Coşarul cu diplomă la Verona

Mircea Bălşoianu este singurul coşar cu studii de specialitate în hornărit absolvite în Italia. Şi-a transformat pasiunea într-o afacere de succes şi adună învăţăcei din toată ţara.

Citiţi şi: Coşarul de tip nou: infraroşu,  laptop şi aparat foto

Când e timpul să se îmbarce în maşina lui de Mureş şi să pornească spre o nouă comandă, are multe de încărcat: aparatul pentru inspecţia foto-video, căşti, mănuşi, tijele din fibre de sticlă, zeci de perii de diverse culori şi dimensiuni, folii din plastic şi alte ustensile al căror secret de întrebuinţare îl ştie doar el.

După ce procesul de organizare a deplasării se apropie de final, Mircea Bălşoianu pare un astronaut lângă nava spaţială, care urmează să se lanseze în cosmos. Puţini ar şti să spună unde se duce de fapt acest om şi cu ce se ocupă, deoarece costumaţia sa poate părea ciudată pentru necunoscători – o salopetă albastră, o cască parcă de pompier, un aparat metalic, lunguieţ, ciudat într-o mână, iar în cealaltă un aparat foto digital.

Desluşirea răspunsului la ghicitoare este următoarea: Mircea Bălşoianu este hornar. Însă unul mai deosebit: are studii de specialitate în domeniul hornăritului la Treviso, Padova şi Verona, în Italia. După ce a absolvit, s-a întors în ţară şi a înfiinţat prima Asociaţie a Hornarilor, Constructorilor de Coşuri de fum şi şeminee. După ce şi-a aşezat şi propria afacere pe roate, o firmă în cadrul căreia prestează servicii de hornărit, continuă să înregistreze premiere: soţia lui este singura femeie hornar din ţară, iar Bălşoianu este coşarul care curăţă hornul Guvernului.

„Nu interesa pe nimeni domeniul acesta“

„Am un vis şi vreau să mi-l îndeplinesc.“ Aşa şi-a spus Bălşoianu cu câţiva ani în urmă, când şansele ca totul să devină realitate păreau destul de firave. Cine să îl ia în serios când spunea în stânga şi în dreapta că vrea să fie coşar profesionist? Nimeni nu înţelegea, la începutul anilor 2000, cine are nevoie de aşa ceva în România.

Necazul este că şi acum, după ce el a schimbat ceva în statutul acestei meserii şi i-a dat un rang, lumea încă se mai întreabă acelaşi lucru. Nu însă şi cei care au apelat la serviciile unui coşar profesionist şi au văzut diferenţa. Totuşi, cum s-a întâmplat să se trezească într-o zi şi să îşi pună în minte tocmai dorinţa asta, de a deveni un altfel de coşar? „Lucram la EON Gaz, în Reghin. Începuseră problemele pe la serviciu, se făceau disponibilizări şi mi-am dat seama că am nevoie de un business. M-am gândit la coşărit, dar nu interesa pe nimeni domeniul acesta.“

Şi totuşi, pe cineva interesa. Tot întrebând în stânga şi-n dreapta a dat peste un italian. Geno Cecotti importa şi exporta coşuri de fum pe ruta România-Italia. A ascultat cu atenţie visul românului. Şi, mai mult decât atât, s-a dovedit a fi şansa lui de reuşită. „I-am spus că vreau să fac meseria asta altfel şi că vreau să studiez. El mi-a făcut atunci legătura cu Asociaţia Hornarilor din Italia, eu am strâns ceva bani şi am plecat la studii.“

Nu a fost uşor deloc, pentru că nu prea ştia limba italiană. Impresionat de voinţa românului, Cecotti l-a ajutat şi aici. A stat lângă el la cursuri şi i-a tradus cuvânt cu cuvânt, pentru ca el să poată învăţa. În paralel, Bălşoianu studia italiana, aşa că la examenul de absolvire nu a mai avut nevoie de ajutor. Cu studiile italiene în hornărit satisfăcute, s-a întors în ţară şi a înfiinţat asociaţia. Acum predă la rândul lui lecţii de hornărit „elevilor“ din toată ţara. Aceştia primesc la sfârşit o diplomă recunoscută la nivel internaţional.

Noi adepţi

Pusă pe picioare în 2007, Asociaţia Hornarilor a format până acum 100 de coşari profesionişti. „Se înscriu cu sutele, dar nu putem să îi primim pe toţi. O grupă are maximum 20 de persoane. Şi asta pentru că alternăm o zi de teorie cu una de practică, adică mergem efectiv la cineva acasă să îi curăţăm coşul.“ La cursuri se insistă pe exemple clare, spune Bălşoianu, şi învăţăceii au la dispoziţie un retroproiector, unde le sunt explicaţi termenii de specialitate şi metodele profesionale. Odată instruiţi, meseriaşii intră în categoria hornarului de tip nou.

Povestea bătrânului negricios şi cocoşat, cu o perie răsfirată pe umăr, care are mai degrabă menirea de a aduce noroc trecătorilor decât să îşi facă treaba profesionist, a cam apus. Acum apar tinerii dornici să îşi facă meseria la standarde europene. Mulţi dintre cei instruiţi la Reghin s-au întors în oraşul lor şi şi-au pus pe picioare afaceri de hornărit, după modelul instructorului lor. „Au apărut zeci de site-uri, în toată ţara - la Constanţa, la Iaşi, la Carei - şi toate sunt ale băieţilor care au învăţat aici. Îşi câştigă existenţa din asta“, spune trainerul de coşari.