Psoriazisul, o boală care duce la însingurare
0
Boala apare la persoane tinere, iar problemele de socializare le pot crea frustrări pentru toată viaţa. Pentru bolnavii de psoriazis, leziunile vizibile de la nivelul pielii reprezintă un stigmat care îi determină să se izoleze de cei din jur de teamă să nu fie judecaţi.
„Staţi liniştită, nu este contagios". Aceasta a fost formula cu care m-a întâmpinat Adi, un tânăr de 34 de ani din Iaşi, atunci când a întins mâna să facem cunoştinţă. La nivelul mâinilor avea inflamaţii specifice psoriazisului. Adi este unul dintre cei 500.000 de români diagnosticaţi cu această afecţiune. Viaţa lui Adi a luat-o pe drumul psoriazisului acum 5 ani, când a primit diagnosticul ca pe un verdict categoric. Medicii nu au putut să-i spună care au fost cauzele apariţiei bolii. „În prezent, mecanismele de producere a afecţiunii nu se cunosc cu precizie.
Aproximativ o treime din persoanele cu psoriazis au cel puţin un membru al familiei cu această boală. Dar s-a observat că, sub acţiunea anumitor factori, precum stresul şi infecţiile repetate, celulele pielii care produc cheratină se reînnoiesc într-un ritm accelerat, generând apariţia leziunilor. Afecţiune cutanată autoimună, psoriazisul se manifestă prin apariţia unor cruste roşiatice acoperite de coji albicioase", explică medicul dermatolog Oana Clătici de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Primele semne, trecute cu vederea
Foarte puţin observabilă la început, erupţia apare pe genunchi, pe coate sau la nivelul scalpului şi, de obicei, este confundată cu dermatita, o afecţiune inofensivă. Ba, mai mult, pentru că nu creează disconfort, cei mai mulţi bolnavi nu-i acordă atenţie. „Primele semne de boală au fost atât de banale, încât nici nu m-am gândit că aş putea suferi de ceva atât de grav. Îmi aduc aminte că la nivelul coatelor mi-au apărut nişte pete care aveau un aspect uscat şi băteau spre culoarea roz. Însă, după baie, aceste pete dispăreau şi, de aceea, nu m-am grăbit să merg la medic", povesteşte Vali. Şi pentru Ştefan Comşa, un bucătar de 43 de ani din Bucureşti, primele leziuni, apărute în urmă cu mai bine de 25 de ani, nu au ridicat suspiciuni. „Leziunile au apărut pentru prima oară la vârsta de 18 ani la nivelul unghiilor şi aveau aspectul unor pete banale. După trei ani însă, leziunile au început să se ivească pe tot corpul", povesteşte Ştefan.
Privirile celor din jur afectează stima de sine
Pe măsură ce timpul trece, boala acaparează suprafeţe tot mai mari de piele. În general, în acest stadiu al bolii, semnele încep să devină tot mai vizibile, făcându-se observate pentru cei din jur. „Am coji inestetice peste tot. Cel mai jenant este faptul că de pe pielea capului îmi cade tot timpul un fel de mătreaţă", povesteşte Adi. Şi Ştefan spune că, după ce boala se extinde pe mâini şi pe faţă, nu mai ai cum să ascunzi faptul că eşti bolnav. În general, acesta este momentul în care psoriazisul începe să-şi pună amprenta negativ asupra calităţii vieţii, iar cea mai afectată este stima de sine.
Iar de aici şi până la tendinţa de izolare nu mai este decât un pas. „Nu am curajul să mă dezbrac nici măcar în faţa prietenei mele, nu merg la mare sau la pescuit, iar piscina a rămas un vis frumos. În ceea ce priveşte serviciul, lucrez la un birou cu publicul, iar atunci când scriu îmi retrag mâinile sub haină", povesteşte cu amărăciune Adi. Există însă şi bolnavi care au învăţat să accepte boala şi să nu mai fie deranjaţi că cei din jur îşi dau coate atunci când le observă leziunile.
Ştefan Comşa are psoriazis de mai bine de 25 de ani
„Lupta cu boala, un joc de-a şoarecele şi pisica"
Rozalina Lăpădatu a fost diagnosticată cu psoriazis în urmă cu 20 de ani şi ne mărturiseşte că pentru ea boala nu a fost niciodată un stigmat. „Lupta cu boala este un fel de joc de-a şoarecele şi pisica. Este posibil ca, o lună, două sau chiar un an, să nu ai nicio pată pe corp şi, dintr-o dată, să vezi cum se ivesc nişte bubiţe cu puroi în palme. Acesta este de obicei semnalul", spune Rozalina, preşedintele Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune din Bucureşti. Şi Ştefan încearcă să nu lase boala să-i umbrească viaţa. „După 25 de ani, m-am obişnuit cu gândul că am psoriazis. Pentru prieteni nu mai reprezint un pericol. Ce-i drept, este mai greu să te integrezi într-un grup nou. De aceea, lămuriri referitoare la boală dau tot timpul, iar cel mai simplu de explicat este faptul că psoriazisul nu este contagios", mărturiseşte Ştefan.
Bolnavii visează la pielea de pe vremuri
Pentru cazurile uşoare de psoriazis, se recomandă unguente speciale care menţin pielea moale şi hidratată. Mai nou, în tratarea formelor grave de boală se foloseşte terapia biologică. Aceasta constă în injectarea anumitor substanţe care stimulează răspunsul imun. Adi urmează să beneficieze de acest tip de tratament. „Medicul dermatolog mi-a făcut investigaţii foarte ample şi urmează să fac nişte injecţii lunar care, după cum am văzut în fotografii, mă vor readuce la starea de dinainte de boală, cu o piele aparent normală", spune încântat Adi.
Se încarcă comentariile...
