O opera scrisa pe inimi cat un bob de orez

Baiatul cantareste 2,8 kilograme, cu tot cu bandaje, leucoplast si tuburile de perfuzie. Sub stetoscop, inimioara, daca pieptul copilului ar fi din sticla, nici nu s-ar vedea. De altfel, din a patra

Baiatul cantareste 2,8 kilograme, cu tot cu bandaje, leucoplast si tuburile de perfuzie. Sub stetoscop, inimioara, daca pieptul copilului ar fi din sticla, nici nu s-ar vedea. De altfel, din a patra zi de viata, sternul a fost lasat deschis, pentru ca operatiile se succedau una dupa alta. O bucata de plastic tinea loc de fermoar, scoasa si pusa dupa fiecare interventie. Toate degeaba. Copilul n-ar fi respirat niciodata fara ajutorul aparatelor. La prima cadere de curent... Oricum, nu avea sanse sa traiasca mai mult de trei luni. Sansa lui s-a numit Vittorio Vanini. Marele chirurg pediatru italian, seful clinicii de cardiochirurgie din Apuano, vine de cativa ani in Romania, sa opereze gratuit copii cu malformatii cardiace. Impreuna cu medicii de la Spitalul Militar Central, ei au incercat imposibilul: un "switch arterial", o replantare a marilor vase de sange ale inimii. Natura le asezase gresit: din ventricolul stang, care trebuie sa impinga sangele oxigenat, cu forta, in tot corpul, pleca artera pulmonara, iar din cel drept aorta. Astfel, sangele era trimis in plaman cu o presiune prea mare, care l-ar fi distrus in cateva luni, iar spre muschi pleca un sange fara oxigen. O pozitionare "pe dos", incompatibila cu viata. Medicii de la Spitalul Universitar, unde s-a nascut micutul, au intervenit, dar operatiile erau paliative. Switch-ul arterial nu e o tehnica noua decat in Romania. De ce a avut emotii, l-am intrebat pe prof. Vanini? - Copilul era intr-o conditie dificila. Fusese intubat, avea septicemie, la nastere suferise o distrugere a hematiilor, prin incompatibilitate cu sangele matern. Stresul operator ii putea fi fatal acestui organism epuizat, dar fara corectie nu putea trai. Am decis sa actionam. Operatia a fost un succes. Copilul, in varsta de 17 zile, isi revine incet, dupa ce a primit o noua viata. Care a fost cea mai dificila parte a interventiei? - Repozitionarea vaselor coronare, care iriga cordul. Ganditi-va ca, la varste mici, ele au maximum 2 milimetri grosime. E impozibil sa le cosi, chiar sub microscop. De aceea, am folosit un mic truc: am detasat un buton din peretele aortei, cu tot cu coronare, si l-am transferat pe noul vas. Apoi am reparat defectul septal, caci mai avea si aceasta malformatie. Tehnica e bine cunoscuta, dar apareau mereu probleme din cauza hemoragiei date de proasta conditie a ficatului. Copilul a iesit cu bine din sala de operatie si medicii au zambit usurati, dar, peste cateva ore, monitorul a sunat alarma: "linia" era plata, cordul se oprise. Toti s-au gandit la infarct. Prof. Ioan Tintoiu, seful Institutului de Chirurgie Cardiovasculara al Armatei, ne-a marturisit ca nu a fost mai frustrat vreodata, in bogata sa cariera de chirurg pe cord deschis. Prof. Vittorio Vanini nu s-a ingrijorat. A apropiat cele doua margini ale custii toracice, a cusut sternul, iar inima si-a reluat bataile, ca prin farmec. De ce? - E o "minune" usor de explicat. Mi-au trebuit insa ani de experienta ca sa inteleg ca nu medicamentele pot rezolva insuficienta cardiaca la copil, ci restabilirea geometriei cordului. Am inchis pieptul, s-a modificat forma inimii si s-a redus presiunea pe coronare. De fapt, ce le lipseste medicilor romani pentru a realiza astfel de operatii: tehnologia, cunostintele? - Experienta. Copilul e mai greu de operat decat un adult, sunt necesare mai multe precautii. Sunt foarte importante detaliile, de la alcatuirea echipei la grija cu care schimba pansamentele asistenta din ATI. E nevoie de cel putin cinci ani ca sa organizezi un centru de operatii pentru defectele congenitale. O tara ca Romania ar avea nevoie de 3 centre dedicate, cu 25-30 de paturi fiecare, pentru a putea avea grija de toti copiii care se nasc cu malformatii ale inimii. Medicii romani cu care am lucrat au nevoie de inca 3 ani ca sa invete tehnicile si, mai ales, ca sa fie pregatiti pentru orice surprize atunci cand vor opera autonom, a mai spus dr. Vanini. Factorii care determina aparitia malformatiilor congenitale cardiace nu se cunosc destul pentru a putea fi preveniti. Profesorul Vanini a rezolvat, la ultima sa vizita in SMC, 13 cazuri. Copiii vor creste, vor merge la scoala, vor trai ca si cand nimic nu s-a intamplat. Multi sunt prea mici ca sa-si mai aminteasca de cel care le-a dat o noua viata. Din 3200 de copii care se nasc anual cu malformatii in Romania, prea multi nu vor ajunge sa fie operati in timp util, ca sa mai aiba amintiri.