Pe urmele dependenţelor, în creier

Pentru a înţelege mai bine cum apare fenomenul de adicţie şi pentru a dezvolta terapii mai eficiente în acest scop a fost creat un nou tip de tomografie, care permite vizualizarea activităţii cerebrale la persoanele dependente.

O singură doză dintr-o substanţă care dă adicţie creează modificări complexe la nivel cerebral, ce se pot menţine chiar şi timp de 10 zile, spun specialiştii. Substanţa asimilată stimulează anumiţi centri nervoşi din creier, în zona asociată cu primirea recompenselor şi cu nevoile şi comportamentele primare precum foamea, furia şi sexul.

Principalul element care suferă modificări ca efect al abuzului de o substanţă este dopamina, un neurotransmiţător ce reglează senzaţia de plăcere. Iar depistarea variaţiilor în activitatea dopaminei este de mare ajutor pentru a înţelege mai bine mecanismele prin ­care se instalează dependenţa, precum şi motivele pentru care unele persoane sunt mai predispuse decât altele către astfel de probleme.

Activitatea cerebrală, ­observată în timp real

Pentru prima dată în istoria medicinei, cercetătorii de la Departamentul de Energie al Laboratorului Naţional Brookhaven din SUA au descoperit o metodă prin care să vizualizeze în timp real activitatea dopaminei din creier. Aceştia au adus un plus de performanţă tomografiei prin emisie pozitronică (PET), una dintre cele mai moderne tehnici de obţinere a imaginii funcţionale, cu ajutorul căreia sunt diagnosticate bolile cerebrale.

Astfel, specialiştii au adaptat funcţia PET, combinând-o cu transmiţători radioactivi speciali care fac legătura cu receptorii dopaminei. Noua tehnică permite scanarea luminoasă a transmiţătorilor atunci când se deplasează în creier şi poate fi folosită pentru a reconstrui în timp real imagini tridimensionale (3D) ale dopaminei şi ale întregii activităţi cerebrale.

La dependenţi se secretă mai ­puţină dopamină

Specialiştii au testat procedura pe mai ­mulţi voluntari dependenţi de o substanţă şi pe voluntari de aceeaşi vârstă care nu aveau o astfel de problemă. Aceştia au descoperit că în creierul celor cu o adicţie se secretă cu 15-20 la sută mai puţină dopamină decât în mod normal. Astfel, potrivit cercetătorilor, faptul că dependenţii experimentează mai puţine senzaţii de plăcere îi determină să continue administrarea substanţei care stimulează centrii recompenselor din creier insuficient activate.

Efectele sunt similare pentru toate tipurile de substanţe ­care ­creează senzaţia de plăcere şi, implicit, adicţie, indiferent că este vorba de droguri, de medicamente sau de mâncare, cum ar fi zahărul sau grăsimile. Mai exact, chiar dacă unele substanţe acţionează prin mecanisme unice la fiecare individ cu dependenţă, toţi au în comun faptul că sistemul recompenselor este substimulat în cazul lor.

Noi dovezi că obezitatea ­este o problemă de adicţie

Cu ajutorul noii proceduri de scanare PET ­s-a putut observa faptul că în creierul persoanelor cu obezitate se produc aceleaşi modificări cerebrale ca şi în cazul persoanelor dependente de substanţe stupefiante, întrucât şi acestea au un nivel scăzut al receptorilor dopaminei.Astfel, acum mai mult decât oricând, există dovezi concrete că obezitatea este o problemă ce se încadrează în categoria dependenţelor.

Se poate afla care terapie funcţionează cel mai bine

Noua tehnică permite testarea activităţii dopaminei atunci când persoana dependentă nu se află sub efectul unei substanţe, precum şi strategiile pe care aceasta le adoptă pentru a suprima nevoia de a consuma ceea ce face obiectul adicţiei. În acest fel, specialiştii pot stabili ce tip de terapie funcţionează cel mai bine pentru ca persoana respectivă să poată scăpa de problema dependenţei.

Bine de ştiut: În creierul celor cu o adicţie se secretă cu 15-20% mai puţină dopamină decât în mod normal.

Specialistul nostru
Dr. Radu Braga
cercetător în neuroştiinţe Universitatea de Medicină „Carol Davila"

Tomografia prin emisie de pozitroni utilizează nişte trasori (radionuclizi emiţători de pozitroni) care au specificitate pentru diferite ţesuturi, în cazul de faţă pentru neu­ronii dopaminergici cerebrali, radiaţiile acestora fiind captate şi procesate de detectorii sistemului pentru a forma o imagine tridimensională.

Prin această tehnică se pot cerceta circuitele dopaminergice pentru o mai bună înţelegere a proceselor cerebrale normale şi patologice, se pot confirma diagnostice şi, foarte important, se poate evalua eficacitatea tratamentelor administrate pentru diferite afecţiuni care interesează căile dopaminergice.

Cu ajutorul tomografului adaptat, se transmit în timp real imagini tridimensionale (3D) ale „activităţii" dopaminei la nivel cerebral.