Transplantul, ca soluţie în terapia diabetică

O parte dintre diabeticii dependenţi de injecţiile cu insulină vor avea o nouă opţiune: transplantul de celule prelevate din pancreas. Intervenţia se realizează cu scopul de a suplini celulele bolnavului, incapabile să mai producă insulină.

Hormonul numit insulină permite celulelor corpului să utilizeze glucoza, adică zahărul ajuns din alimente în sânge, drept sursă de energie. Când secreţia de insulină ­este insuficientă sau inexistentă, apare diabetul zaharat, care poate fi ţinut sub control printr-o dietă adecvată, combinată cu tratament medicamentos.

Dar, în cazul diabetului de tip I, în care celulele pancreatice producătoare de insulină sunt în mare parte distruse, acest hormon trebuie administrat prin injecţii. Altfel, diabetul poate produce complicaţii vasculare majore, cum sunt infarctul şi accidentul vascular cerebral, dar şi afectări ale microcirculaţiei precum retinopatia diabetică sau piciorul diabetic.

De asemenea, diabetul poate produce şi complicaţii neurologice, adică neuropatia diabetică, manifestată prin pierderea simţurilor la nivelul picioarelor şi prin dureri neuropatice.

Eligibile, persoanele cu diabet  de tip I

Pentru bolnavii care au riscuri mari de complicaţii date de diabet şi a căror calitate a vieţii poate fi afectată în mod extrem de boală, transplantul de celule de la donator reprezintă soluţia idea­lă. Totuşi, specialiştii avertizează că nu există nicio garanţie a vindecării definitive şi, în unele cazuri, va mai fi nevoie de administrarea de insulină injectabilă.

Totuşi, riscurile de complicaţii se reduc dramatic după efectuarea transplantului, prin urmare procedura este o alternativă viabilă pentru pacienţii cu diabet de tip I, mai ales din cauza faptului că aceştia au un debut timpuriu al bolii, de multe ori în copilărie. Specia­liştii spun că în jur de 2% din numărul total de diabetici dependenţi de insulină sunt eligibili pentru o astfel de procedură experimentală.

Promite independenţa faţă de injecţii

Profesorul Paul Gores, director al Centrului Medical de Transplant de Celule Pancreatice din Charlotte, Carolina (SUA), spune că există şi cazuri în care, după transplant, dependenţii de insulină devin complet independenţi de injecţii. „Un astfel de transplant face diabetul reversibil la pacienţii care şi-au pierdut celulele pancreatice beta, adică acele celule care sintetizează insulina", explică profesorul american Paul Gores.

Profesorul avertizează că nu se cunoaşte exact cât timp se menţin efectele pozitive ale transplantului. Cel mai important studiu de până acum, ce a constat în monitorizarea pentru cinci ani a pacienţilor cu transplant de celule pancreatice, a demonstrat că, în 80% din cazuri, celulele transplantate mai produc insulină, dar nu suficientă, încât să nu mai fie necesare injecţiile.

Specialistul nostru
Dr. Nicoleta Mihaela Mîndrescu
medic specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice

În acest moment, transplantul de celule pancreatice este o alternativă modernă de tratament care suscită mult interes, dar ­care, până acum, nu beneficiază de rezultate pe termen lung care să justifice recomandarea ei pe scară largă.

Atenţia cercetătorilor se îndreaptă acum către îmbunătăţirea metodelor de extracţie şi de conservare a celulelor pancreatice de la donatori, dar şi către descoperirea unor imunosupresoare cu reacţii adverse minime, care să permită utilizarea lor independentă pe termen lung, precum şi longevitatea şi eficienţa transplantului.

Bine de ştiut

Spitalizarea după transplantul de celule pan­crea­tice durează două zile.