Războiul din culisele Facebook

Războiul din culisele Facebook

Orice tânăr care se simte singur are astăzi un loc unde-şi poate găsi prieteni: Facebook. Oameni la fel de singuri, aflaţi la mii de kilometri depărtare, îi vor ţine de urât, ajutându-l să-şi uite tristeţea. Ideea unui astfel de loc s-a născut într-o seară de octombrie, când un student îndrăgostit de computere a fost părăsit de iubită.

Rămas singur în cămin, Mark Zuckerberg a deschis calculatorul ca să-şi mai uite amarul şi, jucându-se în Photoshop cu nişte fotografii, a creat un soi de dublu portret, jumătate al lui şi jumătate al ei, pe care l-a numit „Facemash”. Apoi a lansat o pagină virtuală pentru a-şi expune opera şi i-a invitat pe toţi colegii de la Harvard să râdă de el, pentru că e un idiot şi suferă din dragoste.

După două zile, peste 200 de studenţi îl consolaseră deja pe Mark şi mulţi îşi plasaseră propriile creaţii „facemash”, precum şi tristele lor aventuri amoroase. Fotografiile celor care aveau obiceiul de a-şi abandona prietenii fără motiv au început să fie compilate astfel încât să fie hilare şi o nouă modă s-a lansat în campus.

Desfiinţat de universitate

Dar Mark nu s-a oprit aici. Fiind un hacker foarte priceput, el a intrat fraudulos în albumele numite „Facebooks”, care se alcătuiesc în Statele Unite la sfârşitul liceului, a furat fotografii de-ale colegilor săi şi a început să creeze tot soiul de cupluri imaginare, care mai de care mai amuzante.

Distracţia a prins, în ciuda faptului că nu era tocmai morală. Zuckerberg a admis pe blogul său că un astfel de site e „o porcărie”, iar el nu poate fi decât un „nemernic jegos” pentru că l-a creat.

De ­altfel, după încă o zi, site-ul a fost închis de administratorii Universităţii Harvard. Un editorial de sfârşit de semestru, publicat în decembrie 2003 în jurnalul „The Harvard Crimson”, a comentat negativ incidentul „Facemash” observând că, din păcate, oricând poate fi creat un nou astfel de website de către orice „golan” care are 1.000 de dolari pentru a închiria spaţiul necesar pe un server, întrucât nu există deocamdată o etică a internetului şi, nu-i aşa, un serviciu atât de căutat ar produce imediat un munte de bani.

Mutat la Palo Alto

Zgândărit de cuvintele aspre, în loc să înveţe pentru sesiune, Mark a scris toată vacanţa de iarnă coduri pentru un astfel de site şi pe 4 februarie 2004 a lansat „The Facebook”, un website pentru deschiderea căruia a plătit exact 1.000 de dolari, cum scria în articol. Banii îi avea de la colegul său de cămin, Eduardo Saverin, pe care generosul Mark l-a luat drept asociat, oferindu-i 30% din acţiuni şi numindu-l „general manager”.

Succesul a fost uriaş. Dar computerele şi laptopurile necesare susţinerii acestei mici afaceri on-line ocupau întreg dormitorul şi era limpede că firma avea nevoie de un sediu. Ceilalţi colegi de cameră, David Moskovitz şi Chris Hughes, parteneri şi studenţi ca şi Mark la Ştiinţele Informaticii, au fost de acord că singura soluţie era întreruperea anului universitar şi mutarea firmei într-o casă cât mai aproape de Silicon Valley.

Eduardo Saverin a închiriat un imobil în Palo Alto, a depus în contul firmei 18.000 de dolari şi i-a dat un carnet de cecuri lui Mark ca să gestioneze cheltuielile curente. Apoi, ca un veritabil manager, a plecat la New York în căutarea unor investitori.

Hulit de părinţi

Aproape simultan, în toate familiile acestor aventurieri au izbucnit scandaluri. Nici măcar părinţii lui Mark, amândoi medici în New York, n-au văzut cu ochi buni ideile de afaceri ale fiului lor. Studenţii au încasat câte o săpuneală zdravănă pentru că şi-au întrerupt facultatea şi au fost avertizaţi că, dacă ­nu-şi iau examenele, nu vor mai primi niciun ban de acasă. Dar tinerii nu s-au lăsat intimidaţi.

