Aselenizarea, un eveniment controversat

Aselenizarea, un eveniment controversat

În pofida unor dificultăţi tehnice, misiunile Apollo cu echipaj la bord au înregistrat imagini în alb-negru ale activităţilor astronauţilor americani pe Lună.

Citiţi şi:

Odiseea primului pas pe Lună

Însă, când s-a cerut difuzarea înregistrărilor originale, pentru a fi analizate de cei care nu cred în povestea americanilor care au pus piciorul pe Lună, ­NASA a anunţat că lipsesc:  „Originalele s-au pierdut când arhiva a fost mutată”. Atunci, specialiştii ­NASA au fost asaltaţi de întrebări referitoare la o posibilă mistificare a misiunilor cu echipaj la bord. 

„Pe Lună, în locurile de aselenizare, se găsesc numeroase dovezi ale prezenţei astronauţilor americani”, au susţinut purtătorii de cuvânt ai NASA. Un răspuns stereotip, care multă vreme nu a putut fi contracarat. Era vorba de steagurile americane, de cărucioarele selenare şi de alte echipamente lăsate în urmă de astronauţi.

În 2007, Agenţia Japoneză de Explorări Aerospaţiale (JAXA) a lansat sonda spaţială SELENE – Kaguya, botezată după numele unei prinţese dintr-un basm japonez - care s-a plasat cu succes pe o orbită a Lunii, la o distanţă de aproximativ 100 de kilometri de sol. Kaguya este primul satelit artificial al Lunii.

Programul japonez este considerat cel mai ambiţios de la prima misiune americană Apollo, din 1969. Sonda principală purta alţi doi sateliţi, Okina şi Ouna, care servesc unul ca staţie pentru transmiterea datelor pe Pământ în perioada în care sonda se afla în spatele Lunii, iar celălalt pentru cartografierea câmpului gravitaţional.

Faţa nevăzută a Lunii

Japonia a devenit astfel prima ţară care a explorat „faţa nevăzută” a Lunii. Cu ajutorul a 15 instrumente de măsură şi al unei camere video de teren, care reconstruieşte tridimensional formele fotografiate, s-a putut efectua o explorare precisă a suprafeţei şi a straturilor inferioare ale scoarţei selenare, ­studiindu-se repartiţia mineralelor şi a altor elemente, fenomenele magnetice şi anomaliile gravimetrice.

Scopul principal al misiunii japoneze, care a costat 355 de milioane de euro, a fost de a stabili „modul în care Luna poate fi exploatată ca resursă pentru pământeni”. Pentru viitor, ­JAXA şi-a anunţat intenţia de a instala o bază lunară, până în 2025.

Modulul misiunii Apollo 15 a fost pe Lună

Scopul ascuns al misiunii Kaguya a fost verificarea teoriei conspiraţiei privind misiunile Apollo. Sonda japoneză şi camera video terestră au făcut numeroase fotografii de „reconstrucţie” în presupusele locuri de aselenizare ale modulelor lunare americane Apollo­ 15 (1971) şi Apollo 17 (1972).

Fotografiile au evidenţiat „haloul” făcut pe suprafaţa Lunii de combustibilul ars de motorul modulului Apollo 15 în momentul ridicării.

Una dintre fotografiile celebre ale primei misiuni selenare, cu Buzz Aldrin călcând pe solul Lunii

Aceasta este o dovadă că modulul american a ajuns în acel loc. Apollo 15 a aselenizat la 31 iulie 1971 în Marea Imbrium, aflată la poalele Munţilor Apennine, în apropiere de Depresiunea Hadley,­ acea regiune misterioasă, asemănătoare unui bazin fluvial, care se întinde pe o distanţă  de 80 de kilometri şi are o adâncime de 300 de metri.

Astronauţii David Scott şi James Irvin au fost cei cărora li s-a încredinţat misiunea cercetării acestei depresiuni, cu un transportor selenar, după ce, în prealabil, au salutat steagul american. Kaguya a surprins haloul luminos rezultat din reacţia gazelor arse cu solul, la ridicarea modulului, pe care o raportaseră şi astronauţii misiunii Apollo 15 la vremea respectivă.

