Secretul celor care au supravieţuit

Secretul celor care au supravieţuit

Povestea britanicului Jamie Neale, care a rezistat în pădurea australiană timp de 12 zile, demonstrează că oamenii trebuie să fie instruiţi pentru a ieşi cu bine din situaţii de criză.

Citiţi şi: Când cel mai rău scenariu devine real

Specia umană are o deosebită capacitate de adaptare la cele mai aspre condiţii de viaţă. Dar e vital ca oamenii să deţină câteva cunoştinţe elementare pentru a-şi spori şansele de supravieţuire într-un mediu ostil. Jamie Neale a ştiut instinctiv ce să facă.

Mulţi dintre cei care cunosc pădurea de eucalipt din Blue Mountains, lângă Katoomba, New South Wales, unde s-a pierdut britanicul, nu cred în supravieţuirea acestuia, bănuind că şi-a „fabricat” povestea celor 12 zile în sălbăticie pentru a-şi face publicitate şi pentru a câştiga bani de pe urma acestei poveşti incredibile.

Presa australiană a scris  despre Jamie că a fost suficient de prost să plece în explorarea unui ţinut necunoscut şi neprietenos  „echipat” doar cu un tricou subţire, o pereche de blugi, două chifle şi o sticlă cu apă. „Cred că este singurul tânăr din lume care a plecat undeva fără să aibă mobilul lipit de ureche”, a remarcat tatăl său vitreg, Richard Cass.

Jamie îşi lăsase mobilul în camera de hotel, gândindu-se că nu are ce face cu el în pădure. Dar, şi dacă l-ar fi avut la el, nu era o garanţie că putea fi salvat. În urmă cu trei ani, David Iredale, în vârstă de 17 ani, nu a reuşit să supravieţuiască în aceeaşi zonă, deşi avusese telefon mobil la el şi reuşise să contacteze autorităţile, cerând ajutor. Trupul lui a fost găsit după opt zile.

Românul pierdut în deşert

Însă românul Ion Alin Totorean, despre care „Adevărul” a scris în ianuarie anul acesta, a fost salvat tocmai datorită mobilului atunci când s-a rătăcit în deşertul australian, unde a supravieţuit şapte zile. Alin este însă un explorator pasionat, instruit în arta supravieţuirii, având la activ expediţii în România, Mongolia, India, Maroc, Chile şi Bolivia.

Călătoria lui spre Australia a început la 31 decembrie 2008. Dorea să parcurgă pe jos, prin ţara cangurilor, circa 1.500 de kilometri, timp de zece săptămâni. După cum a declarat pentru „Adevărul”, Alin a plecat din oraşul Uluru spre Lacul Amadeus, aflat la 45 de kilometri, luând patru litri de apă pe care i-a consumat în primele trei zile.

Din cauza extenuării, Alin a vrut să se întoarcă în oraş, dar s-a rătăcit şi a mai pierdut alte trei zile în deşert, fără apă şi hrană. A reuşit să ajungă într-o zonă cu acoperire GSM, unde şi-a putut folosi telefonul mobil, iar poliţia a trimis în căutarea lui un elicopter. A fost găsit la 22 de kilometri de oraş. În deşertul din zona Yulara au dispărut în ultimii ani alte trei persoane, care n-au mai fost găsite niciodată.

Multe necunoscute

Jamie Neale reprezintă un caz cu multe semne de întrebare. În prezent, o întreagă echipă de specialişti îl testează să vadă ce anume a declanşat într-un băiat aparent aiurit şi naiv aptitudinile unui supravieţuitor, pe care nu le are oricine. Neale a avut şi un noroc chior, el fiind văzut, după 12 zile, cu totul şi cu totul întâmplător de doi turişti care au dat alarma.

Nimănui nu i-a venit să creadă că tânărul a supravieţuit în pădurea umedă, la temperaturi de până la minus trei grade noaptea, îmbrăcat doar cu un tricou cu mâneci scurte şi blugi, hrănindu-se cu fructe de pădure şi plante necunoscute.

Arthur Henry, administratorul Parcului Blue Mountains, a subliniat că Jamie Neale a fost, într-adevăr, un norocos, mai ales că în perioada în care el rătăcea prin pădure, vremea s-a înrăutăţit, a plouat mult, iar vântul a bătut cu viteza de peste 80 de kilometri la oră.

„Animalele nu sunt periculoase în această parte a anului, când şerpii hibernează, dar densitatea tufişurilor, mai ales în zona Văii Jamieson, pe unde s-a pierdut băiatul, îngreunează înaintarea şi secătuieşte de puteri organismul”, a spus acesta. Băştinaşii cred că a existat o comuniune între băiat şi pădure şi de aceea a reuşit să supravieţuiască.

Decizii bune

Jignit de acuzaţia că şi-a fabricat povestea, Jamie s-a întors cu o echipă de filmare de la televiziunea australiană cu care a semnat un contract de 25.000 de lire sterline ca să arate unde s-a pierdut şi cum a supravieţuit. A plecat tot într-un tricou, în frigul dimineţii, pentru a dovedi că este rezistent, el provenind din Muswell Hill, o regiune răcoroasă din nordul Londrei. Membrii echipei de filmare au fost impresionaţi de tenacitatea băiatului.

Tânărul, foarte slăbit, uneori fiind nevoie să fie susţinut ca să meargă, a dovedit că nu frigul a fost problema lui cea mai mare. A găsit soluţii pentru a rezista, deşi nu a reuşit să aprindă un foc, cu amnar, lemnele fiind ude. Noaptea era cel mai greu, când temperatura scădea sub zero. Căuta din timp scorburi uscate sau copaci prăbuşiţi, săpând sub ei o groapă, cât să încapă ghemuit.

Dormea cu mâinile sub tricou, pe lângă corp, ca să păstreze mai multă căldură. Când ciorapii ­s-au făcut ferfeniţă, şi-a învelit tălpile în fâşii rupte din maieu. Ziua căuta hrană, fructe de pădure, rădăcini, plante care i se păreau comestibile. Doctorii l-au pus să descrie ce a mâncat şi au constatat că luase decizii bune.

În afară de o plantă care semăna a lăptucă, dar care era toxică, celelalte au fost comestibile. Jamie Neale încă e ţinut sub observaţie pentru problemele stomacale cauzate de planta toxică. El a recunoscut că au fost clipe când se împăcase cu ideea că va muri, dar a hotărât să lupte pentru a trăi.