VIDEO Odiseea primului pas pe Lună: adevăr sau farsă?
0
Mâine se împlinesc 40 de ani de când astronautul Neil Armstrong a devenit primul om care a pus piciorul pe Lună. Adepţii teoriei conspiraţiei se străduiesc să demonstreze că aselenizarea nu a avut loc.
Citiţi şi:
SUA nu au renunţat la colonizarea Lunii
Aselenizarea, un eveniment controversat
2009 - Anul Astronomiei: de la luneta lui Galilei, la telescopul Hubble (VIDEO)
Neil Armstrong a lăsat colegilor, înainte de a pleca spre Lună, un cec în valoare de câţiva dolari. Acum, acesta valorează 19.400 de euro
La 20 iulie 1969, peste 600 de milioane de telespectatori priveau cu sufletul la gură cum primul om, astronautul Neil Armstrong, punea piciorul pe Lună. Wernher von Braun, părintele rachetelor spaţiale, a declarat atunci că acesta este un pas la fel de important pentru istoria omenirii ca acela când fiinţele primordiale au pus piciorul pe uscat, ceea ce a dus la apariţia omului. Dar au făcut americanii acest pas? Indiferent dacă l-au făcut sau nu, ziua de 20 iulie a intrat pentru totdeauna în istorie şi an de an este celebrată.
Cucerirea Spaţiului
Scriitorul american Craig Nelson a abordat subiectul din punct de vedere al efectului pe care „pasul pe Lună” l-a avut asupra psihicului întregii omeniri. În cartea „Rocket Men: The Epic Story of the First Men on the Moon” („Omul-rachetă: povestea primului om pe Lună”), apărută anul acesta, Nelson scoate în evidenţă impactul copleşitor pe care l-a avut asupra omenirii numărătoarea inversă până la lansarea imensei rachete Saturn V, în cadrul misiunii Apollo 11, la bord ul căreia se aflau Neil Alden Armstrong, Edwin Eugen (Buzz) Aldrin şi Michael Collins.
Lansarea misiunii Apollo fusese posibilă după ani de experimente, spionaj între americani şi sovietici, concurenţă acerbă între echipa de ingineri condusă de Robert Goddard şi Wernher von Braun - asupra căruia apăsa trecutul de nazist - şi, echipa URSS, condusă de Serghei Koroliov, şi el anexat „aparatului de stat”.
Buzz a scris în cartea sa despre depresia pe care i-a provocat-o statutul de „al doilea om care a păşit pe Lună”
Aceşti trei oameni au fost, la vremea respectivă, cei mai „urmăriţi” oameni de ştiinţă, aflaţi în centrul Războiului Rece şi la temelia bătăliei între comunism şi capitalism. Însă acest război tenace s-a desfăşurat în cel mai mare secret, la suprafaţă fiind doar o succesiune de declaraţii cu puternic iz politic, din care se putea doar bănui ferocitatea cursei pentru cucerirea misteriosului satelit al Terrei.
Aventura oamenilor pe Lună a fost povestită de nenumărate ori, cu toate pericolele ei, cu toţi temerarii astronauţi şi cosmonauţi (sovietici) care au murit în „secret”, cu provocările oamenilor de ştiinţă de la Centrul Huston, care, de câte ori auzeau „We’ve got a problem!” („Avem o problemă!”) nu mai îndrăzneau nici să clipească până la rezolvarea ei. În spatele celor trei eroi ai umanităţii, Armstrong, Aldrin şi Collins, s-au aflat mii de eroi necunoscuţi.
Iar cei trei au avut şi ei „bătălia” lor. Nimeni nu a ştiut de ambiţia lui Buzz Aldrin de a fi primul om care calcă solul selenar, dorinţă neîmplinită, care i-a marcat toată viaţa. Dintre cei trei, doar Collins a fost un excelent executant. El nu a protestat deloc atunci când i s-a repartizat postul de comandă al modulului lunar, ceea ce însemna că avea să vadă solul selenar doar prin hublou.
Buzz Aldrin a fost pilotul misiunii Apollo 11
Tăcut şi misterios ca şi astrul pe care-l explora, Armstrong nu s-a lăsat niciodată atras în cursa mărturisirilor. Atunci când a fost întrebat de ce, în filmul prezentat lumii întregi, praful selenar ridicat de paşii lui a căzut înapoi cu aceeaşi viteză (calculată de specialişti) ca şi când Luna ar fi avut aceeaşi atracţie gravitaţională ca şi Terra, a răspuns laconic: „Mda, trebuia să difere (gravitaţia Lunii)!” Acuzat că alimentează teoria conspiraţiei selenare, conform căreia niciun om nu a pus piciorul pe Lună, Armstrong a răspuns exasperant de calm: „I don’t care!” („Nu-mi pasă!”).
Alcoolic şi depresiv
Cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la aselenizare, Buzz Aldrin a scris o carte despre ce a înseamnat pentru el acest eveniment. În volumul „Magnificent Desolation: A Long Journey Home from the Moon” („Magnifica dezolare: Lungul drum spre casă de la Lună”), Buzz recunoaşte ceea ce toată lumea ştia, anume că a avut grave probleme cu alcoolul din cauza nemulţumirii de a nu fi „primul” pământean care ajunge pe Lună şi a faimei pe care, totuşi, o dobândise în ciuda acestui „neajuns”. Faima i s-a urcat la cap şi l-a debusolat.
Dintre toţi, el era cel mai impulsiv: l-a bătut măr pe un individ care îl acuzase că acoperă imensa minciună a NASA cu aselenizarea. Având un temperament mai coleric, mulţi s-au ţinut de capul lui în speranţa că îl vor face să recunoască „făcătura”. El a răspuns întotdeauna violent, verbal sau fizic, la astfel de acuzaţii. În cartea lansată anul acesta, toată lumea se aştepta la mari adevăruri despre Apollo 11.
Dar Buzz a preferat să relateze despre depresia pe care a încercat să o trateze cu alcool şi despre problemele de familie. Într-un fel, nu Buzz Aldrin s-a întors de pe Lună, ci un „alien”, care încerca să se adapteze la viaţa terestră, fără succes. S-a despărţit de soţia care i-a urmărit periplul cosmic cu teama că îl va pierde.
Neil Armstrong, primul om care a păşit pe Lună
A mai ratat o căsnicie, apoi a întâlnit o femeie bogată din Laguna Beach, care l-a scos din patima beţiei şi i-a oferit măreţia pe care considera că o merită, călătorind oriunde dorea, întâlnind regi şi regine, care îi ascultau fără să clipească aceeaşi poveste, despre ce a simţit când a pus piciorul pe Lună. Al doilea! Cu asta nu se împăca ego-ul său. Dar cea de-a treia nevastă, căreia i-a rezervat cam jumătate de carte, a ştiut să-l facă să uite această „mică” supărare.
Mulţi s-au arătat nemulţumiţi de cartea în care Buzz Aldrin s-a înfăţişat doar pe el însuşi, fără aura de erou al Spaţiului. Şi totuşi, el rămâne un membru important al primului echipaj care a aselenizat, care a înfipt steagul Americii pe „reduta” lunară şi care a fost urmărit de 600 de milioane de telespectatori din lumea întreagă. Ca o predestinare, numele de fată al mamei sale era Moon, Luna!
Se încarcă comentariile...
