Emoţiile îţi influenţează greutatea

Atunci când eşti supărat sau stresat, mănânci necontrolat şi numai alimente hipercalorice? Înseamnă că mănânci pe fond emoţional. Iată care sunt riscurile.

Mâncatul pe fond emoţional apare atunci când încercăm să suprimăm o emoţie negativă (supărare, frustrare, mânie) refugiindu-ne în mâncare. În general, în astfel de situaţii, se optează îndeosebi pentru alimente bogate în calorii (chipsuri, bomboane, produse de patiserie, covrigi) şi pentru băuturi carbogazoase, şi mai puţin pentru fructe şi pentru legume proaspete. Potrivit psihologilor, alimentele hipercalorice stimulează centrul plăcerii situat în partea mezolimbică a creierului. Prin urmare, corpul eliberează dopamină, un neurotransmiţător ce are capacitatea de a întreţine starea de bine. Inevitabil, în timp, aceste mici excese culinare devin o ameninţare la adresa siluetei.

Mâncarea oferă confort psihic doar pe moment

Cele mai multe persoane au tendinţa să ronţăie orice au la îndemână atunci când sunt supărate sau neliniştite. Potrivit psihologilor, confortul psihic pe care îl dau alimentele hipercalorice este doar de moment. Prin urmare, pe fondul stării de nelinişte prelungite, după cel mult o oră, va apărea din nou nevoia de a mânca ceva. Astfel de situaţii nu pot fi întotdeauna evitate, de aceea se recomandă să ai la îndemână un măr sau un morcov, deoarece, în acest fel, nu rişti să-ţi pui silueta în pericol. În plus, dacă vei continua să consumi prăjituri şi produse de patiserie de fiecare dată când ai un necaz, în timp te poţi pricopsi şi cu probleme grave de sănătate, cum este diabetul de tip II.

Psihologii te sfătuiesc să-ţi controlezi stările de nervozitate prin învăţarea a câteva tehnici simple de relaxare. De exemplu, poţi asculta la căşti o muzică relaxantă sau te poţi ridica de la birou pentru a face câţiva paşi. În plus, este foarte important să-ţi dedici pauza de prânz exclusiv mâncatului şi relaxării fără să iei masa la birou, deoarece doar aşa te poţi detaşa de stresul de la serviciu.

Stima de sine scăzută, frecvent incriminată

Studiile arată că 75 la sută din persoanele cu stimă de sine scăzută au probleme cu greutatea. Psihologii spun că acest procent nu ar trebui să ne mire, ţinând cont că aceste persoane sunt nesigure pe ele şi, de fiecare dată când se află în faţa unei provocări, încearcă să-şi mascheze neputinţa refugiindu-se în mâncare. O persoană cu stimă de sine scăzută este uşor de recunoscut. Aceasta evită să se implice în realizarea sarcinilor dificile, se consideră lipsită de valoare, afişează o atitudine de indiferenţă, falsă însă, şi este uşor influenţabilă.

Potrivit psihologilor, stima de sine scăzută poate fi modelată prin terapia cognitiv-comportamentală, ce are rolul de a ne ajuta să ne schimbăm modul de gândire. De exemplu, trebuie înlocuite gândurile de genul „Nu ştiu cum să rezolv problema, deoarece îmi este frică să nu greşesc" cu „Nu există problemă fără rezolvare". În general, în astfel de cazuri, se recomandă ajutorul unui psihoterapeut.

Elimină gândurile antidietă

Emoţiile sunt vinovate nu doar pentru acumularea kilogramelor, ci şi pentru dificultatea de a le pierde pe cele în exces. În cazul persoanelor care nu reuşesc să slăbească, s-a observat un mod de gândire preponderent negativist, care le sabotează din start intenţia de a slăbi. În general, aceste persoane au un start bun atunci când doresc să ţină un regim, dar cedează chiar din primele zile, din cauza gândurilor antidietă.

Astfel de gânduri apar frecvent, deoarece, în curele de slăbire sănătoase, care nu implică înfometarea, rezultatele nu apar imediat. Cele mai frecvente gânduri antidietă sunt: „Efortul meu este în zadar. Nu voi slăbi niciodată" sau „Renunţ! Oricum, nu voi reuşi niciodată să scap de aşa de multe kilograme". În astfel de cazuri, se cere multă răbdare şi schimbarea atitudinii faţă de propria persoană.

Atenţie: Pofta exagerată de dulce poate fi semnul unei neîmpliniri emoţionale.

Pofta crescută de mâncare poate fi asociată, fără să ne dăm seama, cu diferite stări emoţionale.

Specialistul nostru

Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

Starea noastră emoţională ne modifică obiceiurile alimentare. O stare de agitaţie, de nervozitate sau de tristeţe poate duce la un comportament alimentar compulsiv (mâncăm pentru a „umple golul interior"), care duce la creşterea în greutate. Stările de tristeţe sunt de multe ori asociate cu „foamea de dulce", care poate fi explicată printr-un necesar de glucoză a organismului, dar şi printr-o asociere formată încă din copilărie, când copilul primea ceva dulce ca formă de alinare pentru situaţiile în care era trist (ca recompensă sau pur şi simplu ca dovadă de dragoste). În acest fel, pofta de mâncare poate fi asociată, fără a ne da seama, cu diferite stări emoţionale. Depresiile uşoare pot duce la creşterea apetitului, dar şi la scăderea lui, pe când depresiile severe duc doar la scăderea în greutate.