Ei lucrau zi şi noapte la extinderea facilităţilor pe „Facebook”, se hrăneau doar cu pizza şi erau îmbătaţi de succes. Mii de studenţi de la Harvard, Stanford, Dartmouth, Columbia, Cornell şi Yale se înscriau zi de zi pe Facebook şi mulţi dintre ei aveau propuneri interesante pentru îmbunătăţirea site-ului. Zuckerberg a decis să-i asculte pe toţi şi a programat frenetic tot ce i s-a cerut.

Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, a întrezărit potenţialul de business al unei reţele de socializare

Când s-a văzut însă depăşit de volumul uriaş de muncă a avut ideea de a crea o platformă unde orice programator putea să adauge noi servicii pentru Facebook. Analiştii fenomenului spun că până în acest moment peste 400.000 de informaticieni au participat la dezvoltarea site-lui. În prezent, Facebook are peste 250 de milioane de useri activi în întreaga lume.

Iubit de milioane de oameni

Mai întâi doar studenţii la Drept au fost acceptaţi, apoi şi elevii de liceu, angajaţii marilor firme şi în final orice om în vârstă de peste 13 ani care are ceva de spus. Înscrierea constă în completarea unui formular cu date personale uzuale. Odată intraţi, userii au posibilitatea să discute cu cei care au aceleaşi pasiuni şi preocupări, să schimbe fotografii şi să posteze informaţii despre sine pe un perete comun, pe care îl poate citi oricine sau doar cei apropiaţi, după dorinţă.

Când nu sunt on-line, abonaţii pot primi câte un aşa-numit „poke” (ghiont) de la prieteni şi imediat ce intră pe Facebook sunt înştiinţaţi că au fost căutaţi şi li se transmit mesajele. Prin urmare, Facebook combină blogul cu mailul, cu site-ul personal şi cu chat-ul, fiind un imens loc de întâlnire pentru internauţii din întreaga lume. Doritorii îşi pot expune pozele personale ca într-un album sau pot importa pagini din alte bloguri, numărul postărilor gratuite fiind nelimitat.

Afacerea a creat un munte de bani, iar Mark Zuckerberg este astăzi cel mai tânăr miliardar din lume care şi-a făcut singur averea. Când a lansat Facebook era un tânăr student necunoscut, în vârstă de 20 de ani. Acum are 25 şi e curtat de Microsoft, Google şi Yahoo, fiecare dintre aceşti coloşi fiind interesat să obţină măcar o „porţie” din uriaşul tort on-line „gustat” zilnic de milioane de oameni. În luna iulie, aproximativ 87,7 milioane de utilizatori şi-au deschis cont pe Facebook, iar acesta a devenit a patra pagină de internet ca număr de vizitatori. În ciuda succesului, Mark nu pare să-şi fi găsit însă fericirea.

Cum a rămas singur fondatorul celei mai mari reţele de socializare

În mod cert, banii n-aduc fericirea! Iar Mark Zuckerberg e primul care poate să confirme. De când e bogat are mai puţini prieteni decât avea în toamna anului 2003. Dar, după cum notează cotidianul britanic „The Times”, se pare că singur a ales această cale. Primul pe care l-a supărat a fost chiar Eduardo Saverin, colegul de la Harvard cu banii căruia şi-a deschis afacerea.

Chiar şi Papa Benedict al XVI-lea are cont pe Facebook

După ce au mutat sediul firmei în Palo Alto, acesta a plecat la New York să caute investitori. Studenţii ştiau că, în cazul afacerilor on-line, sumele care se plătesc pentru servere pot atinge sute de mii de dolari pe lună dacă utilizatorii se numără cu milioanele. Ca atare, Facebook urma să aibă nevoie de o mulţime de bani ca să reziste. Dar în timp ce Eduardo bătea pe la uşile băncilor, în casa din Palo Alto a apărut „ca din întâmplare” un rechin al firmelor pe internet, renumitul Sean Parker, unul dintre cofondatorii Napster.