Transportorul „invizibil”

Joseph Skipper, un cercetător renumit al solurilor selenare şi marţiene, a analizat cu minuţiozitate fotografiile făcute de astronauţii misiunilor Apollo şi nu a găsit nicio explicaţie logică pentru urmele ”preferenţiale” lăsate de prezenţa oamenilor şi a tehnologiei pământene.

Studiind şi fotografiile publicate de JAXA, în care stratul de „pudră” selenară pare că reţine orice amprentă, el ­nu-şi poate explica modul prin care transportorul misiunii Apollo 15 a ajuns la o oarecare distanţă de modul fără să lase urme. Mai ales că tot ”peisajul” e plin de urmele astronauţilor.

Dumitru Prunariu e convins că astronauţii americani au ajuns pe Lună

”Părea un montaj din două fotografii, fără să se vadă linia de îmbinare”, spune Skipper. ”Părerea mea sinceră este că module lunare au aselenizat, dar fără astronauţi la bord!”. De fapt, Kaguya nu a găsit nimic din „numeroasele dovezi” de la faţa locului de care vorbea NASA: nici steagul american, nici transportoarele, niciun alt echipament, deşi, aşa cum s-a păstrat intact haloul produs la decolarea modulului lunar, ar fi trebuit să se păstreze şi celelalte, mai ales că Luna nu are atmosferă, nu are vânt care să deplaseze nisipul, e ca o ”capsulă a timpului”, unde totul se păstrează intact.

Simulările terestre

Dumitru Prunariu, singurul român care a zburat în Spaţiu, nu are nicio îndoială că astronauţii americani au pus piciorul pe Lună. „Îi cunosc personal pe astronauţii misiunilor Apollo, inclusiv pe cei trei ai misiunii Apollo 11”, a precizat Dumitru Prunariu. „M-am întâlnit cu ei, au povestit întâmplări din timpul misiunilor, am discutat despre aceste experienţe. Nu sunt genul de oameni care să mintă.

Toată povestea asta cu teoria conspiraţiei a pornit de la faptul că, înainte de lansarea misiunilor lunare, s-au făcut nenumărate simulări în deşert, necesare pentru a recrea, cât de cât, condiţiile selenare. În timpul acelor simulări s-au făcut multe fotografii.

Modulul lunar Apollo II, cu astronauţii Neil Armstrong şi Edwin Aldrin la bord, fotografiat de pe orbită din capsula de comandă, pilotată de Michael Collins. La orizontul Lunii se vede răsărind Pământul.

Cineva, din cine ştie ce motive, a «lansat» în media acele fotografii şi atunci s-a declanşat toată povestea asta care nu se mai termină.” Dar de ce nu o fi descoperit sonda orbitală Kaguya nici urmă de tehnică pământeană în jurul haloului luminiscent lăsat de modulul Apollo 15? „Nu cunosc tehnologia folosită de japonezi pentru a fotografia la sol. Trebuie să fie acolo, că Luna nu are vânt, care le-ar fi putut acoperi cu praf selenar”, a precizat Dumitru Prunariu.

5 întrebări esenţiale

1. De ce este vălurit steagul american de pe Lună? Buzz Aldrin a declarat că pur şi simplu nu l-a întins bine, fiind dintr-un material pliabil, tare şi că este doar o iluzie că se mişcă!

2. De ce nu s-a văzut nicio stea pe cer? Pentru că aparatele din acea vreme nu erau performante. Neexistând atmosferă, lumina solară era foarte intensă şi estompa tot ce era în afara zonei de expunere.

3. Ce căuta litera „C” pe o piatră lunară? Părea o recuzită de la Hollywood, notarea indicând locul unde ar fi trebuit să fie poziţionată în peisaj. Cercetările au arătat ca acea literă pare mai degrabă o greşeală de developare, o fibră sau un fir de păr pe hârtia de developare.

4. De ce nu s-a ridicat praful de nisip la aselenizare? Astronauţii au declarat că praful selenar este foarte fin şi lipicios. 

5. Cum au trecut astronauţii nevătămaţi de Centura Van Allen, despre care se spune că emană radiaţii fatale pentru om? Specialiştii NASA susţin că misiunile Apollo au trecut prin această centură destul de repede, fiind expuşi doar pentru puţin timp, iar astronauţii nu au fost iradiaţi cu o doză periculoasă.