«Legaţi» de un aparat şi totuşi liberi să-şi trăiască viaţa

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Toţi cei 8.000 de bolnavi cărora nu le mai funcţionează rinichii fac dializă. Din acest motiv şi pentru că nu au dureri, ei duc o viaţă normală. Aşa încât pot lucra, pot călători şi pot aduce pe lume copii.

Fără doar şi poate, insuficienţa renală cronică este una dintre bolile silenţioase cu cele mai grave consecinţe dacă nu se iau măsurile corecte la momentul potrivit.

Din anumite cauze - hidratarea insuficientă pe durate lungi, unele afecţiuni care suprasolicită rinichii - funcţiile renale se pierd în timp, astfel încât, la un moment dat, o persoană poate ajunge să-şi folosească în proporţie de doar 10 la sută rinichii. Partea proastă este că, ani de-a rândul, persoana în cauză nu are nicio idee că este bolnavă.

Atunci când simptomele se fac simţite, insuficienţa renală a progresat foarte mult, iar rinichii aproape că nu mai sunt în stare să filtreze toxinele din corp. Partea bună este că în cazul acestei boli nu există liste de aşteptare în vederea obţinerii tratamentului, astfel că toţi cei 8.000 de bolnavi fac dializă în prezent.

Internări, de trei ori pe săptămână

Lipsa simptomelor este motivul pentru care cele mai multe persoane cu insuficienţă renală ajung la spital când este foarte târziu, adică atunci când singura soluţie salvatoare este dializa. În această situaţie a fost şi domnul Constantin Niţu, de 74 de ani, care face hemodializă, adică i se filtrează sângele cu ajutorul unui aparat, de patru ani.

Pe domnul Niţu l-am cunoscut în spital, unde fusese internat pentru o problemă care nu are legătură cu insuficienţa renală de care suferă. De fapt, după cum el însuşi a mărturisit, dializa i-a permis să ducă o viaţă absolut normală, cu menţiunea că, de trei ori pe săptămână trebuie să stea în spital, conectat la aparatul de hemodializă.

„Această procedură ar trebui privită similar injecţiilor cu insulină care menţin în viaţă bolnavii de diabet", precizează profesorul doctor Alexandru Ciocâlteu, managerul Spitalului Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan" din Bucureşti.

«În boala asta, nimic nu doare»

Deşi la început majoritatea bolnavilor consideră un handicap necesitatea de a face dializă, odată cu începerea tratamentului, ei îşi schimbă această părere. Doamna A. M., care nu a avut probleme majore de sănătate toată viaţa şi care la 67 de ani a descoperit că mare parte din rinichi nu-i mai funcţionează, a refuzat la început dializa. De altfel, faptul că funcţia renală nu era pierdută în totalitate i-a permis să amâne cu trei ani dia­liza.

„Acest lucru nu ar fi fost posibil însă dacă nu mi-aş fi schimbat stilul de viaţă. Am ţinut regim, am băut lichide conform recomandărilor şi am încercat să-mi controlez emoţiile, 75% din boală fiind cauzată de supărări", explică doamna A. M., în timp ce aparatul de dializă îi curăţă sângele într-un zgomot similar cu cel al unei maşini de cusut.

De zece luni vine la Spitalul „Sf. Ioan", unde face dializă de două ori pe săptămână, câte trei ore. „Este destul de uşor să treci peste faptul că eşti bolnav şi că faci dializă, pentru că nici boala, nici tratamentul nu presupun niciun fel de durere", conchide cu optimism doamna A. M.

Miracol după 17 ani de dializă

Voinţă şi optimism a demonstrat şi doamna Raluca Gabriela Amateesei timp de 17 ani, cât se împlinesc de când a început să facă dializă. De altfel, boala şi faptul că merge de trei ori pe săptămână la spital pentru dializă nu au împiedicat-o să-şi continue activitatea de profesor responsabil de toate activităţile educative în cadrul Şcolii Holboca din judeţul Iaşi. Şi nici să aducă pe lume primul copil la 44 de ani. Deşi s-a născut prematur, Florentin, care are acum şase luni, este sănătos.

„Sunt o fire activă şi nici boala, nici dializa nu mi-au creat probleme prea mari în acest sens. Cu mult optimism şi credinţă în Dumnezeu, şi bineînţeles cu ajutorul medicilor, minunea de a avea un copil a fost posibilă deşi am întâmpinat şi unele greutăţi în ultimele luni de sarcină şi după naştere", precizează doamna Amateesei.

Cazurile acute, doar la spital

Programul Naţional de Dializă cuprinde doar cazurile de insuficienţă renală cronică. Persoanele cu septicemie sau cele intoxicate cu anumite substanţe suferă de insuficienţă renală acută, care necesită şi ea dializă.

„Aceste cazuri nu sunt cuprinse în Program, nu se realizează şi în centrele private (care alcătuiesc 80% din totalul centrelor) şi sunt suportate financiar de spital, nefiind decontate integral de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate", menţionează medicul nefrolog Daniela Rădulescu de la Spitalul „Sf. Ioan".

Avem deficit de donatori

„Cel mai bine ar fi ca persoanele cu insuficienţă renală cronică să facă dializă peritoneală, care se realizează acasă şi este mai ieftină. Iar într-un interval scurt, să primească un transplant renal. La noi însă se foloseşte cel mai frecvent hemodializa, care se face doar la spital şi care este mai scumpă. În plus, există un deficit de donatori", precizează prof. dr. Alexandru Ciocâlteu (foto), inventatorul unei proceduri de dializă care a câştigat medalia de aur la Geneva.

Este vorba despre un sistem ce foloseşte peritoneul pentru eliminarea toxinelor. Pentru aceasta este nevoie însă de un dispozitiv care să manipuleze vena portă, iar medicul nu a reuşit încă să găsească sponsori.

Accesibilitate

Pe www.dializa.ro, găseşti lista celor 150 de centre de dializă din ţară.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite