Bruxelles, capitala desenelor erotice

Bruxelles, capitala desenelor erotice

Lucrările unor desenatori legendari ai genului erotic sunt reunite într-o expoziţie omagială organizată la Bruxelles. Benzile desenate cu Barbarella sau Emmanuelle, care au marcat revoluţia sexuală din anii ’60, nu au tentă pornografică şi pot fi admirate până în luna ianuarie. 

Cele mai frumoase personaje erotice desenate în Europa au fost expuse la Palatul Artelor Frumoase din Bruxelles, capitala Uniunii Europene, începând din 25 septembrie.

Vizitatorii pot admira zâmbetul şăgalnic şi formele perfecte ale unor eroine care au aprins imaginaţia multor generaţii de cititori şi au fost sursa de inspiraţie pentru zeci de filme artistice din ultimele decenii.

Epoca benzilor desenate

Între cele două războaie mondiale, revistele din vestul Europei şi Statele Unite îşi făceau adesea o datorie de onoare din a le oferi cititorilor şi câteva pagini de benzi desenate, pentru amuzament. La început, ele erau simple glume ilustrate şi, din acest motiv, în limba engleză au fost numite „comics“.

Pentru că se bucurau de succes, prin anii ’60, aceste creaţii au fost reunite în reviste specializate, cu public-ţintă precis. Unele au fost destinate copiilor, altele au fost oferite exclusiv adulţilor. Puţini sunt cei care n-au auzit astăzi de „Pif“ şi „Rahan“ sau care nu au aflat că „Superman“ şi „Spiderman“ au fost iniţial eroii unor benzi desenate.

Povestirile SF au căpătat şi ele viaţă prin intermediul desenelor şi unii spun că ilustraţiile i‑au ajutat pe cititorii de science-fiction, dând o formă imaginaţiei şi făcând mai uşoară înţelegerea acestei specii literare.

Evitarea cenzurii

Tot prin anii ’60, în plină revoluţie sexuală, au apărut şi primele reviste cu benzi desenate erotice. Teribila cenzură din întreaga presă mondială interzicea desenele pornografice, chiar dacă pemitea prezentarea unor detalii anatomice, mai ales în cazul eroinelor.

Actul sexual putea fi sugerat, dar nu putea fi desenat explicit. În plus, revistele nu puteau fi expuse la chioşcurile de vânzare şi se distribuiau numai „pe sub mână“, departe de ochii copiilor şi ai adolescenţilor.

Expoziţia de la Bruxelles reuneşte lucrările artiştilor care au revoluţionat benzile desenate prin curajul lor

În ciuda restricţiilor, benzile desenate erotice au prosperat, atât pentru că revistele cu fotografii erau foarte rare, cât şi pentru că artiştii implicaţi în desenarea lor erau foarte talentaţi. Adeseori, ei au copiat imaginea unor vedete la modă, sporind deliciul cititorilor.

Astfel, „Barbarella“ a fost inspirată de Brigitte Bardot (chiar dacă în filmul cu acelaşi nume a fost distribuită Jane Fonda), „Valentina“ avea trăsăturile actriţei americane Louise Brooks, „Jodelle“ arată ca Sylvie Vartan, iar „Pravda“ e copia cântăreţei franceze Françoise Hardy.  

Cei patru creatori omagiaţi acum la Bruxelles au fost iniţial huliţi de colegii lor de breaslă. Zeci de articole au deplâns „decăderea“ unor artişti pregătiţi de cele mai prestigioase şcoli de arte-frumoase până la nivelul „erotismului de buzunar“. Expoziţia organizată acum chiar în Palatul Artelor îşi propune să le restaureze prestigiul, recunoscându-le meritele artistice.

Artişti plini de curaj

Când revista „V magazine“ a publicat, în 1962, primele poveşti desenate cu „Barbarella“, Şcoala de Design din Paris a fost la un pas de a-i retrage diploma francezului Jean-Claude Forest, pentru neobrăzarea de a semna cu numele său real benzile desenate „depravate“. Din fericire, Brigitte Bardot, de care erau îndrăgostiţi bărbaţii vremii, era chiar mai frumoasă în desene decât în realitate şi decizia a fost respinsă prin vot secret.

Nici italianul Guido Crepax, absolvent de Arhitectură, n-a scăpat „neciufulit“ de ziariştii vremii, iar Vaticanul i-a cerut revistei „Linus“ să stopeze publicarea serialului erotic „Valentina“. Belgianul Paul Cuvelier nici măcar n-a obţinut o diplomă în arte-frumoase, pentru că profesorul de pictură de la Academia din Mons l-a gonit, după câteva luni de cursuri, după ce tânărul publicase primele desene erotice, pretinzând că nu mai avea nimic de învăţat acolo.

Guy Peellaert, absolvent al Institutului de Belle Arte din Bruxelles, e singurul care nu a fost renegat de maeştrii săi. În schimb, a fugit de agenţii KGB tocmai în Statele Unite, unde, pentru a supravieţui, a fost nevoit să deseneze afişe pentru filmele unor regizori ca Altman, Coppola şi Scorsese sau coperţi pentru discurile lui David Bowie şi ale trupei Rolling Stones.

Program şi bilete

Palatul Artelor Frumoase din Bruxelles, situat pe strada Ravenstein nr. 23, este deschis zilnic între 10.00 şi 18.00 şi joia între 10.00 şi 21.00. Preţul unui bilet este de cinci euro/persoană pentru adulţi, patru euro/persoană pentru grupuri organizate şi pentru vizitatorii cu vârste peste 60 de ani şi de un euro/persoană pentru tinerii sub 26 de ani.

Cine sunt artiştii omagiaţi

Jean-Claude Forest (1930-1988), Franţa.

Este unul dintre primii realizatori de benzi desenate erotice. Încă de când era student el a creat poveşti ilustrate precum „Săgeata neagră“ sau „Charlot“. Principala ocupaţie: designer, creator de ilustraţii pentru literatura SF. A lansat personajul „Barbarella“ (1962), care l-a făcut celebru şi a inspirat filmul cu acelaşi nume al regizorului Roger Vadim.
E supranumit „magicianul benzilor desenate „ şi, în 1989, Franţa a emis o serie de timbre în memoria sa.

Guido Crepax (1933-2003), Italia.

Este părintele celor mai cunoscute personaje erotice de benzi desenate, care au inspirat numeroase filme şi seriale TV. Numele eroinelor sale „Valentina“, „Emmanuelle“ sau „Justine“ sunt legendare astăzi, mai ales ca urmare a translatării lor pe marile şi micile ecrane. Principala ocupaţie: arhitect, creator de benzi desenate. A inovat sistemul narativ desenat, introducând simboluri grafice pentru gânduri şi pentru flash-back-uri (scurte amintiri), care sunt utilizate acum în mod curent.

Paul Cuvelier(1923-1978), Belgia.

Un excelent desenator modern al corpului feminin. Împreună cu scenaristul Jean Van Hamme a creat o revistă dedicată exclusiv benzilor desenate erotice, „Epoxy“- în 1968, în care erau prezentate aventurile erotice ale zeilor greci. Principala ocupaţie: pictor şi desenator pentru revista de copii „Tintin“. A schimbat percepţia publicului despre benzile desenate introducând personajul „Corentin“, primul erou pictat „fotografic“. A primit premiul Saint-Michel pentru cele mai realiste benzi desenate, în 1974.

Guy Peellaert (1934-2008), Belgia.

Creatorul personajelor erotice psihedelice „Jodelle“ şi „Pravda“. Cea mai cunoscută serie semnată de el, „Pravda, supravieţuitoarea“, l-a plasat în atenţia KGB-ului şi l-a obligat să se refugieze la Hollywood. În ultima perioadă a vieţii a trăit la Paris. Principala ocupaţie: pictor, şi realizator de afişe pentru filme. A fost iniţiatorul multor tehnici moderne în artă, între care şi cea a colajului realizat din fotografii decupate, aplicate pe pânză peste şi printre porţiunile pictate în mod tradiţional.