«Pot face intervenţii cu laser în timpul sarcinii?»

Ai nevoie de un sfat la una dintre problemele tale medicale? Scrie-ne pe adresa redacţiei sau trimite-ne un e-mail şi, în scurt timp, vei primi răspuns de la unul dintre specialiştii noştri.

Am 29 de ani şi sunt însărcinată în opt săptămâni. Până în acest moment, nu am avut probleme mari în sarcină, doar greţurile matinale obişnuite. În urma examenului ecografic, a reieşit că fătul se dezvoltă normal. Problema este că, acum mai bine de un an, am avut în nas un papilom inversat, pe care medicul l-a îndepărtat. Acum papilomul a reapărut. Sunt indicate intervenţiile cu laser în timpul sarcinii? Ce tip de anestezie pot face? Claudia, Piatra Neamţ

Dr. Alexandra Crişan

medic primar obstetrică-ginecologie
Spitalul Clinic Filantropia

Dacă este vorba de o recidivă a papilomului inversat (o afecţiune cauzată de infecţia cu HPV), probabil că intervenţia chirurgicală cu laser va fi mai dificilă decât precedenta. Trebuie făcută o evaluare atentă a extensiei tumorii spre ţesuturile învecinate. În această situaţie, cred că medicul otorinolaringolog este cel care hotărăşte amploarea intervenţiei chirurgicale şi necesitatea ei în acest moment. În situaţia în care este o intervenţie simplă, cu riscuri minime de complicaţii, laserul nu influenţează evoluţia sarcinii. Anestezia poate fi locală. Poate că ar fi bine totuşi să faceţi această intervenţie în cel de-al doilea trimestru de sarcină.

«Nu reuşesc să-mi revin după despărţire»

Am fost într-o relaţie timp de şapte ani, dar, în urmă cu şase luni, partenerul meu a decis că este mai bine să ne despărţim. Din acel moment, nu mai reuşesc să-mi revin. Mă gândesc zilnic la el şi la timpul petrecut împreună şi, deşi am aruncat toate obiectele care-mi aminteau de el, nu pot să merg mai departe. În continuare sufăr foarte mult. M-am îndepărtat de familie şi de prie-teni, pentru că am tendinţa de a vorbi doar despre fostul meu partener. Mă simt tot mai tristă şi singură. Ce pot să fac pentru a scăpa mai repede de suferinţă? Cristina, Timişoara

Lena Rusti

psiholog psihoterapeut

Nu este recomandat ca trecutul să fie rememorat în mod obsesiv, deoarece acest lucru împiedică raportarea la prezent. Singurătatea adânceşte şi ea starea de tristeţe, prelungind suferinţa. Sfatul meu este să reîncepeţi să vă întâlniţi cu prietenii şi să-i şi ascultaţi, nu doar să le povestiţi despre suferinţa dvs. O soluţie este să începeţi să interacţionaţi, pentru a cunoaşte oameni noi. Noii cunoscuţi vă ajută să vedeţi lucrurile şi dintr-o altă perspectivă şi poate chiar veţi întâlni o persoană pe care să o
plăceţi.

«Tendoanele de creştere se moştenesc?»

Băiatul meu, în vârstă de 12 ani, are înălţimea de 134 cm şi este cel mai mic din clasă. Recent, am citit un articol despre tendoanele de creştere şi mi-am amintit că eu, pe la vârsta de 15 ani, am făcut nişte analize din care a reieşit faptul că am tendoanele de creştere închise şi că nu voi mai creşte în înălţime. Ştiu că în general copiii au aproximativ media înălţimii părinţilor, iar eu am 152 cm şi tatăl 176. Întrebarea mea este dacă tendoanele de creştere se moştenesc genetic. De asemenea, aş vrea să-mi spuneţi în ce specialitate medicală se încadrează problema noastră. Florentina Bujor, Bucureşti

Dr. Adrian Dumitrescu

medic specialist pediatrie,
Vicepreşedinte Societatea Română de Homeopatie

Într-adevăr, la această vârstă, înălţimea medie ar trebui să fie în jur de 148-150 cm. Vă recomand să vă adresaţi medicului de familie, pentru a vă da o trimitere către un medic ortoped pediatru. Acesta va diagnostica eventualele probleme de la nivelul cartilajelor de creştere şi va stabili conduita terapeutică de urmat. Trebuie menţionat că exerciţiile fizice şi kinetoterapia au rol pozitiv în creştere şi dezvoltare. Este indicat să consultaţi şi un medic endocrinolog, pentru a investiga statusul hormonal al copilului (în special hormonul de creştere hipofizar - STH şi hormonii tiroidieni). Există însă şi factori externi care pot influenţa creşterea, iar printre aceştia se numără alimentaţia, infecţiile recurente, paraziţii, stresul, poluarea şi traumatismele.

«Ce remedii ameliorează usturimile la urinare?»

De aproape o lună, am o scurgere vaginală şi usturimi la urinare. De asemenea, urina are un miros urât şi am dureri ovariene, acestea fiind mai acute în timpul actului sexual. Am consultat un medic ginecolog şi am urmat un tratament pentru scurgeri vaginale, dar rezultatele au întârziat să apară. Am auzit că spălăturile cu infuzii din plante ar putea fi de ajutor, însă nu ştiu cum ar trebui acestea folosite. Ce remedii naturiste sunt indicate în cazul meu şi care este metoda corectă de utilizare? Silvia, Vâlcea

Dr. Ruxandra Constantina

medic de familie,competenţă
în apifitoterapie

Pentru un tratament adecvat, ar fi fost util să ne trimiteţi şi diagnosticul stabilit de medicul ginecolog. În astfel de situaţii, în general sunt recomandate spălături vaginale cu infuzii din coada-şoricelului, gălbenele sau din muşeţel. Aceste plante sunt indicate şi pentru consumul intern, câte două-trei căni de ceai pe zi. De asemenea, benefice sunt şi spălăturile cu infuzie caldă din hamei, în amestec cu nalbă mare şi cu coada-racului. Infuzia se prepară din 8 g de plantă la 100 ml de apă clocotită. Atenţie însă, nu abuzaţi de spălăturile vaginale. Pentru a ameliora simptomele, puteţi folosi şi ovule cu propolis.

«Decesul tatălui meu, o eroare medicală?»

De câteva luni, mă macină o problemă. În luna februarie, tatăl meu a fost operat la inimă în Italia, iar o lună mai târziu a decedat. Operaţia a decurs relativ bine. Începuse să-şi revină uşor, uşor, dar a apărut o complicaţie la rinichi şi făcea dializă. A fost internat în spital circa două săptămâni şi a făcut progrese. Apoi a fost transferat la un centru de recuperare medicală şi a doua zi a decedat. A murit la dializă, iar în certificatul de deces este specificat stop cardio-respirator, complicat de insuficienţă renală acută. Medicii au spus că bănuiesc că a murit deoarece i-a pocnit cealaltă arteră, însă nu i-au făcut autopsie. Era posibil să moară de insuficienţă renală dacă făcea dializă sau nu i s-a mai făcut dializa la timp? Să fi murit din cauza medicilor sau a intervenit ceva care i-a înrăutăţit starea? Constantina, Alexandria

Prof. Dr. Doina Dimulescu

medic specialist cardiolog
Spitalul Elias

Îmi pare rău pentru tatăl dvs. Totuşi, îmi este greu să vă spun ce s-a întâmplat, fără să consult documentele medicale în prealabil. Insuficienţa renală tratată prin dializă poate să producă moarte subită. Acest lucru se poate întâmpla din cauza tulburărilor metabolice complexe, care nu se pot corecta în totalitate prin dializă. O altă posibilitate este ca tatăl dvs. să fi făcut disecţie aortică la locul intervenţiei chirurgicale (dacă peretele vascular este slăbit, acest lucru se poate întâmpla). Dacă ne trimiteţi documentele, vă putem da mai multe detalii.