Coşarul de tip nou: infraroşu, laptop şi aparat foto

Să faci cursurile de coşărit e foarte important, dar nu şi suficient. Ca să pui în practică tot ce ai învăţat ai nevoie de instrumentele necesare. Şi acestea nu sunt deloc ieftine. Nava spaţială a lui Bălşoianu, maşina dotată cu zeci de instrumente specializate, a necesitat ceva investiţii.

Citiţi şi: Coşarul cu diplomă la Verona

„Am investit cam 12.000 de euro pentru toată aparatura de care am nevoie. Dar este obligatoriu să le deţii pe toate.“ Cu ajutorul lui, toate obiectele din portbagaj sau prinse de maşină sunt descifrate, rând pe rând. „Acesta este aparatul de video­inspecţie, cu infraroşu, care îmi arată pe monitor interiorul coşului de fum, cu ajutorul unei camere de luat vederi care bate până la 100 de metri adâncime. Acestea sunt ceea ce se cheamă flexometre, beţe flexibile din fibră de sticlă, care, puse cap la cap, pot ajunge până la 60 de metri. Apoi avem perii speciale pentru coşurile de gaz şi pentru cele de lemne“, explică „doctorul de coşuri“.

2.000 de coşuri pe an

Există în trusa lui chiar şi un aparat foto digital, care înregistrează toţi paşii pe care i-a urmat coşarul în munca lui, precum şi un laptop portabil, pe care descarcă fotografiile.

„După ce mi-am terminat treaba, beneficiarul primeşte un CD cu un set de fotografii, specific fiecărei etape. Este nevoie de asta pentru că oamenii nu prea înţeleg ce fac eu de fapt acolo sus şi poate vor să înţeleagă pe ce dau banii“, explică ardeleanul. Toată această minuţiozitate a procesului muncii i-a asigurat câteva contracte bune. Curăţă peste 2.000 de hornuri pe an şi are cereri în toată ţara. Cea mai interesantă dintre ele a venit din partea Guvernului.

 „Am câştigat câteva licitaţii pentru curăţarea coşurilor mai multor instituţii din Capitală. Dar cea mai mare surpriză pentru mine a fost când m-au contactat cei de la RAAPPS, să curăţ hornul Palatului Victoria.“ Aşa că, săptămânal, ardeleanul face drumuri de la Reghin la Bucureşti, pentru a-şi onora contractele.

Cureţi hornul şi scapi de incendii

De ce avem nevoie de coşari, este o întrebare la care puţini ştiu să răspundă. Şi mai puţini ştiu la ce riscuri se expun dacă nu apelează din timp la serviciile lor. „Toată funinginea strânsă pe coş şi necurăţată se poate oricând autoaprinde. De la asta şi până la un incendiu de proporţii al casei, nu mai e decât un pas“, explică Bălşoianu. În acest moment, în România cel care are ca sarcină verificarea hornurilor la anumite intervale de timp pentru a preveni un eventual accident este pompierul voluntar.

Activitatea sa este prevăzută chiar de o lege, Ordinul 163/2007. Dar să fim serioşi, de câte ori aţi primit acasă un pompier voluntar care vă cere permisiunea să urce pe acoperiş să verifice hornul? O altă informaţie importantă care poate evita un dezastru este aceea că nu se foloseşte acelaşi horn şi pentru încălzirea cu gaze şi pentru încălzirea cu lemne, explică specialistul.

De asemenea, este o regulă ca înainte să coboare temperaturile sub nivelul de confort, e necesară revizia surselor de căldură şi a componentelor acestora. La instalaţiile pe bază de cărbune şi lemne ar trebui să se inspecteze coşul de evacuare cât mai des, mai ales la coşurile vechi, din cărămidă, unde sunt depuneri însemnate de funingine.

„Din păcate, această meserie este destul de marginalizată în România şi lumea nu prea ştie ce presupune ea. Statisticile arată însă că multe dintre incendiile caselor au drept cauză necurăţarea sau curăţarea necorespunzătoare a coşului“ , explică Bălşoianu, sosit la Bucureşti pentru „toaletarea“ hornului unui teatru.

