Loteria tratamentelor în hepatitele B şi C

În ţară, pentru obţinerea tratamentului antiviral, bolnavii cu hepatită trebuie să parcurgă un drum anevoios, listele de aşteptare fiind în continuare lungi. Şi, de multe ori, greul nu se termină odată cu începerea terapiei.

Îţi propun un mic scenariu: te simţi perfect sănătos, poate puţin cam ostenit, dar vorba aceea, munceşti mult şi este normal să oboseşti. Te iei cu problemele cotidiene şi, la un moment dat, te obişnuieşti cu starea de oboseală.

Dacă până acum nu te-ai îngrijorat deloc, cu atât mai mult te vei alarma când, la analizele de rutină, vei vedea că cel puţin unul dintre parametrii urmăriţi este peste limita maximă admisă. Este vorba despre transaminaze, al căror nivel ridicat indică faptul că există o problemă la nivelul ficatului. După teste de sânge mai amănunţite, ţi se spune tranşant că ai hepatită B sau C.

De multe ori, terapia se amână

Dacă pentru tine acesta a fost doar un scenariu destul de înspăimântător, pentru Anişoara Paloş din Timişoara, de 52 de ani, a fost realitate. Ea a trecut exact prin aceste etape, cu precizarea că starea de oboseală permanentă pe care o simţea în anul 1998 a îngrijorat-o şi, la îndrumarea unei prietene, a mers să-şi facă analizele.

Testele au indicat că suferă de hepatita C, cu o viremie foarte mare, de peste cinci milioane de unităţi pe mililitru. „Nu m-am dus imediat să-mi fac restul analizelor, ca să văd dacă îmi este afectat ficatul. De-abia în 2002 am făcut o puncţie, care a indicat că încă nu este cazul să fac tratament antiviral şi târziu, în 2005, la 7 ani de la depistarea hepatitei, mi-a recomandat medicul să-mi fac dosar ca să beneficiez de tratament", povesteşte Anişoara Paloş.

După nici un an de la depunerea dosarului, a început tratamentul clasic, cu interferon şi cu ribavirină, care este foarte greu de suportat. „Am slăbit peste 20 de kilograme în timpul tratamentului", mai precizează ea.

Pot exista recăderi

Deşi după încheierea tratamentului, analizele Anişoarei Paloş au arătat că virusul nu mai era prezent în corp, la investigaţiile uzuale de după şase luni s-a depistat din nou o viremie de 300.000 de unităţi/ml. În prezent, ea are fibroză 3, ficatul fiind foarte afectat. Din păcate, în cazul recăderii după tratament, metodele de terapie sunt limitate.

„Readministrarea aceluiaşi tratament în cazul recăderilor are şanse mici, în cazul hepatitei C, obiectivul tratamentului fiind vindecarea, adică eradicarea virusului. Ar mai exista şi posibilitatea triplei terapii, care însă a fost aplicată doar în cadrul studiilor clinice", precizează medicul primar boli infecţioase Adriana Moţoc de la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş".

Ei au tras lozul câştigător

Există şi situaţii în care tratamentul are succes chiar după primele administrări, cum s-a întâmplat în cazul lui Dorin şi al Emiliei Mirea, prim balerini la Opera din Braşov. Ea a fost cea care a depistat prima că suferă de hepatită C, în urma unor teste de rutină efectuate înaintea unei operaţii în Italia.

Dorin şi-a făcut şi el testele şi a aflat că suferă de aceeaşi boală. „E greu să crezi că eşti sănătos, să nu ai aparent nicio problemă de sănătate şi să ţi se spună că ai o boală care este destul de gravă", mărturiseşte Dorin. Din fericire, aprobarea pentru tratament a venit destul de repede, în aproximativ 4 luni.

„Ni s-a spus că este posibil ca în cazul unuia dintre noi să aibă succes tratamentul, iar la celălalt, nu. Am avut noroc, totuşi, ca, după doar trei luni de tratament, să atingem un nivel nedetectabil al viremiei. Iar acum am reuşit şi să facem un copil perfect sănătos", se bucură Emilia.

Virusul B poate acţiona în tăcere peste zece ani

În cazul hepatitei B, acţiunea virusului are consecinţe la fel de grave, dar în timp mai îndelungat decât în cazul hepatitei C. De hepatită B suferă preşedintele Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice, Marinela Debu. Ea a descoperit la fel de întâmplător boala, dar în cazul ei a fost nevoie doar de tratamente simple.

„În momentul în care am aflat că am virusul, a făcut analizele şi soţul meu, dar i-au ieşit negative şi şi-a făcut vaccinul antihepatitic", spune Marinela Debu. În cazul ei, singura problemă a apărut când a rămas însărcinată şi a trebuit să ia imunoglobulină, pe care a procurat-o greu, ca să-şi protejeze copilul de hepatită.

Adjuvantele, importante

Tratamentele antivirale nu se pot da la doze maxime şi perioadă îndelungată fără administrarea asociată a adjuvantelor. Din această categorie fac parte stimulentele măduvei (filgrastim), medicamente cu rol de creştere a nivelului globulelor albe, şi eritropoietina, hormon care combate anemia specifică tratamentului.

„La noi în ţară adjuvantele nu sunt folosite corespunzător. Conform protocoalelor actuale, de exemplu, nu putem da decât o fiolă de filgrastim pe zi, timp de trei zile pe lună. Din această cauză, scade eficienţa tratamentului antiviral", semnalează dr. Adriana Moţoc.

Statistică

Prevalenţa hepatitei B în România este de 4,9-6%, iar cea a hepatitei C este de 3,5-7%.