Cu doar patru ani mai mare decât Mark, Sean era tot un copil-minune al computerelor, fără facultate, care a decis să rămână în Silicon Valley chiar şi după ce Asociaţia Producătorilor de Muzică din America i-a închis printr-un proces serviciul ce oferea gratuit muzică lumii întregi.

Rămas fără Napster, Sean lansase cu doi ani în urmă, împreună cu nişte studenţi de la Stanford, renumitul Plaxo, un ­site de socializare ce se bucura de succes. Venit în vizită „la competiţie”, Sean s-a oferit să-l introducă pe Mark în lumea afacerilor de milioane. El i-a promis acces în baruri exclusiviste şi fete frumoase, toate fotomodele pentru firma de lenjerie Victoria’s Secret.

Gelozie şi orgolii

În acest timp, Eduardo, în calitatea lui de „general manager” cu bani puţini, nu prea avea succes pe la New York. Invitat de Mark la o petrecere „importantă”, el a revenit în Palo Alto şi a rămas uimit de schimbările petrecute. Ce-i drept, afacerea mergea perfect. Băieţii cumpăraseră noi servere şi se muncea în ture, cot la cot cu studenţi pasionaţi de la Stanford, care locuiau în apropiere şi erau încântaţi că au un job, chiar dacă erau plătiţi doar cu pizza şi bere.

Dar maşinile luxoase şi petrecerile oferite de Sean Parker l-au indispus imediat pe Eduardo, pentru că risipeau prea mulţi bani şi prea repede. Facebook încă nu avea contracte de publicitate care să le ofere venituri şi, prin urmare, un astfel de stil de viaţă era prematur.

Gemenii Winklevoss au “stors” 65 de milioane de dolari de la Mark Zuckerberg, pe care l-au acuzat de furt intelectual

Eduardo s-a supărat, s-a certat cu Mark şi s-a întors la New York. Au urmat câteva săptămâni de mesaje pline de reproşuri. Cearta a degenerat şi Eduardo a blocat fondurile firmei. Pericolul era mare. Dacă Facebook s-ar fi întrerupt chiar şi o singură zi, ar fi murit imediat. Studenţii ar fi găsit alte locuri de întâlnire pe net.

Şi pentru ca dezastrul să fie perfect, doi colegi de la Harvard, gemenii Winklevoss, l-au dat în judecată pe Mark pentru că nu le-a creat site-ul de întâlniri on-line pentru care îi dăduseră şi o sumă de bani, cu martori. Ei pretindeau că Facebook a fost, de fapt, ideea lor şi îl acuzau acum pe Zuckerberg că i-a tras pe sfoară.

Un şahist cu bani

Rămas fără banii lui Eduardo Saverin şi cu un proces de drepturi de autor care se anunţa costisitor, Mark şi-a scos de la bancă banii economisiţi de părinţi pentru studiile la Harvard. Suma era însă mică în comparaţie cu necesităţile. Prin urmare, când Sean i-a propus să ia bani de la Peter Thiel, fondatorul firmei PayPal, un fost campion de şah care era acum plin de bani, Mark a fost imediat de acord.

Ca să-i poată ceda acestuia 7% din acţiuni în schimbul sumei de 500.000 de dolari, Zuckerberg şi Parker au reînregistrat firma drept Facebook Incorporated şi au schimbat procentele, lăsându-l pe Eduardo fără postul de general manager şi cu o cotă de acţiuni substanţial redusă.

Venit de urgenţă de la New York, acesta a semnat un morman de acte, fără să ştie ce i se întâmplă. S-a bucurat că a primit bani şi, pentru că era deja toamnă, s-a întors la Harvard ­să-şi termine facultatea. Mark a rămas în Silicon Valley, a cumpărat noi servere şi a mutat firma ­într-un nou sediu. Împreună cu Sean Parker şi cu Peter Thiel a format un nou consiliu de conducere, fără foştii săi colegi de facultate, iar Parker a fost ales preşedinte.

