Un român lucrează la inventarea sângelui artificial

Silaghi-Dumitrescu a răspuns la întrebările ziarului Adevărul.- Ce este sângele artificial?- Sângele artificial sau substitutele de sânge sunt fluide care, injectate în sistemul circulator,

Silaghi-Dumitrescu a răspuns la întrebările ziarului Adevărul.
- Ce este sângele artificial?
- Sângele artificial sau substitutele de sânge sunt fluide care, injectate în sistemul circulator, îmbunătăţesc semnificativ transportul oxigenului prin organism. Alte funcţii ale sângelui nu sunt însă acoperite de aceste substitute. De exemplu, nu conţine leucocite. Folosirea substitutelor este fezabilă în special pe termen scurt şi mediu, până la momentul în care organismul îşi regenerează propriul sânge sau se poate recurge la sânge adevărat.
- Care sunt avantajele?
- Substitutele prezintă trei avantaje importante faţă de sânge: se pot steriliza, eliminind orice risc de transmitere a unei boli, sunt universale în ceea ce priveşte grupa de sânge, au valabilitate şi stabilitate mult extinse, astfel încât pot fi depozitate şi transportate chiar fără refrigerare.
- Când poate fi folosit?
- Principalele situaţii în care sângele artificial poate fi util sunt pentru moment accidentele soldate cu pierdere masivă de sânge, prezervarea organelor pentru transplant, administrarea complementară pe parcursul unor operaţii, pentru terapia cancerului, sau pentru persoane care refuză transfuzia cu sânge pe motive etice, de exemplu, martorii lui Iehova.
- Unde se utilizează în acest moment?
- În Africa de Sud, un astfel de produs pe bază de hemoglobină este aprobat pentru folosirea în proceduri chirurgicale în cazul pacienţilor cu anemie severă. În Statele Unite, o companie este în curs de finalizare a testelor clinice pentru un alt produs, care se administrează în ambulanţe sau în alte situaţii de urgenţă. O altă companie efectuează teste clinice în Suedia, pentru chirurgie ortopedică.
- Ce se întâmplă în Europa?
- Uniunea Europeană finanţează în prezent un proiect paneuropean, "Eurobloodsubstitutes", grupând 12 instituţii din Marea Britanie, Franţa, Olanda, Danemarca, Suedia, Italia, Elveţia şi Ungaria.
Unicitatea acestui proiect este că include cercetători care pot acoperi toate aspectele necesare pentru dezvoltarea unui sânge artificial sigur şi eficient: de la chimişti, la biologi moleculari, biochimişti şi biofizicieni, fiziologi, reprezentanţi ai centrelor de transfuzii, sociologi până la reprezentanţi ai mediului privat de afaceri.
O altă caracteristică a proiectului european este că urmăreşte rezolvarea pe cale raţională, inclusiv prin inginerie genetică, a tuturor potenţialelor probleme pe care le poate ridica un substitut de sânge în organism. Proiectul european se detaşează prin considerarea metodică a fiecăruia din aceste aspecte.