VIDEO 12 ani fără Lady Diana

VIDEO 12 ani fără Lady Diana

Mâine se împlinesc 12 ani de când Prinţesa Diana şi iubitul ei, Dodi Al-Fayed, şi-au pierdut viaţa într-un accident de maşină petrecut la Paris, în noaptea de 30 spre 31 august 1997, la ora 00.22. Ancheta nu a eliminat toate dubiile.

Din 1997, Mohamed Al-Fayed, tatăl lui Dodi Al-Fayed, îi ţine pe magistraţii britanici şi francezi în priză, intentând procese după procese. Miliardarul egiptean a acuzat Casa Regală de implicare în accidentul care a dus la moartea prinţesei, a fiului său şi a şoferului Henri ­Paul.

El susţine că prinţul consort Philip a dat ordin serviciilor secrete să îi ucidă pe cei doi. Acesta  a acuzat serviciile secrete franceze că au cooperat cu cele britanice pentru a elimina „pericolul musulman din sânul Casei Regale britanice” şi a intentat proces împotriva lui Sir ­Paul Condon, fost şef al Scotland Yard, şi a asistentului acestuia, Sir David Veness, acuzându-i că nu au pus informaţii vitale la dispoziţia judecătorului francez Herve Stephan, cel care a analizat cauzele producerii accidentului în 1997.

Una dintre aceste informaţii, asupra căreia cei doi incriminaţi aveau cunoştinţă, se referea la o întâlnire care a avut loc între Prinţesa Diana, secretarul ei particular Patrick ­Jephson şi avocatul său, Lord Mishcon, în care aceasta le-a spus că are indicii că va fi ucisă. Din lipsă de alte probe şi indicii, judecătorul Herve Stephan a concluzionat că şoferul maşinii, Henri Paul, a fost singurul vinovat de producerea accidentului.

Premoniţiile prinţesei

În ancheta deschisă de către oficialităţile britanice, Mohamed Al-Fayed a furnizat şi alţi martori care au declarat sub jurământ că ­Lady Di nu avea premoniţii, ci indicii clare că se urmărea eliminarea ei fizică. „Era convinsă că va fi asasinată”, a declarat în faţa anchetatorilor omul de afaceri argentinian Roberto Deverik, un vechi prieten al prinţesei.

„Aceasta se va întâmpla când le voi deveni incomodă;  mă vor arunca în aer cu maşina sau cu un elicopter”, spunea ea. Un alt fost iubit, chirurgul Hasnat Khan, a declarat că Diana primea mesaje de ameninţare şi, la un moment dat, şi-a luat în secret altă maşină, pentru că era convinsă că la maşina ei, un Audi, o să se umble la frâne. „Cineva o ţinea la curent cu astfel de planuri, dar, deşi se temea pentru siguranţa ei, Diana nu era paranoică”, a declarat chirurgul.

Procesul morţii Dianei şi a iubitului ei a început în Marea Britanie, pe 2 octombrie 1997 şi a costat şase milioane de lire sterline, bani plătiţi din buzunarele contribuabililor. Aproximativ 250 de martori au fost audiaţi în cursul anchetei judiciare, unii depunând mărturie prin transmisiuni video din Franţa, SUA, Nigeria, Kenya şi Australia.

Ancheta a costat 2,88 milioane de lire sterline (3,64 milioane de euro), în perioada iulie 2007 - sfârşitul lui februarie 2008, la care se adaugă 3,6 milioane de lire sterline (4,55 milioane de euro) cheltuite de Scotland Yard pentru o anchetă care a durat trei ani şi în cursul căreia au fost audiaţi 300 de martori.

Cercetările s-au desfăşurat într-o atmosferă de conflict între poliţia britanică şi cea franceză, care au condus separat investigaţiile. Juraţii însărcinaţi să se pronunţe asupra cauzelor morţii prinţesei Diana şi a lui Dodi Al-Fayed în 1997, la Paris, au concluzionat că a fost vorba de omucidere provocată de maniera neglijentă de a conduce maşina a şoferului Henri Paul şi a paparazzilor care îi urmăreau.

Juraţii au mai fost de părere că unul dintre factorii care au contribuit la accidentul care a avut loc în tunelul de sub podul Alma din Paris pe 31 august 1997 a fost faptul că şoferul automobilului marca Mercedes în care se aflau prinţesa Diana şi iubitul său, Dodi Al-Fayed, era într-o stare avansată de ebrietate.

În plus, Prinţesa de Wales şi Dodi nu s-au protejat cu centuri de siguranţă, un alt factor care a contribuit la decesul lor. Prinţii William şi Harry, fiii prinţesei Diana, au indicat că „sunt de acord“ cu decizia juraţilor şi că le sunt „extrem de recunoscători“ membrilor juriului pentru faptul că s-au implicat în anchetă.


 Vestea  morţii prinţesei Diana, transmisă de BBC

Şoferul, suspect de serviciu

Verdictul dat în 2008 de magistraţii britanici mai degrabă adânceşte misterul morţii Prinţesei Diana decât îl lămureşte. În motivarea verdictului de „accident din cauza exclusivă a şoferului Henri Paul, care avea în sânge alcool în procent dublu faţă de cel admis prin lege şi un amestec alarmant de medicamente prescrise legal”, se arată că „nu există nicio probă că Ducele de Edinburg a jucat vreun rol în producerea accidentului, după cum nu există indicii directe pentru  implicarea SIS (serviciile secrete britanice)“.

Totodată, în motivare se susţine că „Mercedesul a fost atins de  un Fiat Uno alb aflat în faţă, care nu a fost identificat niciodată” şi despre care „doar un martor, Oliver Partouche, a declarat că şoferul acestuia îl şicana pe Henri Paul, şoferul Mercedesului, ceilalţi martori neavând aceeaşi impresie”.

Procurorii au reuşit chiar să arunce îndoiala asupra onestităţii lui Henri Paul, deşi nu mai era nevoie: „Nu se poate urmări traseul lui de la ora 19.00, când a părăsit Hotelul Ritz, până la ora 22, când a fost chemat înapoi pe neaşteptate, (...) teoretic a fost posibil să-şi facă timp să dea un telefon ca să anunţe eventualii «complotişti» despre noua rută stabilită de Dodi Al-Fayed, dar aceasta este o pură speculaţie, ca şi cea potrivit căreia suma de 1.250 de franci primită în noaptea accidentului ar putea proveni de la cineva interesat de mişcările cuplului”, ancheta a arătat că „Henri ­Paul depunea constant o sumă într-un cont, de câteva luni, chiar dinainte ca Diana şi Dodi să iasă împreună, a cărui sursă era alta decât veniturile de la Ritz, rămasă neidentificată.

Citiţi şi : O anchetă costisitoare, cu multe semne de întrebare