Strategii de terapie în ADHD

Un ciclu de psihoterapie durează aproximativ trei luni

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD)debutează în copilărie, dar persistă şi la vârsta adultă.  În situaţia în care nu este depistată din timp, poate afecta serios calitatea vieţii.

Studiile realizate până în prezent au scos la iveală faptul că ADHD este de natură genetică, însă această cauză este luată în consideraţie doar dacă factorii genetici sunt corelaţi cu factorii de mediu. Mai exact, copilul care trăieşte într-un mediu familial tensionat prezintă un risc crescut de a suferi de ADHD.

Tulburarea este greu de diagnosticat, deoarece, în copilărie, nu poate fi diferenţiată de comportamentul specific vârstei. De aceea, copiii care sunt foarte agitaţi, nu se pot concentra mai mult de câteva secunde asupra unui lucru ori sunt impulsivi ies în evidenţă abia atunci când intră la şcoală şi nu reuşesc să facă faţă cerinţelor sistemului de învăţământ.

Prin urmare, tratamentul hiperactivităţii constă în controlul simptomelor, pentru ca bolnavul să poată avea o creştere şi o dezvoltare normale. În general, un părinte ar trebui să meargă cu copilul la medic dacă, în decurs de şase luni de la observarea simptomelor, acestea nu se reduc, deşi s-au încercat diferite metode de corectare a comportamentului. Procesul terapeutic la copii este diferit de cel indicat adulţilor, însă, indiferent de vârstă, se pune accentul pe gestionarea cât mai eficientă a simptomelor şi pe sprijinul celor apropiaţi.

Este învăţat cum să se comporte

Tehnicile de modificare a comportamentului copilului şi consilierea părinţilor sunt cele mai bune metode prin care se pot controla simptomele în cazul formelor uşoare de ADHD. În general, sunt necesare maximum 12 şedinţe de pregătire a părinţilor. Se face o singură şedinţă de două ore pe săptămână. Păriţii sunt instruiţi să urmărească îndeaproape comportamentul copilului prin instituirea unui set de reguli de comportament şi prin monitorizarea atentă a progreselor obţinute.

Pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune, se va recurge la o serie de strategii comportamentale. Astfel, se va pune accentul pe dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale, care îl vor ajuta pe copil să fie mai puţin impulsiv. De asemenea, se va folosi sistemul de recompense (întărirea pozitivă şi negativă), prin care se urmăreşte respectarea regulilor şi limitarea comportamentelor neadecvate.

Adulţii învaţă să se organizeze

În cazul unui adult, simptomele se pot ameliora doar prin combinarea tratamentului medicamentos cu psihoterapia. Studiile au arătat că, în acest mod, aproximativ 60 la sută din adulţii cu ADHD şi-au îmbunătăţit capacitatea de concentrare şi au reuşit să-şi controleze hiperactivitatea. În general, adultul cu ADHD beneficiază de consiliere psihologică, care presupune participarea la grupuri de suport sau la şedinţe de consiliere.

Medicamentele sunt necesare

Mulţi dintre părinţii care au copii cu ADHD nu sunt de acord cu administrarea de medicamente, deşi, în cazurile avansate de boală, acestea devin indispensabile.

În general, tratamentul medicamentos constă în administrarea de psihostimulente, care sunt eficiente atât în cazul adolescenţilor, cât şi în cel al adulţilor. Însă în cazul în care psihostimulentele nu au efectul dorit, sunt prescrise antidepresive şi antihipertensive, care pot să reducă stările de agresivitate.

Principalele simptome

-impulsivitate, ce poate determina persoana bolnavă să se implice în diferite activităţi riscante.

-neatenţie, care se caracterizează printr-o slabă capacitate de concentrare atunci când trebuie realizate diferite sarcini, deoarece persoanele care suferă de ADHD sunt uşor distrase de factori exteriori.

-hiperactivitate sau stare de agitaţie exagerată care, de cele mai multe ori, este un factor de stres pentru cei din jur.

Specialistul nostru

Prof. dr. Alexandru Paziuc medic primar psihiatrie Spitalul Psihiatric Câmpulung Moldovenesc

Tratamentul ADHD implică intervenţii psihosociale alături de o terapie medicamentoasă. Intervenţiile psihosociale au o importanţă deosebită, fiind efectuate de psiholog sau de terapeut, şi au scopul de a clarifica etiologia şi simptomele psihopatologice prin interviuri repetate, consiliere şi psihoeducaţie, adresate atât copilului, cât şi familiei şi profesorilor.

Tratamentul medicamentos se face de către neuropsihiatru şi presupune administrarea de medicamente cu efect psihostimulent, trofice cerebrale, asociate după caz cu antidepresive sau cu stabilizatori ai dispoziţiei. Tratamentul este cu atât mai eficient cu cât este administrat din timp.

Tratament

În şedinţele de psihoterapie pacientul învaţă cum să-şi gestioneze eficient timpul.