Fără priză la dame

Este dimineaţă şi maestrul hornar s-a înfiinţat la uşa instituţiei echipat şi pregătit. Trebuie să urce la etajul 10 al blocului ce împarte acoperişul cu instituţia teatrului. Are cu el un ajutor, pe Daniel, un tânăr care vrea să urmeze aceeaşi carieră. El este cel care rămâne jos, lângă maşină, cât Bălşoianu inspectează terenul cu aparatul lui profesional de videoinspecţie. Abia după ce analizează situaţia la faţa locului transmite jos, la bază, ce ustensile sunt necesare pentru lucrare. Daniel este pasionat de ceea ce învaţă în fiecare zi, dar, spune el, există o problemă.

„Meseria asta nu prea are priză la femei. Când mă întreabă cu ce mă ocup, mă gândesc de două ori până să răspund. Probabil au impresia că mă întorc acasă plin de funingine“, mărturiseşte Daniel zâmbind. El recunoaşte că multor tineri le este ruşine să muncească ca hornari. Din pricina modului în care este percepută această meserie, mulţi dintre ei renunţă.

Coşarii defilează şi primesc bomboane

Bălşoianu ştie foarte bine ce vrea să spună Daniel, când vine vorba de percepţia asupra meseriei. S-a lovit de ea de la bun început şi, chiar după câţiva ani de experienţă, spune că România nu este încă pregătită să accepte noua faţă a unei ocupaţii vechi de când lumea. Postura de membru al Asociaţiei Hornarilor din Italia i-a dat ocazia să ia contact cu standardele meseriei peste hotare şi aşa a descoperit că hornarul are un statut aparte.

„Am fost la Ziua Mondială a Hornarului, care s-a desfăşurat anul trecut în Italia, la Santa Maria Maggiore. Au venit meseriaşi din toată lumea şi au defilat pe stradă. Ştiţi cum e acolo? Toţi sunt aranjaţi la costum şi oamenii îi privesc cu admiraţie şi le împart bomboane.“ La ceremonie, el a reprezentat România în calitate de director al Asociaţiei Hornarilor, Constructorilor de Coşuri de fum şi şeminee şi a avut diverse întâlniri cu asociaţii similare din peste 15 ţări. Abia acolo a simţit că meseria aceasta înseamnă într-adevăr ceva, într-un loc unde calitatea ei este recunoscută.

I-a adus noroc lui Mutu

Un lucru pare ştiut de toată lumea când vine vorba despre coşar, şi anume că aduce noroc. În cazul lui Bălşoianu, rezultatul a fost verificat în realitate. La „Euro 2008“ a atins tricoul lui Adrian Mutu, care se pregătea să joace alături de echipa naţională împotriva Franţei. România a câştigat atunci cu 1-0, după ce chiar Mutu a fost cel care a înscris golul victoriei.

FOTO: LUCIAN MUNTEAN

Dar prezenţa coşarului este solicitată şi în cazul evenimentelor importante din viaţa unui cuplu, de exemplu la nunţi. „Rolul meu la faţa locului este să fur mireasa. Mai exact, să apar cu ea de mână după ce a fost furată. Apariţia mea, cu frac şi joben, dar plin de funingine pe faţă, alături de mireasă şi de rochia ei albă, naşte reacţii foarte frumoase din partea nuntaşilor“, povesteşte plin de încântare. Se ştie că hornarul aduce fericire şi prosperitate aşa că mirii se gândesc să şi le asigure, invitându-l la ceremonie. Uneori este chemat cu ocazia zilei de 1 Martie, la cei care îşi pun o dorinţă de Mărţişor şi vor să fie „siguri“ că aceasta se va îndeplini.

De fapt, multe din gesturile specifice meseriei, chiar şi cele legate de superstiţiile populare, le-a aprofundat tot la studii în străinătate. Coşarul norocos există şi acolo, ba chiar el intră în pielea unui adevărat personaj: poartă în buzunare mereu acadele, în eventualitatea în care se întâlneşte pe drum cu copii, are o costumaţie specifică şi o atitudine profesională faţă de clienţi.

Şi acum, când merge pe stradă, este oprit de câte cineva care vrea să îi atingă peria, ca să aibă noroc. Ce nu ştie trecătorul este că hornarul pe lângă care a trecut face parte din altă generaţie, căreia tot el i-a pus bazele: una cu perii norocoase de mii de euro şi, în plus, titrată.