Tot ce nu ştiai despre glaucom

La nivel mondial, glaucomul afectează 65 de milioane de persoane. Cercetătorii caută noi indicii care să ajute la tratarea mai eficientă a afecţiunii.

Jumătate din persoanele cu glaucom nu ştiu că au această boală, din cauza absenţei simptomelor. Cei mai mulţi dintre bolnavi observă că vederea li se deteriorează abia într-un stadiu avansat al bolii. Afecţiunea, a doua cauză de orbire în lume, apare în urma atrofierii nervului optic şi îngustării câmpului vizual, fiind asociată deseori cu o creştere a presiunii intraoculare.

Până în acest moment, nu s-a descoperit o metodă de prevenire a glaucomului şi nici un medicament cu proprietăţi tămăduitoare. Tratamentul medicamentos, cel cu laser sau cel chirurgical, recomandat în stadii avansate ale bolii, doar încetineşte evoluţia bolii. De aceea, recomandările actuale ale specialiştilor sunt ca toate persoanele de peste 40 de ani să facă anual un control oftalmologic complet pentru a depista şi a trata boala din fază incipientă. Totuşi, noile descoperiri ar putea creşte speranţa că, la un moment dat, glaucomul să poată fi prevenit.

Alzheimer, o cauză a bolii

Principalele cauze de apariţie a glaucomului sunt moştenirea genetică şi tensiunea intraoculară ridicată. Riscul de a face boala creşte odată cu vârsta şi pe fondul altor boli, precum miopie, diabet zaharat, hipertensiune arterială sau migrenă.

Cercetătorii belgieni susţin că şi boala Alzheimer poate fi asociată cu apariţia glaucomului. Aceştia au observat recent că bolnavii de Alzheimer sunt mai predispuşi la glaucom decât alte persoane. Ei pun acest fapt pe seama presiunii scăzute a fluidului cerebrospinal (lichidul ce se găseşte în coloana vertebrală), ceea ce duce la o degradare a nervilor şi a vaselor de sânge de la nivelul ochilor.

Bolnavul nu mai poate citi

Un alt studiu demonstrează faptul că glaucomul încetineşte abilităţile de citire şi de vorbire la persoanele înaintate în vârstă. Cercetătorii americani au observat aceste deficienţe mai ales la cei care aveau ambii ochi afectaţi.

Tratament direct la ţintă

Medicii canadieni testează în prezent un aparat miniatural, de dimensiunea unui bob de grâu, ce conţine medicamente recomandate în tratamentul glaucomului şi care poate fi implantat în canalul ocular. Prin această metodă, presiunea intraoculară crescută, întâlnită în cazul glaucomului primar cu unghi deschis, ar putea fi mai uşor controlată. Astfel, ar putea fi eliminată necesitatea folosirii zilnice a picăturilor de ochi recomandate în tratamentul actual. 

Cele mai noi metode de diagnostic

Pentru a diagnostica glaucomul se face un consult complet, ce presupune determinarea acuităţii vizuale, măsurarea tensiunii intraoculare, examenul fundului de ochi şi examenul câmpului vizual. Printre cele mai recente metode neinvazive folosite pentru depistarea bolii este tomografia retiniană Heidelberg. Aceasta permite depistarea glaucomului cu cinci ani înainte de apariţia problemelor de vedere şi poate fi făcută în marile spitalele şi în centrele medicale private din ţară.
Cea mai nouă tehnică de diagnosticare apărută la noi este însă polimetria de nerv optic GDx.

Aceasta este singura metodă prin care se evaluează stratul fibrelor nervoase din retină, la nivelul cărora se produc primele modificări cauzate de boală. Şi acesta poate depista boala cu cinci-şase ani înainte de apariţia primelor simptome, se poate face în clinici oftalmologice private şi costă 150 lei pentru un ochi.

Medicament pentru glaucom, folosit în cosmetică

Bimatoprost, picăturile de ochi folosite în tratamentul glaucomului, au primit recent aprobarea Administraţiei Americane pentru Medica­men­te şi Alimente (FDA) pentru a fi utilizate şi în scop cosmetic. Oamenii de ştiinţă au observat că medicamentul stimulează creşterea şi îndesirea genelor şi este lansat pe piaţa cosmetică sub numele de Latisse.

Specialistul nostru

Dr. Adina Grigorescu, medic specialist oftalmolog Clinica Endocenter

Depistarea şi tratamentul cât mai precoce sunt şansa păstrării vederii la pacienţii cu glaucom. Pentru realizarea acestui lucru, se recomandă consultul oftalmologic complet o dată pe an, începând cu vârsta de 40 de ani (mai devreme dacă există şi alţi factori de risc).

Pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine, este necesară consultaţia oftalmologică completă (care să cuprindă determinarea acuităţii vizuale, măsurarea tensiunii intraoculare, examenul fundului de ochi) şi examenul câmpului vizual. Din datele rezultate în urma acestor investigaţii, medicul poate stabili diagnosticul, tipul de glaucom, cât de avansată este boala şi care este tratamentul indicat. Fiind o boală progresivă, atât tratamentul, cât şi supravegherea medicală durează toată viaţa.