Tratamente revoluţionare pentru inimă

Dispozitive care se montează  în arterele de la nivelul inimii, stenturile pot preveni apariţia infarctului. Află când îţi este indicată o astfel de intervenţie.

Montarea stenturilor este recomandată în afecţiunile în care arterele care duc la inimă sunt blocate (în ateroscleroză şi în cardiopatie ischemică). Cu vârsta sau din cauza fumatului ori a afecţiunilor existente (diabet, hipercolesterolemie), arterele se îngustează.

Astfel, inima nu mai primeşte suficient sânge cu oxigen, iar riscul de infarct este mare. Stenturile, sub forma unor schelete metalice, sunt montate în artere, pentru a le readuce la dimensiunea iniţială. Aceste dispozitive sunt introduse în corp în timpul angioplastiei, intervenţie care se face cu ajutorul unui cateter şi prin care se îndepărtează depunerile care obstrucţionează vasele de sânge.

Intervenţia nu este indicată în toate cazurile. Când ateroscleroza este extinsă (mai multe vase din corp sunt îngustate), se recurge la operaţia de bypass (arterele înfundate se înlocuiesc cu vene de la picior).

Operaţia durează maximum două ore

Toată procedura de montare a stenturilor nu durează mai mult de două ore şi se face cu anestezie locală, în zona pe unde se introduce cateterul (inghinal). După operaţie, pacientul este sfătuit să consume foarte multe lichide, pentru a preveni deshidratarea. De asemenea, sunt contraindicate, timp de 24 de ore, activităţile fizice solicitante. Pacientul va trebui să ia pe viaţă medicamente, pentru a prevenire formarea cheagurilor în zona unde a fost montat stentul.

Organismul poate respinge stentul

După intervenţie, este posibil ca organismul să respingă stentul. Astfel, dispozitivul se va acoperi cu ţesut fibros, care va bloca la loc artera. Pentru a preveni acest lucru, medicii folosesc o nouă generaţie de stenturi, acoperite cu substanţe care inhibă dezvoltarea acestui ţesut. Prin utilizarea lor, riscul de restenozare (reblocarea arterei) este mai mic de 10 la sută.

Posibile riscuri

În timpul montării stentului, pereţii arterelor ar putea fi lezaţi. În mai puţin de trei la sută din cazuri, se poate forma un cheag de sânge la nivelul stentului, ceea ce duce la blocarea lui. În 10 la sută din cazuri, artera se poate bloca la loc în şase luni de la intervenţie.

Cum decurge intervenţia

1.Depunerile de grăsime blochează artera. Drept urmare, inima nu va mai primi suficient sânge cu oxigen, iar riscul de infarct este mare.

2.Medicul introduce cateterul prin artera femurală până la artera afectată. Cateterul este prevăzut cu un balon în vârf, acoperit cu un stent expansibil.

3.Balonaşul este umflat, iar stentul se măreşte, apâsând pe pereţii arterei. Medicul retrage cateterul, iar stentul rămâne
în arteră.

4.Depunerile de grăsime sunt comprimate, iar artera, revenită la dimensiunea normală, permite sângelui cu oxigen să circule normal.

Specialistul nostru

Prof.dr. Doina Dimulescu, medic primar cardiolog Spitalul Universitar de Urgenţă Elias

Implantarea stenturilor este o terapie cu aplicaţii largi, dar cu indicaţii bine definite în ghidurile terapeutice. Cea mai frecventă indicaţie este cardiopatia ischemică cu leziuni aterosclerotice strânse ale arterelor coronare.

Pacienţii care se selecţionează pentru această terapie sunt, de obicei, persoane care au suferit un infarct miocardic sau alte forme de boală coronariană cu risc crescut de evenimente cardiovasculare. Nu toţi pacienţii coronarieni au beneficiu din implantarea stenturilor. Pacienţii cărora li s-a implantat un stent necesită terapie care să împiedice formarea de cheaguri în artere pe durate de timp bine stabilite şi, în principiu, au mai puţine riscuri şi mai puţine complicaţii cardiovasculare decât anterior implantării stentului.