator al dependenţei.

Un eşec sentimental, însingurarea, lipsa copiilor sau a unor prieteni cu care să petreci timp liber şi absenţa pasiunilor te pot conduce către dependenţă.

Refugiul în muncă este iniţial o compensare a unui deficit afectiv sau o modalitate de a evita panica, depresia şi anxietatea.

Ulterior, se creează un cerc vicios, iar dependentul de muncă nu îşi poate recupera viaţa personală, tocmai pentru că îşi consumă toată energia de care dispune muncind. Un factor care favorizează agravarea dependenţei este şi acceptarea acestui comportament de societate. Spre deosebire, alte dependenţe, cum este alcoolismul sau consumul de droguri, sunt sancţionate şi criticate.

O relaţie patologică

Nevoia incontrolabilă de a munci fără încetare este definită de psihologi drept comportament compulsiv, însoţit de momente de pierdere a controlului, de o sănătate precară şi de o slabă relaţionare cu cei din jur.

Pentru persoana dependentă, munca reprezintă în mod obsesiv un scop în sine, în detrimentul tuturor celorlalte laturi ale vieţii, spun psihologii. Aceştia insistă şi asupra diferenţelor clare dintre persoanele care muncesc foarte mult pentru a-şi respecta termenele de predare a lucrărilor şi dependenţii de muncă.

În timp ce primii se lamentează că au foarte mult de lucru, cei din urmă au nevoie să muncească foarte mult. În perioadele în care au mai puţine sarcini de rezolvat intră în panică, la fel şi atunci când au zile libere sau concediu.

Scade performanţa profesională

Specialiştii spun că aceste persoane, care se gândesc la problemele de la birou atunci când ar trebui să se relaxeze, devin iritate, obosite, au insomnii şi dureri de cap frecvente. Mai mult, ele relaţionează greu şi, de aceea, nu comunică bine nici cu colegii de birou.

În plus, sunt predispuse la boli profesionale şi sunt nevoite să îşi ia concedii medicale pentru că îşi neglijează sănătatea. Din aceste motive, pe termen lung, dependenţii de muncă se dovedesc a fi o investiţie  proastă pentru angajatori.

Familia observă prima

Persoana afectată nu realizeză că este dependentă de muncă şi, de obicei, familia observă schimbarea de comportament.  Colaborarea cu o persoană dependentă de muncă este dificilă  şi corectarea cere un efort pe care familia nu îl poate face în absenţa unui ajutor specializat. O consecinţă o reprezintă rata mare a divorţurilor sau a conflictelor în cadrul familiilor unor astfel de persoane.

Efect

Dependenţii de muncă au frecvent tulburări de somn sau de memorie.

Specialistul nostru

Lena Rusti, psiholog psihoterapeut Mentarex Consult

Pentru unele persoane, munca devine totul. Par să nu obosească şi pot munci chiar peste 15 ore pe zi, pentru că doar munca le dă un sentiment de siguranţă. Pe termen scurt, e posibilă mobilizarea pentru a munci mai multe ore, însă, pe termen lung, organismul nu mai face faţă şi apar bolile date de stres: ulcerul, hipertensiunea, anemia, tulburările de somn şi cele de concentrare.

Apar apoi probleme în celelalte planuri ale vieţii. Lucrând atât de mult, persoana începe să se izoleze, devine obosită, bolnavă şi neproductivă. Rareori dependenţii de muncă conştientizează că au o problemă şi hotărăsc să facă o schimbare. Terapia începe cu o redimensionare a priorităţilor şi cu rezolvarea problemelor pe care dependentul le-a evitat mult timp, muncind peste măsură.