Răzbunarea foştilor colegi

Când Eduardo a aflat de toate aceste schimbări, s-a înfuriat la culme. Nu se ştie nici astăzi cine a trimis poliţia la o petrecere organizată de Sean, dar ofiţerii care au făcut verificarea au descoperit droguri şi l-au găsit pe preşedintele Facebook cu o minoră în dormitor, iar vestea a făcut înconjurul lumii.

Mark a fost nevoit să-l concedieze pe Sean Parker, iar relaţiile sale cu Peter Thiel ­s-au răcit brusc. În plus, gemenii Winklevoss, împreună cu alţi colegi abandonaţi pe parcurs, au pretins o sumă uriaşă drept reparaţii morale: 65 de milioane de dolari.

Încolţit de presă şi rămas fără investitori, Zuckerberg a decis să scoată la licitaţie 1,6% din acţiunile sale, adică exact atât cât îşi mai putea permite pentru a păstra controlul asupra firmei. În urma unei lupte aprige între Microsoft şi Google, Mark a primit suma de 240 de milioane de dolari. Calculele arătau astfel că valoarea firmei ajunsese, la începutul anului 2007, la aproape 15 miliarde de dolari, iar pachetul de acţiuni deţinut de Mark însuma câteva miliarde.

Cu banii câştigaţi a plătit suma cerută de gemeni, dar faima lui de geniu al computerelor s-a diminuat mult după ce aceştia au dezvăluit presei că Mark a folosit pentru Facebook exact codurile pe care colegii lui i le puseseră la dispoziţie atunci când îl angajaseră să creeze site-ul pentru întâlniri între studenţi.

Un proiect realizat de studenţii de la MIT (Massachusetts Institute of Technology), în cadrul căruia s-au furat, de dragul demonstraţiei, datele personale a peste 70.000 de vizitatori ai Facebook, a ridicat un mare semn de întrebare privind securitatea acestui site. S-a evidenţiat atunci faptul că orice organizaţie poate să-şi formeze un grup de discuţii, ceea ce creează pericolul unor atacuri teroriste sau mafiote.

Mai multe ţări au interzis accesul la Facebook, între care Siria, China şi Iran, invocând tentativa de spionaj, iar în Italia a fost iniţiată o lege care să nu permită grupurilor mafiote să se organizeze pe internet. Facebook şi Google au criticat amendamentul, care a trecut deja prin Senatul italian, subliniind că o astfel de restricţie încalcă dreptul la libera exprimare.

Atunci Facebook a fost atacat de însăşi Biserica Romano-Catolică. Episcopul Vincent Nichols, din Anglia, a avertizat părinţii că site-urile de socializare îi izolează pe adolescenţi de „viaţa sănătoasă în mijlocul oamenilor şi a naturii“ şi mulţi dintre ei devin atât de singuri încât ajung să se sinucidă.

Un grup de sociologi de la Universitatea din Guelph, Canada, a semnalat şi faptul că Facebook permite oricărui utilizator să urmărească ce fac alţi oameni pe net, ceea ce accentuează crizele de gelozie din familiile tinere şi îndeamnă la un comportament deviant, ce poate altera grav personalitatea vizitatorilor acestui website. 

Facebook se extinde

Dar Mark şi-a văzut de drumul lui. La 10 august 2009, Zuckenberg a cumpărat firma FriendFeed şi toţi angajaţii acesteia s-au alăturat echipei de la Facebook. Cei patru fondatori ai website-ului FriendFeed sunt Bret Taylor, Paul Buchheit, Jim Norris şi Sanjeev Singh, oameni plecaţi de la Google, unde au creat produse renumite, precum Gmail sau Google Maps. La Facebook lucrează acum o veritabilă echipă de „vrăjitori“ ai internetului, de la care se aşteaptă noi facilităţi de mare succes.

În plus, fondatorul browser-ului Netscape, Marc Andreessen, a dezvăluit faptul că împreună cu angajaţii săi, Eric Vishria şi Tim Howes, lucrează la un nou tip de browser, care va fi asociat cu Facebook, şi va schimba complet lumea comunicării on-line. Aşadar, numai veşti bune pentru fanii Facebook. Cu toate acestea, pe bloggul său, Mark spune: „Să nu-i credeţi pe cei care se laudă că-mi sunt prieteni. Nu prea mai am prieteni de când am devenit bogat.“  Paradoxal, tocmai omul care a înfiinţat un site unde îţi poţi găsi prieteni rămâne singur…

Afacerile  studenţilor

Microsoft a fost înfiinţată în 1976 de studenţii Bill Gates şi Paul Allen. Gates a renunţat la facultate după numai un an de studii la Harvard, ca să aibă timp să creeze codurile pentru primul produs al firmei.

Google a fost creat 1998, de studentul Larry Page şi doctorandul Sergey Brin, actualii patroni ai concernului Google. Iniţial, Google a fost doar un motor de căutare pentru site-ul Universitaţii Stanford.

Yahoo! a fost creat în 1995 de studentul Jerry Youg şi masterandul David Filo, de la Stanford University, în cadrul unui proiect de cercetare.

Twitter, a fost creat în 2006. Autorii sunt Jack Dorsey, absolvent onorific la MIT, Biz Stone, student la Berkeley şi Evan Williams, care a abandonat studiile la Universitatea din Nebraska pentru a lucra la Google.

Wikipedia, cea mai amplă enciclopedie de pe internet, a fost lansată în 2001. Fondatorii acestei companii sunt Jimmy Wales, un tânăr profesor universitar specialist în finanţe şi Larry Sanger, profesor de filozofie, specialist în teoria cunoaşterii.

Fondatorii Facebook

Mark Zuckerberg este preşedintele Consiliului de conducere al Facebook. Se estimează că pachetul său de acţiuni valorează în prezent peste 900 de milioane. Nu s-a căsătorit.

Dustin Moskovitz a părăsit Facebook în octombrie 2008, deşi ocupa postul de vicepreşedinte şi era responsabil de latura tehnică a companiei. A fondat o firmă împreună cu Justin Rosenstein (pe care tot el îl convinsese să plece de la Google şi să vină la Facebook). Noua companie, spune Dustin, „va fi pentru locul de muncă ceea ce Facebook este pentru timpul liber”.

Eduardo Saverin, primul general manager al Facebook şi primul student care şi-a investit banii în această afacere, a părăsit firma încă din aprilie 2005, când Mark i-a redus procentul de participare la Facebook prin mărirea capitalului. Ben Meyrich, care a scris o carte despre aceste întâmplări (“Miliardar din greşeală”), spune că procesul în care sunt implicaţi cei doi, Eduardo şi Mark, e învăluit în cel mai deplin secret. Doar două lucruri sunt sigure: Eduardo şi-a terminat masterul la Harvard şi în inauarie 2009 numele lui a reapărut pe Facebook la capitolul fondatori.

Gemenii Winklevoss, cei care l-au dat în judecată pe Mark Zuckerberg pentru că le-a furat ideea, şi-au terminat studiile la Harvard şi sunt canotori în echipa de opt plus unu a SUA. La Olimpiada de la Beijing, din 2008, au concurat şi împreună, la proba de dublu. Ei şi-au deschis încă din 2005 site-ul Connect-U, după proiectul pentru care îl angajaseră pe Mark. Site-ul îi deserveşte exclusiv pe studenţi, facilitând întâlniri cu cei care urmează aceleaşi cursuri. Gemenii au câştigat 65 de milioane de dolari, după ce l-au acuzat pe Mark Zuckerberg de furt intelectual şi excrocherie.

Divya Narendra este unul dintre fondatorii Connect-U. Şi el l-a acuzat pe Mark Zuckerberg de furt intelectual. Divya a fost despăgubit de Facebook şi după ce  şi-a încheiat studiile la Harvard, lucrează ca analist la o firmă din Boston.

Toussaint Lavigne, unul dintre fondatorii Facebook care s-au mutat iniţial în Palo Alto, s-a întors în toamna anului 2004 la Harvard, şi-a încheiat studiile şi lucrează acum la o firmă din Canada. Cum numele lui n-a apărut în cadrul proceselor, se presupune că a acceptat reducerea procentului de acţiuni la Facebook operată odată cu mărirea de capital.